Gennep si teoria genezei totemice

Gennep si teoria genezei totemice

A. van Genepp dezvolta o teorie a genezei totemice a basmului, care spune ca basmele sunt rezultatul modificarii credinței intr-un animal totemic (protector) al comunitații, modificari ce au trecut prin diferite faze de-a lungul istoriei, la fel influentate de modul social inconjurator. Cand un ritual nu mai este considerat eficient acesta este eliminat din punct de vedere religios, reminescențele fiind folosite in alte scopuri. Parți din ritualuri stravechi se regasesc in legende, basme, ritualuri ce si-au pierdut puterea religioasa, oamenii nu mai cred in ele, dar au ramas sub forma de simboluri (scuipatul de trei ori etc.). Pentru Genepp noțiunea de sacru e relativa, ca exemplu, un obiect obisnuit in mod normal, poate deveni deosebit, magic intr-o calatorie. Aici avem ca exemplu clar basmaua cu care protagonistii basmelor devin frati de cruce - in momentul in care, dupa o anumita perioada, unul dintre ei se uita la basma si vede rugina sau pete de sange, "afla" ca celalalt este mort. Acest lucru se intampla atat la rituri, cand diferite obiecte devin unelte magice, ca plante, topor, metale pretioase, dar si la reminescenta acestuia, adica basmul, exemplul de mai sus fiind concludent. Originea totemica a basmelor este argumentata de functiile importante pe care animalele le au in basm - avem ajutoarele (donatorul in terminlogia lui Propp) lui Harap Alb, Stramba - Lemne, Pasari - Lați - Lungila, furnicile pe care eroul le ajuta ("Ajuta-ma viteazule ca isi voi face si eu bine"), bazandu-se pe puritatea si bunatatea eroului, se anticipeaza momentul in care acesta chiar are nevoie de ajutor si natura, animalele (protectorul, amunalul totemic) il ajuta.

Lucruri cotidiene au influențat miturile, din dorința omului de cunoastere si le-au schimbat pe acestea. Ca de exemplu cetatea Troiei, ale carei urme s-au descoperit secolul trecut, demonstreaza existența istorica a unui razboi concret, plasat in istoria profana, isi regaseste explicația in mitul razboiului Troiei, care are ca protagonisti atat eroi legendari cat si zei, conflictul pornind conform mitului chiar de la zei si vanitatea acestora.

Atenția cercetatorilor asupra basmelor este indreptata odata cu apariția culegerii de basme ale fraților Grimm. Basmul are ca sursa categorica de inspirație mitul si ritul, la popoarele arhaice, probabil existand si perioade cand linia dintre cele doua elemente fiind extrem de fina, motiv pentru care unul, nu este numai urmasul celuilalt, dar vorbim si de coexistența celor doua in acelasi moment in timp.

Cuvantul de ordine este ca pentru orice lucru aflat pe axa diacronica, supraviețuire - regula general valabila a speciilor, atat animate cat si inanimate. Textul a suferit aceste transformari in urma supunerii la diferiți factori - istorici, fizici, sociali, care au dus la schimbarea in mentalitate.

O caracteristica esențiala a acestui text este forma; daca mitul impune reguli stricte, religioase, interdicții referitoare la cadru, basmul nu exclude anumite reguli (reminescențe ale mitului si dovada faptului ca este urmas al mitului) dar la care se poate si improviza. Acest fapt a dus la variante ale basmului, povestitorul punandu-si amprenta pe text - tiparul, structura morfologica, scheletul pastrandu-se.

Intrepatrunderea, influențele de natura culturala au dus la existența variantelor de basm, aspect foarte important pentru acesta, la mituri, legende care se regasesc in substratul cultural al mai multor popoare - elemente - tip care sunt general valabile, care sunt extraordinar de descoperit si care te duc la o analiza profunda a acestor texte. Este minunat, neasteptat sa gasesti mitul potopului la popoare atat de diferite si uneori aflate la departare de un ocean, sau cu mai multe milenii inaintea crestinismului - in epopeea lui Ghilgames, la vechii azteci, etc.

Revenind, odata cu basmele fraților Grimm, acest tip de text a intrat sub lupa, fiind de interes literar, istoric, ritualic - odata cu dorința tot mai mare a omului modern de explicații raționale in ceea ce a fost irațional pana atunci. In secolul al XIX - lea literatura are nevoie sa isi gaseasca radacini in antichitate, arhaic si ancestral. Toate aceste caractere se regasesc la romantici care isi iau istoria ca reper pentru crezul lor alaturi de oniric - fiind enunțata in aceasta perioada si o teorie a genezei basmului conform careia la originea acestuia ar fi visul. Basmul reprezinta portretizarea lumilor pe care le cauta. Mitul, este modalitatea prin care romanticii incearca sa atinga lumi fantastice, ruperea din istoria tema importanta in romantism si se ajunge la reinterpretarea acestora combinand elemente; unii romantici scriu basme, cum este Eminescu si al sau "Calin Nebunul" - inventeaza un basm pe tiparul consacrat, folosind elemente romantice.

Alte cercetari importante aparțin scolii "mitologice" - studierea miturilor Greciei si Romei Antice, constatarea asemarilor intre acestea si basme. Exemplul clasic este mitul "Amor si Psyche" - muritoare si nemuritor, interdicția care se gaseste in basmul "Povestea porcului" prin recontextualizare.

Malinovski propune alta abordare, demersul comparatist este insuficient deoarece se omite un lucru esențial si anume contextul; se amintesc factorii "distrugatori" - repovestirea, transcrierea, prelucrarea pentru a se potrivi situației sau comunitații respective. Astfel Malinovski cauta adevarul la popoarele cu gandire arhaica, pentru care mitul este inca viu. Mitul, in stadiul primordial, cand era inca legat de religios, reprezenta Adevarul. Dupa Eliade, mitul este creator de realitate, adica explica ceea ce inseamna pentru acele popoare realitatea, sau se explica realitatea prin mituri, ajungand din nou la zeul ca model, sau explicarea unui aspect cotidian prin faptele zeilor.

Concluzia lui Malinovski este ca aceste texte, fie ele mituri, basme, legende, snoave au origine arhaica, doar modalitatea receptoare e diferita, importanta este funcția indeplinita si raportarea la realitatea constienta a oamenilor, a textelor; adica daca ei considera textul real sau nu. In societatea arhaica realitatea e mitul (adevarat), istoria adevarata cu reguli sacre, ritualice.

V. Propp, apartinand Scolii Formaliste Ruse, aduce conceptul formal in basm, propunand structura. Susține ideea ca nu exista funcții neinterpretabile in text, forma este importanta, si de aici "dezbracarea textului in tipare", scheletul acestuia putand fi utilizat ca sablon pentru scrieri asemanatoare.

Propp reduce basmul la structuri care se repeta, cu alte cuvinte, propune spre analiza basmele rusesti, in care gaseste funcții pe care le considera general valabile - si intr-adevar ele se pot aplica si altor basme, ale altor popoare; gasim similitudini intre basme rusesti, romanesti etc. functiile regasindu-se in toate. Se poate astfel vorbi de o schema narativa arhetipala.

Clasificarea basmelor a fost realizata de mai multi folcloristi, Anti Aarme gasind 2340 de tipuri de basme, completat mai apoi de Sthith Thompson; cercetarile lui Propp par insa a fi cele mai complete, dupa prima lucrare "Morfologia basmului" in care enunta functiile mentionate anterior, urmeaza cea de-a doua, in demers istoric 'Radacinile istorice ale basmului fantastic" vorbind astfel despre structura si origine. Ideea esentiala ar fi ca radacinile basmului se afla in ritual, practica.

Lucrarea lui Lazar Saineanu "Basmele romane in comparatiune cu legendele clasice si in legatura cu basmele populare invecinate si ale tuturor popoarelor romanice" isi propune, pe baza tiparelor arhetipale comune gasite si enuntate in titlu, sa gaseasca radacina acestora, sa analizeze transformarea gesturilor, arhetipurilor, temelor si functiilor ritualice, tinand cont de schimbarile sociale si de mentalitate. Comparand mitul lui Amor si Psyche cu "Povestea Porcului" putem regasi usor metamorfozele mitului la nivel fizic - forma - dar si in ceea ce priveste cel mai important aspect al functiei - adica la modalitatea prin care cel care povesteste si ascultatorii receptioneaza textul tinand cont de valoarea de adevar a acestora.

In basm se accepta in mod conventional fabulosul, fiind interpretat ca o poveste neverosimila, in timp ce mitul este adevarul religios, explicarea originii unui lucru cum ar fi natura, cosmosul, zeu, motiv pentru care se face un lucru.

Basmul este o structura aglutinanta, un amalgam de teme, datorata unei evolutii in timp a radacinilor ritualice si istorice sale foarte vechi. Transformarea ritualului si resemantizarea acestuia au dus la aparitia basmului. Ritul, mitul, baza religioasa a unei comunitati, sunt eliminate daca este considerat ca ele nu mai sunt practice, nu mai sunt folositoare. Malinovski sustine faptul ca ele nu dispar, chiar daca isi pierd functia ritualica, dar exista o schimbare in mentalitatea de receptare, astfel el capata alte valori, pastrand radacinile arhaice, dar pierzandu-si puterea ritualica.