Hanul Ancutei - OBSERVATII asupra stilului

,,HANU ANCUTEI"

cinstitul comis Ionita- uita sa spuna o poveste cum nu s-a mai auzit

subiect diferit, unitatea este conferita de comunitatea psihologica a povestitorilor, de voluptatea felului de a povesti si de a asculta

toti calatorii intalniti ad-hoc la han formeaza parca aceeasi familie spirituala caracterizata printr-un adanc umanism, prin decenta limbajului, prin bunacuviinta raporturilor exteriorizate , prin delicatetea formuleleor de adresare, prin nemasurata placere de a recepta versul lautarilor: cand se scufunda soarele inspre taramul celalalt se strang in jurul focurilor inchinand din ulclele noi roada prospata de Odobesti.

Un fel de paradis al realitatii , o atmosfera de legenda invaluie H.A. , unde ca-ntr-un imaginar corn al abundentei s-a revarsat cu generozitate dulceata si multimea roadelor , pace asi armonia intre oameni.

Este aceasta o edificatoare uvertura a operei , a unei mirifice scene , un adevarat univers integrator ,asmenea universului din ,,amintirile " lui Creanga.

Eroii sunt prezentati cu protocolul cuvenit , invaluiti enigmatic intr-un aer arhaic, fara sa-si piarda cu nimic prospetimea, respiratia calda a clipei prezente.

Imaginea peisagistica - echilibru intre realitate si legenda - eternitatea acestui spatiu

Scriitorul creeaza universul operei pe intinse coordonate de satiu si de timp

Cele 9 povestiri sunt evocari ale unor intamplari dramatice, cu exceptia primei povestiri-anecdotice si a ultimei- relatate de catre Salomia si de catre Zaharia Fantanarul. Ceea ce povesteste Damian Cristisor este mai degraba un reportaj decat o povestire propriu- zisa. - similitudini cu Dinicu Golescu

,,Balaurul"- povestirea curge intr-un ritm alert dar intr-un desavarsit echilibru, fiecare episod dand tot mai mult relief portretului moral al boierului din Tupilati. Rautatea- porunca; finalul surprinzator -imagine apocaliptica - stihii dezlantuite- iesirea din matca a unor forte cosmice.

Tehnica reliefarii interesului pentru cele povestite- ,,Fantana"sosirea la han a drumetului este insotita de mister si de o pronuntata tenta romantica- ,,parca venea spre noi de demult de pe departate taramuri." Personajul pare ca s e desprinde dintr-un tablou de epoca mai ales prin precizarile de natura vestimentara. Intamplarea napraznica pe care avea sa o spuna este anuntata prin trasaturile portretului fizic- ,,obrazu-i smad cu mustacioara tunsa si barba rotunjita, cu nas vulturesc si sprancene intunecoase, arata inca frumusete si barbatie, desi ochiul drept strans si inchis ii dadea ceva trist si straniu.". accentul romantic al povestirii se intesifica si prin aerul nostalgic care pluteste parca deasupra protagonistilor- ce gandeste si ce-i spune comisul Ionita nou- venitului, prietenului sau din tinerete: ,,am batut drumurile si ne-am paraduit tineretile! De cand ne-am despartit insa , vad ca ai pierdut o lumina" Neculai Isac isi incepe povestirea pentru o mai usoara intelegere , printr-o esentiala caracterizare : ,,eram un om buiac si ticalos. Calul meu sta hojma cu saua pe dansul si batranii mei nu-mi vedaeu obrazul cu saptamanileom nevrednic nu pot sa spun ca am fost. Aveam oi si imasuri si negutam toamna vinuri. ". destainuirile se adancesc prin alte marturisiri de infiorate rezonante lirice . toamna aurie, clopotele care bat pot fi semne prevestitoare ale mortii dat fiind faptul ca se vorbeste de o interiorizare a ritmului: ,,intr-un rastimp au inceput clopotele de la biserica din Tupilati. Am oprit calul si le-am ascultat cu jale , pana ce au contenit . si-mi aduc aminte ca dupa ce au stat clopotele acelea am auzit altele , de la bisericile altor sate- picurau deparatate si stinse. Parca bateau in inima mea. ". aceasta precizare comunica exact totala identificare a eroului cu sunetul , culoarea peisajului din jurul sau. Continuarea subliniaza tensiunea frumusetii acelor clipe intr-o priveliste devenita cutie de rezonanta a sentimentului. Intr-un asemenea moment al vietii o intalneste pe Marga , o tigancusa de 18 ani. Intregul rechizitoriu romantic este pus in misacare intr-un stil si o evolutie a intrigii care imbina realul cu fantezia.

Dupa prima intalnire Mgda rosteste acel Te Deum al dragostei- ,,am sa te astept si am sa mor langa fantana daca nu vii"tragismul episodului consta in marea forta a celor doua sensuri opuse: iubirea care invadeaza sufletul Magdei si legea anscestarla ce trebuie respectata. Ea trenuie sa-l ademeneasca pe Neculai Isac pentru ca tiganii sa-l jefuiasca. Magda dezvaluie adevarul capitanului chair daca stie ca va plati cu viata. Destainuirea fetei are ritmul sacadat al utlimelor clipe traite in tensiunea celei mai dramatice si mai cutremuratoare litanii murmurate infrigurat la marginea existentei cand totul pentru ea pare case naruie langa fantana dintre plopi. Inconjurat de tigani, Neculai scapa cu greu dar pierde o lumina atat in sensul propriu cat si in cel figurat.

Un procedeu de relevare a frumusetii povestirii este acela al oglidirii ei pe chipuriel ascutatorilor . fantana insasi a disparut ca toate lucrurile lumii, dar ea ramane in amintirea capitanului de mazali ca loc al iubirii si al sacrificiului. Imaginea finala a eroului ramane astefl petrificata in memoria colectiva , intr-o vreme fara uitare, fara sfarsit: ,,sta impovarat la locul lui, neclintit, cu capul plecat. obRazul drept, botit spre ochiul stors, parca era inclestat, pecetluit pentru totdeauna intr-o durere. Iar ochiul cel viu, mare si neguros , privea fara tinta in jos in neagra fantana a trecutului."

Istorisirea compensativa- dragostea dintre Todorita si duduca Varvara. Todirita - intruchipare a tineretii care invige totul. Prins dar evadeaza din turnul Goliei. Ritmul alert al desfasurarii actiunii.

,,Judet "- similara ca structura etica, pune tragica suferinta pe seama unui prieten. Momentul psihologia pentru inceputul povestirii este pregatit cu maiestrie in scopul crearii unie atmosfere de inalta tensiune, de interes pentru cele ce aveau sa fie povestite. Ciobanul canta mai intai un cantec de voinicie al lui Vasile cel Mare, ,,hotu mai mult cu hartag decat cu voie buna" . asemenea unui actor, ciobanul de la Rarau s-a ,,posomorat privind umbra mare a hanului". In realitate, precizarea se afla intr-o perfecta corespondenta cu povestirea , pentru ca printr-o imaginara proiectie retrospectiva, cel care patimise atata simte umbra antinsa in timp asupra propriei vieti. Dar indicatiile sau precizarile de regie nu se limiteaza la atat: ,,s-a intors spre noi si si-a plimbat ochii in jur- fara sa ne vada, caci privirea lui totodata se cufundase in alt timp."numai dupa o asemenea magistrala pregptire povestirea poate sa inceapa. Prima grija este disimularea- C-tin Motoc gaseste de cuviinta sa treaca toata trista, amara lui intamplare pe seama unui prieten al sau , traitor in satul Fierbinti. El se simte atat de impovarat de amintiri incat tot ce-ar vrea sa povesteasca ar putea fi readt mai usor prin cantec: ,,m-as prinde mai degraba sa va cant din fluier, dar n-am chip"

a opta pov. apare ca un repiro, o relaxare, prilej pentru a mai fi adusi in prim plan o parte din drumetii aflati la han. Orbul Constantin cum se va afla numai la sfarsitul povestirii, isi istoriseste viata lasand-o invaluita in ceata enigmelor. El canta stravechea poveste a ,Mioritei" cu glas si din cimpoi, ,,calcand cu degete rapezi pe gaurile surlei" chemand ,,un vers de mahnire din departarile anilor de demult ". spune apoi cutremuratoarea poveste a lui Duca-Voda cel cu ,,neistovita pohta de argint si aur", incat ,,napastuite fugeau noroadele peste granita". Relateaza de asemenea si episodul amintit de Neculce in cronica , cand Duca fuge din tara si aproape de hotar cere ii unei batrane o ulcica de lapte,dar primeste uimitorul si amarul raspuns: ,,N-avem lapte, n-avem vaci, mamuca; n-avem ca ni le-a mancat Duca -Voda,manca-l-ar temnita pamantului si viermii iadului cei neadormiti!"- gestul Ancutei- omagiu daus celui mai inzestrat povestitor.

Ultima povestire ramane originala prin modul de comunicare pentru ca este spusa prin colaborarea dintre mos Zaharia Fantanarul si matusa Salomia- dialogul.

Fiecare poveste rasuna ca un glas justitiar pentru impunerea principiilor etice cardinale ale lumii. Dreptatea, cinstea, adevarul, puritatea sufleteasca si relatiile de buna inselegere intre oameni.

OBSERVATII ASUPRA STILULUI:

si-a format o limba literara proprie asa cum Luther a creat o religie-G. Calinescu

lexical- puterea de sugestie a cuvintelor

metafore, comparatii

continuator al traditiilor artei cronicarilor- cultiva cu predilectie arta portretului insistand asupra trasaturilor fizice suprinse cu exactitatea unui gravor.

Descrierea- peisajul este mai mult acustic si muzical decat pictural- vizual. Elementele vizuale sugereaza cel mai adesea efectele de lumina, aburul de deasupra apei si a campiei, pacla, ceta ,negura. Tabloul de natura capata perspective infinite, fantomatice. Elemtele auditive si motorii ilustreaza modul special in care scriitorul stabileste conatctul cu lumea- natura este insufletita, umanizata.

Vantul apare ca personaj complementar tacerii oamenilor

PORTRETUL:

portrete memorabile- epitetul simplu sau dublu, comparatia

larg evocatoare sunt notatiile asupra fizionomiei si a gesturilor personajelor- ,,Ancuta iesi ca o serpoaica..cu obrajii rumeni"

cuvintele scot in relief cate un gest semnificativ sau o grimasa fugitiva a chipului, deosebit de elocvente in economia mijloacelor artsitice folosite de autor

vivacitatea figurilor create

limbajul descrierii - sintetic- epitetul, comparatia, personificarea, metafora- termenii alesi au forta de sugestie

DIALOGUL:

transmite aceeasi impresie de veridic, desi limbajul nu are functie de individualizare

exprimare protocolara si ceremoniala

LIMBAJUL:

tonalitatea arhaica

moldovenisme

,,IAPA LUI VODA" structura si compozitia

povestirea cadru

realizarea portretului primului povestitor- tehnica

organizarea in doua parti- intamplarile de la han- discutia cu boierul- si intalnirea cu voda- surpriza

arhitectura piramidala- 3, 7, 9, 12

elementul de legatura intre povestirea cadru si cea de-a doua naratiune- ,,contenea cate un rastimp viersul lautarilor , si porneau povestile"

caracterul povestirii precedat, prevazut prin descrierea care se face calului- dubla perspectiva-,,si venise pe carare pe un cal vrednic de mirare. Era calul din poveste , inainte de a manca tipsia cu jar. Numai pielea si ciolanele!" si declaratia comisului- ,,cal ca mine n-are nimeni"contrastul dintre acesta autocaracterizare ca fiinta calatoare si iubirea taifasului, a vinului, a dialogului cu ceilalti- ,,inchina oala catre toate obrazele, asculat cu ochii dusi cantecele llautarilor si se lua la intrecere chiar si pe mos leonte la talcuirea tuturor lucrurilor de pe lumea asta."- si comportament- ,,dar de dus nu se ducea. Statea cu noi."

Ironia lui mos Leonte starneste revolta comisului: ,,cal ca al dumitale nu se gaseste sa umbli 9 ani, la toti imparatii pamantului! Numai pielea cate parale face!"- calul lui nu e unul obinuit , ci are o legenda, e cal dintr-o vita aleasa, urmasul unei iepe privite cu uimire de Maria Sa Mihalache Sturza

Intriducerea- dupa starnirea atentiei- patrunderea intr-un alt timp, corespunzator celei de-a doua naratiuni: ,,pe vremea aceea" si intr-un alt spatiu, in fapt, acelasi han , ca topos al povestilor si loc al intalnirii calatorilor: ,,tot in acest loc ne aflam". Permanenta acestei lumi- cetate, microunivers se releva prin identitatea existentiala, indiferent de timp, sau independent de trecrea timpului: ,,in preajma focurilor si a caralor cu must, cu alti oameni care acuma-s oale si ulcele. Sui-n jurul nostru umbla Ancuta cealalta, mama acesteia"

Alternarea planului prezent cu acela al trecutului. Ancuta, iapa, oamenii, ritualul, Moldova, muntii.

Plangerea- promisiunea- amenintare facuta in fata lui voda pe care nu l-a recunoscut

Imperfectul