ARHITECTURA DE REFERINTA A UNUI SD

ARHITECTURA DE REFERINTA A UNUI SD

in 1971 (DBTG) propunere standardizarea BD pe doua nivele - schema si subschema

in 1975 (ANSI-SPARC) a fost abordata o arhitectura pe trei nivele: extern, conceptual si intern → separarea viziunii utilizatorului de modul fizic de reprezentare a datelor. S-a adoptat ca referinta, uzitata in mediile academice si chiar pragmatice ale BD.

Datorita complexitatii domeniului BDD fata de cele centralizate, impunerea unei arhitecturi standardizate ar fi cu mult mai greu de realizat.

Arhitectura este formata din:

schemele externe globale - viziunea fiecarui utilizator asupra sistemului;

schema conceptuala globala - imaginea completa a intregii BD, fara a lasa impresia ca aceasta ar putea fi una distribuita;

schema de fragmentare - reprezinta ideea proiectantului de partitionare a intregii BD;

schema de alocare - modul de amplasare fizica a fragmentelor si replicilor acestora in vederea deservirii optime a interogarilor si tranzactiilor SD;

pentru fiecare site - arhitectura ANSI-SPARC pe trei nivele:

o      schema de transformare - armonizare intre fragmentele amplasate conform schemei de alocare si vederile utilizatorilor BD   locale

o      schema conceptuala locala - logica a BD amplasate pe un anumit site

o      schema interna locala indica modalitatea de stocare a datelor locale (reprezentarea fizica a BD locale).

Ahitectura - orientativa, de care se poate sau nu tine seama. In functie de specificul SD, o serie de componente ale acesteia vor fi ignorate.