Utilizarea analizei LFA in studiul sistemelor teritoriale

Utilizarea analizei LFA in studiul sistemelor teritoriale

Nenumaratele deficiente intalnite astazi in planificarea teritoriala se reflecta in rezultatele neasteptate, negative, ale proiectelor de dezvoltare. LFA (Logical Framework Approach) a aparut ca un instrument in conectarea dintre planificarea proiectelor si managementul acestora, ca un instrument de imbunatatire a calitatii proiectelor, prin rolul pe care il are in planificarea obiectivelor orientate. Aceasta metoda a fost dezvoltata de Grupul de lucru asupra metodologiei NORAD (Norvegia), care a folosit ca inputuri resursele financiare puse la dispozitie de firma de consultanta Samset & Stokkeland.

In esenta, metoda este o cale de structurare a principalelor elemente ale unui proiect, de reliefare a legaturilor logice dintre inputuri, activitati planificate si rezultate asteptate. Primele elemente de "Logical Framework" s-au dezvoltat de U.S.AID la sfarsitul anilor 1960, fiind apoi utilizata de multe organizatii finantatoare. Comitetul de Asistenta pentru Dezvoltare al OECD promoveaza utilizarea acestei metode printre tarile membre. Tarile nordice si-au aratat interesul lor pentru folosirea "Logical Framework", ca de altfel si Canada unde aceasta abordare nu este practicata numai pentru ajutoarele de dezvoltare, dar si pentru investitiile publice interne in general.

Printre avantajele utilizarii acestei metode se numara urmatoarele:

asigura decidentilor informatii mai bune si mai relevante;

ghideaza sistematic analiza logica a elementelor cheie de interrelatii care constituie un proiect bine desemnat;

imbunatatirea planificarii prin legaturi relevante intre elementele proiectului si factorii externi;

furnizeaza o baza mai buna pentru monitorizarea sistematica si analiza efectelor proiectelor

faciliteaza intelegerea comuna si comunicarea mai buna intre decidenti, manageri si alte parti implicate in proiect;

gestionarea si administrarea mai buna de la proceduri standardizate pentru colectarea si evaluarea informatiei;

folosirea LFA si monitorizarea sistematica asigura continuitatea abordarii cand proiectul original este inlocuit;

tot mai multe institutii adopa conceptul LFA si faciliteaza comunicarea intre guverne si agentii donatoare.

In acelasi timp, LFA are anumite limite dintre care se remarca:

rigiditatea in administrarea proiectului creste cand obiectivele si factorii externi  sunt supraestimati. Aceasta poate fi eliminata prin revederea proiectelor regulate unde elementele cheie pot fi reevaluate si ajustate;

LFA este un instrument analitic. Par politic neutre intrebari asupra distributiei veniturilor, oportunitatilor fortei de munca, accesul la resurse, participarea locala, costul si fezabilitatea strategiilor si tehnologiilor, sau efectele asupra mediului;

LFA este unul din instrumentele utilizate in timpul pregatirii proiectului, implementarea si evaluarea, analiza cost-beneficii, planificarea timpului, analize de impact etc;

beneficiile clare ale utilizarii LFA pot fi realizate numai printr-o pregatire sistematica a tuturor partilor implicate.

In definirea conceptului LFA este important a distinge o anumita ierarhie a obiectivelor, activitatilor, inputurilor si outputurilor. Astfel, o situatie prezenta poate fi proiectata in viitor, daca tinem cont de faptul ca obiectivul de dezvoltare are la baza atingerea unui obiectiv intermediar. Impactul obiectivului de dezvoltare se resimte la o scara mault mai mare sau la un domeniu foarte larg. Obiectivul intermediar are la baza rezolvarea unei situatii la nivel de mezoscara sau la nivelul unui domeniu ceva mai restrans, dar deficitar. Pentru rezolvarea acestuia sunt importante activitatile. Ori, pentru ca activitatile sa se poata desfasura este nevoie de fluxuri de intrare si evident fluxuri de iesire, ultimele contribuind decisiv la schimbarea preconizata a situatiei prezente (Fig.65).

Ipotezele care stau la baza unei analize avand la baza conceptul LFA se pot rezuma la urmatoarele:

daca exista inputuri, atunci se pot derula activitati;

daca activitatile se desfasoara, atunci in mod sigur vor fi fluxuri de iesire;

daca exista produse, fluxuri de iesire atunci obiectivul intermediar prognozat poate fi realizat;

intregul proces care s-a desfasurat, avand la baza aceasta succesiune de operatiuni poate sa conduca la realizarea in totalitate a obiectivului de dezvoltare.

Interrelatiile care se pot stabili intre toate aceste elemente de baza ale conceptului LFA si factorii externi pot contribui la asigurarea unei traiectorii corecte evolutiei prooiectului respectiv. Astfel, este foarte important pentru inputuri de a dispune de preconditii specifice, care sa sprijine disponibilitatea acestora. Astfel de preconditii au un rol determinant si in localizarea activitatilor sau in schimbarea profilului acestora. Ulterior activitatile pot sa influenteze factorii externi, care la randul lor au un rol important in structura si volumul produselor (outputurilor). Exista o legatura permanenta, care poate fi amplificata continuu, intre factorii externi si fiecare dintre elementele majore ale proiectului (Fig.66).

Principalii pasi care pot fi urmariti in realizarea unei analize LFA sunt urmatorii:

identificarea tuturor partilor interesate. Realizarea unui proiect presupune in primul rand contactarea tuturor institutiilor, grupurilor si indivizilor interesati in promovarea unor asemenea proiecte. Participarea tuturor partilor rezida din necesitatea ca realizarea obiectivelor sa acopere nevoile societatii. De regula, in aceasta faza sunt individualizate problemele principale (economice, culturale, ecologice etc.) care afecteaza grupul sau societatile, interesele (nevoile), potentialul (punctle tari si slabe), principalele legaturi (conflicte de interese, cooperare, dependenta cu alte grupuri. In final se pot grupa care dintre interese sunt prioritare atunci cand se va trece la analiza problemelor.

analiza problemelor. Pe baza informatiilor diponibile este analizata situatia existenta, sunt identificate problemele majore si relatiile cauzale dintre acestea, care vor fi prezentate intr-un arbore-problema. Formularea problemelor reprezinta cheia succesului in analiza LFA, pentru ca o problema trebuie sa fie reala, nu viitoare, posibila sau imaginara. In acelasi timp, problema trebuie sa fie o stare de lucruri negativa si nu absenta unei solutii. Din multitudinea problemelor considerate majore se selecteaza una focala, cea a carei rezolvare va permite rezolvarea multora dintre celelalte. Apoi se trece la construirea arborelui problema, care va presupune individualizarea cauzelor si efectelor directe, analiza si validarea acestora, dupa ajustarile de rigoare.

analiza obiectivelor. Arborele problema este transformat intr-un arbore al obiectivelor, reprezentand solutiile viitoare ale problemelor si analizate ca atare. Aceasta operatiune presupune reformularea tuturor componentelor arborelui problema intr-o maniera pozitiva, dezirabila. Ca urmare pot fi revazute unele aprecieri asupra starii, pot fi sterse unele obiective care apar neconforme cu ealitatea sau pot fi adaugate altele noi. In final se stabilesc noile relatii prin conectarea obiectivelor respective.

analiza alternativelor. In esenta acest pas presupune acceptarea analizei alternativelor, identificarea optiunilor alternative, evaluarea fezabilitatii acestora si agrearea unei strategii a proiectului. In selectarea optiunilor alternative se elimina obiectivele care nu sunt dorite si cele care sunt inlocuite de alte proiecte in domeniu. Apoi se efectueaza o analiza a fezabilitatii diferitelor alternative si alegerea uneia dintre acestea ca strategia proiectului. In evaluarea alternativelor se au in vedere criterii tehnice, financiare, economice, institutionale, sociale, de mediu.

identificarea principalelor elemente ale proiectului. Odata aleasa strategia proiectului, principalele elemente derivate de la obiectivele arbore si transferate in prima coloana verticala a matricei proiectului. Principalele elemente ale proiectului sunt: obiectul de dezvoltare, obiectivul intermediar, output-urile, activitatile si input-urile. Obiectivul de dezvoltare reprezinta tinta principala pe termen lung a proiectului, iar obiectivul imediat efectele asteptate ale proiectului propus pentru beneficiarii directi pe termen scurt. Ca regula clara se impune sublinierea faptului ca nu trebuie fixate mai mult de un obiectiv imediat, pentru a nu dispersa resursele. Output-urile sunt obiective de rang inferior, care reprezinta in fapt viata proiectului respectiv. Acestea trebuie sa fie conectate direct cu obiectivul imediat, care va avea rolul de reper de control al obiectivelor respective. Activitatile sunt privite ca procese, cu efecte importante asupra structurii de baza si strategiei proiectului. Input-urile sunt formate din fonduri financiare, personal si bunuri.

depistarea si analiza factorilor externi. Pornind de jos in sus factorii externi, pot fi derivati din arborele obiectiv, considerati ca si conditii pozitive, facilitand legaturile dintre diferitele nivele. Semnificatia factorilor externi trebuie sa fie evaluata prin prisma sanselor de succes al proiectului. Controlul semnificatiei factorilor externi are in vedere eliminarea unora dintre cei care nu sunt importanti pentru realizarea proiectului si evaluarea pe etape a rolului lor in derularea acestuia. Daca participantii la o astfel de analiza ajung la concluzia ca unul din factorii externi este important, dar in realitate acesta este considerat un factor ucugas, atunci proiectul trebuie schimbat sau complet renuntat la el.

verificarea modului de atingere a obiectivelor. Monitorizarea si evaluarea proiectului se face pe baza unui set de indicatori care masoara gradul de indeplinire a obiectivelor fixate. Indicatorii respectivi trebuie sa raspunda la intrebari de tipul: pentru cine, cat de mult, cat de bine, pana cand si unde. In acest sens este foarte important de a sti cum sa evaluam un indicator, care poate fi substantial (daca reflecta aspecte esentiale ale unui obiectiv), independent (fiecare indicator nu poate fi folosit la evaluarea mai multor obiective), factual (indicatorul respectiv trebuie sa exprime o situatie reala si cat mai putin o impresie subiectiva), plausibil (are capacitatea de a inregistra schimbarile care pot fi direct atribuite proiectului), bazat pe date care pot fi obtinute.

In sinteza, principalele stadii in dezvoltarea unui proiect sunt: identificarea proiectului, studiu de fezabilitate, desemnarea proiectului, planificarea detaliata, monitorizarea, reactualizarea proiectului si evaluarea. Identificarea proiectului este stadiul in care propunerea initiala de proiect este conceputa si formulata. Aceasta idee a proiectului este evaluata prin prisma relatiilor cu politica de dezvoltare si prioritatile tarii sau ale comunitatilor, cu ghidul pentru accesul la fonduri de dezvoltare. Studiul de fezabilitate, se rezuma la clectarea de date, analiza si evaluarea necesare in legatura cu pregatirea pentru desemnarea proiectului. Acest studiu nu trebuie sa detalieze activitatile anticipate ci sa furnizeze o justificare a proiectului, o apreciere a scopului, a nevoilor si a efectelor pozitive/negative anticipate si o evaluare a factorilor externi care ar putea fi decisivi pentru realizarea proiectului.

Design-ul general al proiectului inseamna identificarea structurii de baza, a factorilor externi si a catorva dintre principalele elemente ale sistemului de monitorizare. Pentru acest stadiu este important faptul ca acum se fixeaza perspectiva intregului proiect si a contextului acestuia. Aceasta nu presupune intrarea in detalii vizand activitatile si input-urile necesare, ci doar definirea principalelor componente.

Dupa ce principalele caracteristici ale proiectului au fost stabilite se va face un plan detaliat de implementare a programului pentru proiectul insusi, cu obiectivele, activitatile si input-urile acestuia, precum si cu sistemul de monitorizare, programul de derulare in timp si cu bugetul necesar.

Monitorizarea inseamna o supraveghere continua sau periodica a implementarii proiectului. De altfel nu se monitorizeaza numai propiectul ca atare, dar si impactul acestuia, inclusiv schimbarile intervenite in structura factorilor externi. Input-urile, activitatile si output-urile sunt monitorizate in raport cu obiectivele de dezvoltare si immediate.

Revizuirea proiectului, inclusiv imbunatatirea acestuia se poate face in raport cu realizarile obtinute, dar si cu inaintarea in timp fizic pe linia indeplinirii acestuia. Se fac propuneri privind revederea strategiei si managementul proiectului, precum si schimbarea unora din termenele fixate.

Evaluarea care se face asupra proiectului reprezinta aprecieri detaliate ale impactului si relevantei acestuia, subliniate de colaboratori externi. Aceasta operatiune are la baza informatia existenta, discutiile cu toate partile implicate si studiile de impact. Evaluarile anterioare au oferit totdeauna posibilitatea unei concluzii extrem de importante asupra eficientei programului si a utilizarii resurselor.

Avand in vedere limitele utilizarii LFA in studiul sistemelor teritoriale, trebuie retinute modalitatile esentiale prin care se poate intreprinde o analiza utila a acestora. Principalele faze sunt reprezentate de construirea arborelui problema si a arborelui obiectiv, evident insotite de o matrice de asociere a factorilor externi si a indicatorilor necesari evaluarii fiecarei componente majore din ultimul arbore. Dar, pentru o apreciere pe fond a situatiei existente, pot fi introduse inaintea celor doua faze, de stabilire a problemelor si obiectivelor alte doua analize de stare. Este vorba de identificare a unor arbori care sa prezinte situatia generala a unui sistem teritorial (arbore general), precum si a potentialului existent (arborele potential), care poate fi integrat sub diferite forme in ecuatia dezvoltarii ulterioare.