MATEI BRANCOVEANU (n. 1702 - m. 15 august 1714)

MATEI BRANCOVEANU (n. 1702 - m. 15 august 1714)

Ultimul vlastar al Brancoveanului, mezinul familiei Brancovenilor s-a nascut in anul 1702 si a fost decapitat la 15 august 1714 la Istanbul. In acel an el avea 12 ani (multi istorici ii dau alte varste, ba 11, ba 12, ba 17 ??!). Constantin Basarab Brancoveanu si Doamna Marica i-au dat un nume destul - care dupa Dimitrie Cantemir acest nume era si numele strabunicului sau Matei Basarab si poate venea si de la alt strabunic mai apropiat Papa (Pavel caruia i se mai spunea si Matei) Brancoveanu, tatal domnitorului Constantin Basarab (1688-1714). A fost ultimul fiu al lui Constantin Basarab Brancoveanu fiind in varsta de 16 ani (?!), cel mai mic dintre cei patru baieti ai familiei Brancoveanu.

Pe esafodul mortii in fata seraiului "Cuprins de frica, ceru sa i se crute viata, primind in schimb sa se faca musulman. Vazand aceasta Constantin Basarab Brancoveanu - care era un profund crestin - i-a spus fiului sau ca este mai bine sa moara de o mie de ori, daca s-ar putea decat sa se lepede de Iisus Hristos, numai pentru a trai cu cativa ani mai mult pe pamant".

Imbarbatat de cuvintele rostite de bunul sau parinte, Matei i-a raspuns gadelui asa: "Vreau sa mor crestin, loveste! .dupa care gadele ii reteza capul.

Parintii sai isi propusesera sa-i faca zestre cand se va casatori Casele si biserica de piatra de la Doicesti. Matei era doar un copil, dar primeste si el ca mezin al familiei, haine si bijuterii in valoare de 28.950 taleri si date de la parinti, primind pe langa bunurile imobile si mosii in peste 32 de localitati, cu mosii cu tot, lui revenindu-i insa, in baza acelui privilegiu si casa parinteasca de la Brancoveni.

Cumplita tragedie a neamului brancovenesc petrecuta la 15 august 1714, a facut in realitate, ca "numele domnului" sa nu fie "stins definitiv" si mai ales sangele neamului "basarabesc".

Urmasi a continuat Constantin Brancoveanu sa aiba in tot cursul veacurilor urmatoare pieirii sale si ei sunt foarte numerosi ajungand pana in zilele noastre. Succesiunea pe linie paterna s-a continuat pana in anul 1832, cand s-a stins ultimul barbat purtator al numelui san. Iata ce ne relateaza Ion Neculce despre crunta executie a brancovenilor: "Numai un copilas, nepot de fiu Brancoveanului, a scapat, ca l-au dus la seraiul imparatesc ca sa-l turceasca; eara mai pre urma l-au scos ima imparatului si l-au dat la maica-sa ."³¹². Scapat de turcire, tanarul Constantin al III lea Brancoveanu a fost inconjurat cu deosebita grija de ai lui si in primul rand de bunica sa, doamna Marica, pentru care el reprezenta simbolul nepieirii numelui domnului martirizat.

Inca din zapisul mai inainte mentionat, din 17 iunie 1717 se constata preocuparea doamnei Marica - cea "cu barbateasca marime de suflet", cum o caracteriza in 1832 episcopul Ilarion al Argesului³¹³ - de a ocroti interesele acestui nepot³¹⁴, pe care a stiut sa-l impuna tuturor ca un cap al incercatei familii.