Schimbul. Cai de comunicatie. Mijloace de transport

Schimbul. Cai de comunicatie. Mijloace de transport

Schimbul cu materii prime si bunuri apare in mezolitic si se intensifica in neolitic si in epoca metalelor. Dar trebuie sa se tina seama de anumite considerente: 1. Distanta efectiva intre sursa respec­tiva si asezarile cu care se intretinea schimbul; 2. Stabilirea valorii bunurilor de schimb; 3. Greutatea, gradul de transportabilitate a valorilor respective, frecventa utilizarii lor si numarul persoanelor care

aveau acces la ele; 4. Stabilirea valorii marfurilor si a echivalentelor acestora inaintea aparitiei monedei.

In mezolitic, schimbul se facea numai pe baza materiilor prime; in schimb, in neolitic, apar o serie de produse finite: topoare, podoabe, ceramica, sare. In cadrul schimburilor sunt acceptate tipuri de lingouri, de exemplu, arama (perioada miceniana) sau a unor bare din fier.

Pasul urmator a fost inventarea monedei, batuta pe matrita in conformitate cu anumite norme: greutate, dimensiuni, iconografie, apa-ruta in regatul lidian si in cetatile grecesti asiatice, precum si in insulele din apropierea tarmului (insula Lesbos in secolul al VII-lea i. Chr.).

Caile de comunicatii. Mijloace de transport. Caile de comu­nicatii in preistorie erau asigurate pe apa (inceputurile cu barca monoxila in mezolitic), fara a fi mentionata existenta unor instalatii portuare, consemnate doar pe coasta feniciana.

In lumea greaca clasica se intensifica relatiile de schimb intre bazinul egeo-mediteranean si Europa continentala. Se dezvolta insta­latii portuare (Pireu, Corinth, Siracusa). Transportul pe uscat, in lumea greaca, nu cunoaste progrese. O retea noua de drumuri apare o data cu intinsul imperiu al lui Alexandru cel Mare si al urmasilor lui, in raport cu politica dusa de acestia.

In restul Europei, cu o clima temperata, la sfarsitul epocii neo­litice, calul era folosit pentru transport. Se intrebuinta si camila acolo unde conditiile o permiteau, iar in Europa de nord, cu ierni lungi, transportul se asigura cu ajutorul saniilor. Din epoca bronzului se foloseau chiar si schiurile si patinele.

Romanii acorda o atentie deosebita drumurilor militare si administrativ-comerciale in vederea exploatarii bunurilor din intregul Imperiu.. Normele drumurilor romane = via sunt cuprinse in Legea celor 12 Table, iar juristul Ulpianus defineste trei categorii de viae: publicae, vicinales, privatae. La romani, trasarea drumului in linie dreapta ajuta la parcurgerea rapida a distantelor si la economisirea cheltuielilor de constructie; sapau tunele, ridicau viaducte.

Transportul calatorilor si al marfurilor este reprezentat pe unele figuratii picturale, mozaicuri, monede, sculpturi, texte literare, care ilustreaza tipurile de vehicule cu atelajele lor.