Cosma DOREL (n. 29.10.1950, Bistrita)

A absolvit Universitatea " Al. I.Cuza" Iasi, Facultatea de filologie, romana - germana. A urmat cursurile postuniversitare: Goethe Institut Bremen - Germania, Management cultural european - Danemarca, Universitatea " Babes Bolyai" Cluj - Napoca - Curs de perfectionare in Educatia Speciala, Universitatea de Stat Moldova - Chisinau - doctor in filologie.

A fost profesor in invatamantul preuniversitar din jud. Bistrita-Nasaud, director al Scolii populare de arta Bistrita, director al Centrului Creatiei Populare Bistrita-Nasaud, consilier sef al Directiei Judetene pentru Cultura, Patrimoniu si Culte. In prezent este directorul Centrului Municipal pentru Cultura George Cosbuc si lector titular la Universitatea de Stiinte si Arta Gheorghe Cristea Bucuresti.

Este fondatorul cenaclul literar artistic " ALMA VENUS", fondator al revistei elevilor si profesorilor "CATHARSIS" si al Teatrului de camera Bistrita si al festivalul de teatru scurt.

A obtinut mai multe premii si distinctii.

Carti publicate : " Repere culturale" ( 1998 ), " Viata visata - viata traita" ( 2001), " O lume fascinanta" ( 2003), "Cultura Populara - Aspiratii si impliniri"( 2004), "Realitati provocate" - ( 2005), " Pe mosia baronului"( 2005 ), "Radacinile Eternitatii" ( 2006 ), " Festivalul Nunta Zamfirei in imagini si comentarii" - ( 2007), "De la Tirana la Ciudad de Mexico"( 2008 ), " Tendinte ale evolutiei interviului in presa romaneasca" - ( 2008 ).

Membru al Clubului Roman de presa si al Uniunii ziaristilor profesionisti din Romania

Este fondator al revistei "Amfiteatru" - Universitatea de Stiinte si Arte "Gh. Cristea" si " Conexiuni" - Centrul Cultural Municipal " G. Cosbuc", realizator de emisiuni de radio si televiziune.

Are colaborari in diferite periodice de specialitate.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

ALSDORF - Germania

EUROPAFEST

In Germania, aproape de Herzogenrath, oras infratit cu municipiul Bistrita, se afla o alta localitate cu multi admiratori ai romanilor. Alsdorf cuprinde in jur de 40 mii locuitori si este un vechi centru miner. Astazi nu se mai exploateaza nimic dar locuitorii orasului sunt mandri de inceputurile lor. In vechiul centru miner s-a ridicat acum centrul orasului care gazduieste atat centrul comercial cat si parcul de distractii. Multi bistriteni, in special sportivi au vizitat acest oras datorita unui mare simpatizant al romanilor. Numele lui este Alfred Sonders si este directorul Casei de Cultura din Alsdorf Stadthalle). Pasii l-au adus in urma cu ceva ani prin Bistrita. Aici a cunoscut-o pe Claudia cu care in cativa ani si-a realizat o familie minunata. Sotii Sonders sunt foarte cunoscuti si apreciati in Alsdorf. La fiecare pas Alfred se opreste cu o cunostinta sau cu vreun prieten. Se saluta, discuta si evident stabilesc ganduri si planuri de viitor. Toate problemele orasului il intereseaza pe Alfred. De altfel Casa de Cultura aflata si ea in mijlocul orasului este un punct de referinta pentru toti locuitorii. Dupa ce ani la rand , sportivii din Bistrita s-au intalnit aici in diferite competitii internationale, Alfred si-a propus sa aduca in orasul lui si artisti bistriteni. In fiecare an la Alsdorf se organizeaza o mare manifestare cultural- artistica : Europafest . Pe langa artisti germani, sunt invitati si parteneri externi. Anul acesta (2006) partenerul extern a fost Franta. O delegatie numeroasa din Bretania a fost prezenta la deschiderea manifestarilor. Primarul orasului domnul Helmut Klein i-a salutat pe prietenii francezi dar si pe cei olandezi si romani care au fost invitati la acest eveniment. Nu intamplator, fiindca olandezii din Brunssum sunt infratiti cu Alsdorf iar noi bistritenii urmeaza la anul viitor (2007) sa fim parteneri la Europafest. Am avut asadar ocazia sa vedem ce-si doresc localnicii de la partenerii lor externi. Centrul orasului a fost imbracat de sarbatoare si dominau culorile Germaniei si Frantei. La Stadthalle

In incinta bibliotecii s-a organizat o expozitie de carte si arta plastica cu si despre Franta. Viceprimarul orasului si presedintele Asociatiei de Parteneriat au vorbit despre legaturile culturale ale Germaniei cu Franta, cu referire directa la cele doua orase. S-a inaugurat apoi expozitia de carte si s-a servit o masa frantuzeasca. Discutiile purtate aici ne-au largit sfera contactelor culturale, partea franceza manifestand mare interes pentru cunoasterea zonei noastre a Bistritei si Nasaudului. La invitatia gazdelor am facut o prezentare a revistei de cultura "Conexiuni" in paginile careia se regasesc multi dintre artistii bistriteni care vor evolua anul viitor la Alsdorf. Revista a fost primita cu interes si apreciata pentru aspectul ei grafic si pentru continutul materialelor. Atat gazdele din Germania cat si delegatia din Franta a primit cu mare placere cateva exemplare din revista Casei Municipale de Cultura Bistrita, exprimandu-si totodata dorinta de colaborare si de prezentare in paginile "Conexiunilor" a momentelor culturale comune. Am vizitat apoi Casa de Cultura din Alsdorf. O constructie moderna cu peste 1000 de locuri si cu instalatii tehnice de ultim racnet, impresioneaza pe orice slujbas al institutiilor de cultura. In acest cadru , am avut ocazia sa urmarim un spectacol excelent de cabaret, oferit de teatrul profesionist din Köln. Ca romanii s-au raspandit in lumea intreaga, nu mai este un secret pentru nimeni. Surpriza a fost cu atat mai placuta cu cat solista principala a trupei si conducatoarea teatrului ( alaturi de Mario Togadoschi) este din Timisoara si s-a stabilit in Germania de peste 15-20 ani. Am purtat o mica discutie cu domniile lor si probabil ca intr-un viitor apropiat, vom avea ocazia sa vedem aceasta trupa profesionista si la Bistrita. Muzicalul prezentat la Alsdorf a plecat de la o transpunere a lui Faust si Mefisto in lumea de azi. Muzica, coregrafia, luminile si costumele au oferit celor prezenti un spectacol de mare tinuta. Spectatorii prezenti in numar foarte mare ( peste 1000 ) au aplaudat frenetic momentele excelente realizate de artistii germani si colaboratorii lor din Rusia si Italia. Deosebit de placut a fost sa vezi spectatori eleganti de toate varstele care au gustat din plin acest spectacol de estrada realizat in limba germana , engleza si franceza. Ma gandeam cat de usor au renuntat bistritenii nostri la unul din cele mai reusite manifestari ale genului realizat de Teatrul din Ploiesti. Un astfel de spectacol ar fi avut categoric un succes imens si aici in Germania. Oare la Bistrita sa nu prinda estrada ? Ma indoiesc si cred ca totusi publicul bistritean va reveni foarte curand si la estrada asa cum a inceput sa o faca acum cu teatrul. Pauza dintre cele doua parti ale spectacolului a prilejuit din nou intalnirea cu diverse personalitati ale zonei cu care ne-am stabilit colaborari viitoare. Dupa spectacol ne-am intors acasa ( la Herzogenrath ). Ne-am oprit la un mic local si am dorit sa mancam niste carnaciori. Seful localului si-a cerut mii de scuze dar nu mai avea decat doi carnaciori care nu aratau prea bine. Am inteles si am solicitat altceva. Patronul localului ne-a vizitat la masa cerandu-si la randu-i scuze pentru " absenta" carnaciorilor si oferindu-ne in schimb, din partea casei gratuit - aperitivele . Oare cat va mai trece pana cand si in Romania vom intalni atata amabilitate? In ziua urmatoare ne-am stabilit impreuna cu Alfred planul de actiune pentru 2007. Daca tot exista infratiri intre orase, de ce n-ar exista si intre case de cultura? Asa ca ne-am stabilit un program comun urmand ca pentru "Europafest 2007" sa fim prezenti cu o serie de formatii din cadrul Casei Municipale de Cultura Bistrita. Inca din acest an 2006 se va realiza o antologie bilingva a creatiilor membrilor Cenaclului "Conexiuni" care va fi ,lansata in Germania. De asemenea artisti plastici si creatori populari care pe parcursul anului 2006 - 2007 vor avea expozitii in cadrul Casei Municipale de Cultura vor fi invitati cu exponate si lucrari la expozitia din Germania. Nu vor lipsi nici momentele artistice. Prietenii nostri din Alsdorf isi doresc sa cunoasca cat mai indeaproape folclorul romanesc. Evident ca vom organiza un astfel de program cu tenta folclorica dar si de alta natura. Speram ca acest prim contact artistic cu Alsdorf sa devina o traditie si sa duca la extinderea schimburilor culturale dintre artistii romani si germani.

IN GAZDA LA SASII BISTRITENI DIN NÜRNBERG

Germania caracterizata ca fiind locomotiva economiei mondiale, se intinde cu cele 16 landuri pe o suprafata de 356945 km² cu aproximativ 80 milioane locuitori. N rnbergul este unul din orasele mari ale Germaniei. Cu aproape 500000 de locuitori, este al doilea ca marime din Bavaria dar si un important centru industrial si comercial. Adunarea Generala a sasilor din Transilvania - H.O.G. si in special a celor din zona Bistritei, mi-a oferit recent prilejul de a fi prezent impreuna cu o delegatie a Forumului German, in acest minunat oras bavarez. Bombardamentele razboiului mondial n-au crutat nici N rnbergul. Orasul a fost insa refacut cu mare atentie si ofera astazi oricarui vizitator un farmec special. Dupa 60 de ani de la cunoscutul proces militar , orasul trezeste si astazi interes atat pentru istoria mai apropiata cat si pentru cea mai indepartata sau chiar pentru implinirile zilei de azi. Asa cum il caracteriza recent un ziarist german - N rnbergul s-a dezvoltat si s-a facut cunoscut dintr-un oras al marsurilor hitleriste intr-un oras al drepturilor omului. Dorinta nazistilor de a reinvia vechea capitala a Sf. Imperiu Roman de Natiune Germana dar si ororile timpului sant si astazi vizibile la Dutzendteich unde expozitia permanenta "Fascinatie si Teroare", cit si intregul Centru de documentare ofera date si amanunte despre aceasta perioada. De la aceasta etapa neagra la cea care a transformat Nürnbergul, odata cu inchiderea procesului, intr-un oras al drepturilor omului, vorbesc ziaristii germani si acum, aratand lumii numeroasele contributii aduse de Germania in aplicarea acestor drepturi si in general in respectarea fiintei umane. Poate ca nici nu ar fi normal sa fie altfel intr-un oras cu atata incarcatura istorica si umana in spate. Am admirat in putinul timp liber orasul vechi care este impartit de raul Pegnitz in Sebalderstadt si Lorenzerstadt. Ambele sunt inconjurate de vechiul zid al cetatii care ofera aspectul medieval si in interiorul carora se desfasoara cele mai multe sarbatori unde localnicii se intalnesc cu mare bucurie. Castelul Imperial Kaiserberg- construit deasupra vechiului oras, aminteste de intalnirile imperiale care timp de cinci secole (XII-XVI) s-au desfasurat la aceasta resedinta. Biserica Sfantul Sebalt domina partea nordica a vechiului oras pentru ca apoi sa cobori in piata principala dominata de Frauenkirche cu binecunoscutul ceas "Männleinlaufen". Zilnic, la ora pranzului, cei sapte Electori imbracati in rosu, aduc omagiul imparatului Carol al IV-lea.

Scena aminteste de legea "Golden Bulle" lansata la N rnberg in anul 1356 prin care cei sapte Electori au ales noul rege care si-a petrecut prima zi in acest oras. In acesta piata centrala este si locul care in timpul Adventului devine cunoscuta Piata Anuala de Craciun. O fantana inalta de 17.30 m, bogat sculptata in patru trepte si cuprinzand 40 de figuri de piatra, constituie o alta curiozitate a locului. "Schönen Brunnen" are si o legenda care vorbeste despre implinirea dorintelor daca inelul auriu, aflat in partea superioara a fantanii este rotit de trei ori. Numerosi turisti, unii in gluma, altii in serios asteapta la rand sa roteasca inelul. Daca dorinta le este implinita sau nu, ramane secretul fiecaruia. Monumentala cladire a Primariei (1340) si biserica Sfantul Laurentiu (1360) sunt alte puncte care impresioneaza in vechiul Nűrnberg. Artisti de mare valoare precum Albrecht Dűrer (casa muzeu) si Veit Stoss si-au impus amprenta artei lor lasand urmasilor posibilitatea de a le admira geniul.

Dupa ce am vizitat orasul vechi (atat cat am reusit) gazdele noastre au avut amabilitatea sa ne duca si la Biserica romaneasca din Nürnberg. Am fost emotionati sa gasim in centrul unui oras german, o Biserica Ortodoxa romaneasca. Inca de la intrare emotia te cuprinde cand citesti: "Mitropolia Romana" iar cele doua steaguri-romanesc si german parca-ti zambesc cu blandete. Suntem intampinati de o maicuta ce isi trage originile de prin Sibiu. S-a bucurat foarte mult cand i-am spus ca suntem bistriteni si ne-a indemnat sa pasim cu incredere in lacasul romanesc. O curatenie (as spune tipic germana) te impresioneaza de la intrare si pana in biserica. Picturi superbe, icoane ingrijite, lumanari si alte lucruri religioase fac din acest lacas de cult o mandrie a sufletului de roman. Parohia "Sfantul Dumitru" din Nürnberg, dateaza inca din 1982 cand a fost recunoscuta de Administratia Patriarhala din Romania. De atunci, in permanenta, romanii din Nürnberg au un loc unde se pot reculege si inchina lui Dumnezeu. Slujitorii bisericii romanesti din Nürnberg merita toata lauda pentru ce au realizat aici. Este un loc sfant unde si romanul poate sta cu capul sus in mijlocul occidentului.

Intalnirea noastra cu sasii bistriteni a debutat cu o slujba religioasa oficiata in Nürnberg de parintele bistritean Hans Dieter Krauss. Corul religios "Bach" din Brasov, a punctat momentele importante ale slujbei precizandu-se ca se afla intr-un turneu de strangere de fonduri pentru ca orga Bisericii Evanghelice din Bistrita sa poata fi repusa in functiune. Dupa slujba religioasa, peste 500 de invitati au servit masa la un mare local bavarez. Adunarea generala a H.O.G. care a intrunit membrii de pe teritoriul Germaniei si Austriei a analizat activitatea desfasurata si si-a ales noua conducere. Domnul dr. Hans Franchy a fost investit in functia de presedinte pentru inca o perioada de 2 ani. Discursurile care au urmat au evidentiat realizarile Asociatiei dar si ale unor meritosi membrii care au fost distinsi cu diplome si plachete. Proaspatul presedinte a salutat prezenta delegatiei Forumului German din Bistrita; condus de prof. Eckehard Zeig si Thomas Hartig precizand in acelasi timp ca este pentru prima data cand un primar al Bistritei participa la adunarea generala H.O.G. De altfel discursurile celor doi primari, din Nürnberg si Bistrita au fost pline de sperante intr-o viitoare colaborare, ceea ce a starnit aplauze repetate ale asistentei. Colaborarea cu Bistrita a fost evidentiata si in interventiile celorlalti vorbitori din care as putea aminti pe prof. Horst Göbel, preotul dr. Kurt Franchy, dar si delegatia orasului infratit Herzogenrath - viceprimarul orasului impreuna cu cetateanul de onoare al Bistritei Joseph Poque. Intalnirea a fost punctata artistic de evolutia ansamblului "Regenbogen" din Bistrita condus de prof. Ioan Arcalean si de ansamblul de dansuri sasesti din Nürnberg. Buna dispozitie a continuat cu o seara dansanta in acordurile muzicii bavareze. A fost un prilej de a ne reintalni cu multi bistriteni plecati din tara de peste 20-30 de ani. Mi-a facut mare placere sa-i reantalnesc pe Michael Weirauch, sotii Rosca, sotii Streifert Hani Bidner, Ibi Fűzesi, Nelu Hann, Letitia Agrisan, Annemarie Wangner, Inge Alzner, Mini Schwarz si altii cu care am depanat amintiri reantorcandu-ne la anii copilariei.

In ziua urmatoare si ultima a delegatiei noastre la Nürnberg, Hans Franchy, Annemarie si Miki s-au gandit sa ne ofere o surpriza invitandu-ne la un restaurant romanesc. Cu tricolorul la mare cinste, "Restaurantul Doina" te indeamna sa te simti ca acasa: cu ciorba de burta, mici si mamaliguta si cu tot ce-ti doresti intr-o curatenie si amabilitate germana. M-am bucurat sa o cunosc pe patroana localului, care este si presedinta unei asociatii romanesti din Nürnberg cu care am si stabilit cateva actiuni de viitor. Ne-am intors acasa mai bogati sufleteste si cu un Nürnberg vazut altfel. Nürnbergul are inca multe de aratat. Avem ce invata de aici. Prin H.O.G. si Forumul German Nürnberg intinde o mana spre Bistrita. Speram sa o facem si noi.

Leul romanesc - valuta forte

( Israel 1990)

Neindoielnic turneul din Israel a insemnat o cotitura radicala in evolutia ansamblului nostru. Numerosii prieteni, din lumea intreaga, pe care i-am intalnit pentru prima data in acest turneu, au ramas, marea majoritate, prietenii nostri pana in ziua de astazi. De atunci si pana acum ne-am intalnit de multe ori in diferite colturi ale lumii. De fiecare data bucuria clipelor traite impreuna au contribuit la adancirea relatiilor noastre de colaborare. Ne amintim mereu de momentele de parada , de dans si de momentele hazlii petrecute de-a lungul timpului. Nici in Israel aceste situatii, chiar daca era un inceput , n-au lipsit. Ca leul romanesc sa bata toate monedele europene n-ai putea crede decat intr-un vis ultra S.F. Si totusi s-a intamplat. Poate pentru prima si ultima data in istoria existentei noastre.

Vara lui 1990 s-a dovedit a fi in Israel, cel putin pentru noi, extrem de calduroasa. Pentru localnici erau de fapt temperaturi normale cu care se confruntau zilnic fara a-si pune probleme. Pentru noi, caldura era dogoratoare si ni se parea de multe ori insuportabila. Tot anormal ni se parea sa cumperi apa potabila pe care plateai aproape 1$ si mai ales in conditiile in care incerca sa economiseasca pentru mici cadouri sau alte mici amintiri pe care dorea sa si le procure. Chiar daca aurul zacea pe toate gardurile nu te puteai avanta prea tare in stralucirea ce-ti lua ochii si ..mintile. In aceste conditii ne limitam la oferta gazdelor noastre sau ne cuplam cate doi la un litru de apa potabila. Pana intr-o zi ..cand mare ne-a fost surpriza ca in aceasta atmosfera supraincalzita, in timp ce urmaream un meci de fotbal la televizor, contrabasistul nostru Kalman sa se apropie de noi cu trei doze de bere de la gheata. Imi ofera o bere si ma intreaba in soapta daca nu vreau sa mai cumpar.cateva ? Zambesc si-i reamintesc ca este destul de greu sa dai cate 1$ pe o bere. Foarte serios Kalman imi spuse ca, daca doresc, imi poate cumpara 4 beri cu 100 lei.

Vorbesc foarte serios domn director, si va aduc si restul.

Nu-i nevoie de rest Kami, pastreaza-l pentru spor de panta - ii raspund

colegului nostru si ii intind razand 100 lei. Dupa cateva clipe, spre stupefactia noastra, Kami se intoarce cu 4 beri. " Mi-ati spus sa pastrez restul pentru spor de panta" si-mi arata zambind cativa centi. Nu-mi vine sa cred. Kami imi explica ca la barul din interiorul complexului, se serveste orice, pe dolari americani si .dolari romanesti. " Dolarul romanesc" era 100 lei care insemna de fapt 4 dolari americani. Intradevar la Banca Nationala din Romania 100 de lei se schimba atuncila valoarea de 4 $. Dar cine iti face acest schimb in conditiile in care leul nu avea nici o valoare ?Si totusi minunea s-a intamplat in Israel. Neincrezator, am lasat meciul si l-am insotit pe Kami la barul complexului.Intr-o limba numai de el stiuta, Kami ii explica ca dorim sa cumparam cate o lada de bere. Foarte prietenos omul ne serveste si-i platim in lei romanesti de cate 100 lei. Pentru amabilitatea lui, renuntam la restul de cativa centi. Ne intoarcem la televizor si urmarim, cu totul altfel, meciul, sorbind din berea recece o aveam la indemana. Colegii din ansamblu raman uimiti vazand in dreptul nostru doua lazi de bere. Ii invitam sa serveascasi ei, iar Kami ii convinge

ca-si pot cumpara si singuri daca au bacnote de 100 lei. In cateva minute barul nu mai avea nici bere nici sucuri. In schimb, toti colegii din ansamblu aveau provizii serioase de bere si racoritoare pe toata durata festivalului. Situatia a continuat si zilele urmatoare. Prietenii nostri din Franta ne-au rugat, intr-o seara, sa le dam cateva bacnote de 100 lei intrucat la bar nu-i serveste pe franci. Nici drahmele grecesti, nici forintul unguresc nu aveau nici o trecere in barul complexului. Doar "Balcescu" romanesc statea mandru langa " Washington D.C."Atentie ! D.C. nu vine de la Dorel Cosma!! Cu multa amabilitate am oferit francezilor, grecilor si ungurilor cate o lada de bere si suc cumparate pe " Balcescu". Spre a nu se crea situatii neplacute, i-am relatat prietenului nostru Lezer, care raspundea de noi, nivelul cumparaturilor noastre. " Daca a-ti platit e treaba comerciantului" a venit prompt raspunsul. Cateva zile la rand dimineata, cu barmanul, care ne striga din zori : " Haidi Romania, cumpere de la mine". Foarte gentili, fiecare ii lasam comerciantului diferenta de cativa centi, astfel ca toata lumea era multumita. Inainte cu o zi de incheierea festivalului sa vedem ce s-a intamplat. Ben Israel, prietenul nostru si directorul festivalului, ne traduce ca barmanul era disperat intrucat la banca n-au vrut sa-i schimbe leii. Pretentia lui era sa-i schimbam noi, intrucat, urma sa ne intoarcem a doua zi acasa. Ii explicam prietenului nostru ca este imposibil intrucat cu toate eforturile extraordinare pe care le-am face, nu detinem nici macar un sfert din suma in dolari pe care sa i-o schimbam. Ni se cere sa gasim o solutie. Explicatia noastra insista pe faptul ca intrucat totul s-a platit nici un roman nu poate fi vinovat de cumparaturile facute. Partenerii nostri accepta dar insista pe o solutie. Singurele posibilitati plauzibile ar fi fost un sejur complet, la cele mai inalte cote, pe litoralul romanesc sau cumpararea unui autoturism Dacia 1300. Nu stiu la care varianta s-au oprit. Eram in 1990. M-am reintalnit, dupa vreo trei ani, cu prietenul meu Ben Israel pe care l-am invitat in Bistrita. Intr-o seara a facut cinste la toti cei care se gaseau in restaurantul " Coroana de Aur". Zambind mi-a declarat ca mai are un teanc din valuta forte a anului 1990 - LEUL .Ne-am amintit de acel moment si cu regret trebuie sa spun ca nu mi s-a mai intamplat, nicaieri in lume ca leul sa bata tot ce-i sta in cale.