Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice



Acasa » referate » literatura romana
STILISTICA si / sau RETORICA

STILISTICA si / sau RETORICA



STILISTICA  si / sau  RETORICA

Pierre Guiraud 1, amintind ca Novalis spunea “Stylistik oder Rhetorik”, impinge istoria stilisticii pana la originile ei retorice, conferindu-i astfel o existenta bimilenara. Pentru stilisticianul Stephen Ullmann 2 stilistica este o neoretorica, asa cum pentru Guiraud retorica este “stilistica celor vechi”. Se poate spune si ca stilistica este retorica practica a modernilor? Da, in masura in care a surprins universalii ale expresiei literare.


1.1. Retorica antica. Stiinta tropilor” – cum spunea Fontanier 3tropologia, numita odinioara leporie, nu acopera intreg campul retoricii.

La cei vechi, finalitatea declarata a retoricii era aceea de a transmite tehnicile persuasiunii. Ca arta si ca stiinta a elaborarii unui discurs persuasiv, retorica apare in secolul al V-lea i.Ch. in Sicilia (la Gorgias si Corax) si, de aici, la Atena. Numele provine de la retor, oratorul apreciat pentru ca reunea intelepciunea cu elocventa.

Retorica – ars bene dicendi, deosebita de gramatica – recte dicendi scientia, este, conform definitiei antice, arta de a vorbi (si scrie) bine, in sensul unei exprimari pretentioase estetic, adecvate situatiei, dovedind moralitate si dorinta de a obtine un efect. In acest sens, Gorgias i-a anexat dimensiunea paradigmatica a figurilor.

Scriind o Retorica si o Poetica, Aristotel 4 clarifica cele doua domenii distantandu-le: retorica are ca obiect structurarea discursului oratoric, pon­derea cazand pe demonstratie si pe argumentatie, lexisul (elocutio) ocupand un loc modest, poetica are ca obiect evocarea imaginara si demersul de la imagine la imagine, nu de la idee la idee, ca in retorica. Pentru Aristotel, retorica formeaza, impreuna cu dialectica, un intreg: ambele constituie tehnici ale argumentatiei, insa retorica utilizeaza entimeme (silogisme fara premisa si concluzie) in locul silogismelor propriu-zise.

Prin Ovidiu, Horatiu (care apropie elocinta de poezie), prin Cicero, la care interesul inclina spre elocutio, prin Quintilian (care accentueaza pe bene dicendi), distanta dintre poetica si retorica se micsoreaza. Incepand cu Quintilian, retorica devine disciplina majora in educatia romana si apoi in pedagogia clasica occidentala.

In L’ancienne Rhétorique, l970, R. Barthes a remarcat caracterul multiplu / enciclopedic al retoricii, disciplina care s-a prezentat ca o tehnica, o stiinta, o morala sustinand adevarul, o forma de invatamant, o practica sociala, ludica etc. Antichitatea greco-latina a dezvoltat in tratatele de retorica o meditatie sistematica aupra limbii al carei specific il constituie orientarea sa literara: artele poetice sunt un fel de “stilistici” ale literaturii, construite pe ideea de abatere. La baza retoricii si a lingvisticii antice se afla insa “eroarea clasica”: caracterul normativ, prescriptiv si static al preocuparilor de estetica a expresiei. P. Guiraud panorameaza: “Prin origini, retorica este esential finalista, pragmatica, dogmatica, normativa. Finalista, in masura in care opera literara (de arta, in general) e definita prin destinatar, conceputa ca obiect, o fabricare in vederea consumului. De unde notiunea de genuri, care sta la baza definitiei stilului. E normativa, pentru ca sta pe o tehnica definita de legi. Regulile sunt pragmatice, arta de a scrie fiind un praxis mai mult decat o speculatie teoretica asupra naturii si functiilor limbajului; e dogmatica, fondata pe imitatia de auctores – mari modele. Retorica sta pe o conceptie esentialista a omului si a universului; lumea creeaza idei, literatura si artele sunt imagini ale lor (mimesis-ul aristotelic si Platon)” 5.

1.2. Litera(tu)rizarea retoricii. Sinonimia cu stilistica. Alexandri­nismul antichitatii tarzii, cu stilul sau exuberant si straniu, in care figurile joaca un rol esential si mai ales inflorirea pe care o cunosc acestea la Dionisios din Halicarnas contribuie la dezechilibrul compartimentelor retoricii, la predilectia pentru elocutio. Platon si Socrate manifestasera rezerve fata de o retorica inteleasa abuziv ca o arta de a induce in eroare auditoriul cu vorbe mestesugite, de a-i forma opinii, nu judecati argumentate.

Filozofii postrenascentisti, iubitori ai adevarului si ai gandirii logice, au denuntat primejdiile estetizante ale retoricii axate pe tropi. Pe aceasta pozitie s-au situat Descartes si empiristii englezi.

Evul Mediu, dominat de retorica crestina, o plaseaza pe locul al doilea, alaturi de gramatica si de dialectica; incepand cu secolul al IV-lea, gramatica isi extinde sfera la studiul figurilor si al tropilor.

Dupa Evul Mediu, retorica se literarizeaza progresiv, prin ponderea lui bene scribendi; are loc o reductie sinecdotica, asa incat retorica, tehnica a argumentatiei si a persuasiunii, tinde sa devina studiul lexicului poetic. Sinonimia retoricii cu stilistica (cu gramatica, in terminologia epocii) devine unanim acceptata 6. Accentuand dimensiunea paradigmatica, discursul este atomizat in figuri care nu se mai subsumeaza intregului; taxinomiile sunt coplesitoare, tratatele clasice de retorica atestand peste 250 de specii ale figurilor limbajului.

Caracterul normativ al retoricii formale se prelungeste pana in secolul al XVIII-lea, Tratatul despre tropi al lui Dumarsais ilustrand ruptura dintre fond si forma. Aceasta independenta a figurii de context, ignorarea functiei de comunicare in favoarea unor minutioase descrieri si taxinomii, prejudecata ca figurile sunt un stoc de unde sunt luate si aplicate ornamental discursului – ca florile pe o tesatura – toate conduc la deprecierea retoricii si la reactia antiretorica.

Sfarsitul secolului  al XIX-lea si prima jumatate  a  secolului al  XX-lea s-au manifestat ca antiretorice (romantismul indeosebi), poate si pentru ca didactica a sclerozat o disciplina in esenta ei formativa. V. Hugo o considera mai prejos decat gramatica, iar pentru T.S. Eliot era o eticheta a stilului “rau”; pentru Croce, inseparabilitatea continut–forma nu mai lasa loc unor podoabe adaugite.

Istoria retoricii a fost prezentata ca o literaturizare a artei retorice, ca o marginalizare a componentei sale filozofice si argumentative in favoarea elementelor literare si stilistice 7, deci ca o restrangere a domeniului sau 8.



1.3. Neoretorica. Dupa conotatiile peiorative si dupa pierderea sta­tutului de disciplina de invatamant, retorica a revenit, ca neoretorica, o data cu preocuparile moderne de semantica (logica) si de semiotica. In a doua jumatate a secolului XX are loc un neasteptat reviriment al disciplinei, in ambele directii pe care le strabatuse retorica antica prin cultivarea aspectelor res si verba:

1. o retorica de orientare FILOZOFICA, interesata de structurile argumentative cu functie conativa, relansate prin Traité de l’argumentation. La nouvelle rhétorique, l958, de Chaďm Perelman si L. Olbrechts–Tyteca;

1. o retorica de orientare LINGVISTICA si POETICA, cu urmatoarele directii:

a) NEW  CRITICISM si CRITICA  DE  LA  CHICAGO. Retorica lui J. A. Ri­chards, Philosophy of Rhetoric, l936, se bazeaza pe conceperea operei literare ca act de comunicare lingvistica, pe efectele emotive provocate cititorului. Pentru el, poezia nu este “un fel de limbaj”, ci un “mod de folosire” a limba­jului.

Kenneth Burke substituie retorica bazata pe persuasiune cu o alta, intemeiata pe identificare, pentru ca “literatura eficace nu poate fi decat retorica”.

Wayne Booth a elaborat o retorica a romanului (The Rhetoric of Fiction, l961) si o retorica a ironiei (l974) cu aspect continutistic: vocea auctoriala, apelurile evidente adresate cititorului etc.

b) NOUA CRITICA FRANCEZA, cu antecedente in structuralismul lui Ferdinand de Saussure, are in centru pe R. Barthes si pe discipolii sai, Gérard Genette si Tzvetan Todorov.

Tendinte comune: respingerea aspectelor normative, analiza formala a diferitelor genuri de discurs bazata pe relevarea functiilor limbajului, placerea taxinomica, fuzionarea retoricii cu poetica si cu semiotica. Pentru Genette, vechea retorica nu mai prezinta decat un interes istoric, literatura moderna avand retorica sa proprie care consta tocmai in refuzul retoricii.

Are loc o restrangere a retoricii la elocutio si, in cadrul acesteia, numai la tropi si la figuri; reductia tropologica a mers pana la a limita retorica la doua figuri semantice: metafora si metonimia (cf. formalistii rusi si in special R. Jakobson). In fine, retorica a fost restransa numai la “figura figurilor” – metonimia.

O remarcabila operatie de extindere a retoricii la intreaga problematica literara a intreprins-o Grupul µ; in conceptia neoretoricienilor francezi, retorica este de natura lingvistica, acoperind tot campul functiei poetice jakobsoniene. Ea se poate prezenta fie ca o retorica restransa (o teorie a figurilor limbajului), fie ca o retorica generala, in masura in care inglobeaza in campul figurii insusi discursul, grila sa fiind apta sa acopere toate structurile literare, indiferent la ce nivel. Diferenta dintre figuri si tropi este neutralizata prin introducerea termenului metabola, imprumutat din vechile retorici. Clasificarea metabolelor se face dupa operatori semantici preluati de la Quintilian: suprimare, adjonctie si permutare, la nivel de fonem, grafem, semem, referential si sintactic 9.

1.3.1. Discursul persuasiv / estetic. Cu orientare generica si prag­matica, retorica traditionala a insemnat o teorie a discursului eficient, dar si o arta a constructiei unor astfel de discursuri 10. Raportata la texte, retorica inseamna o anumita calitate valorica, ceea ce formeaza caracterul artistic (ars) al retoricii, deoarece “retorica este in stare sa produca, cu ajutorul unei serii de tehnici, o anume reliefare lingvistica si pe baza acesteia un anumit efect. Din acest motiv, ea poate fi inteleasa ca parte a unui sistem de comunicare general sau a unei semiotici interpretate comunicativ” 11. Dominata de dimensiunea pragmatica a semnului, retorica are in centrul ei textul vorbirii persuasive. Nu intamplator Retorica lui Aristotel contine o teorie a argu­mentatiei, o teorie a elocintei si o teorie a compozitiei discursului.

Conform retoricii antice, textul persuasiv trece prin mai multe faze de elaborare si de performare:

1. INVENTIO = gasirea materialului;

2. DISPOSITIO = structurarea materiei gasite;

3. ELOCUTIO = prelucrarea lingvistica a materialului structurat.

Faptul ca retoricienii antici erau preocupati, in general, de cuvantari orale, a facut sa mai apara inca doua faze:

4. MEMORIA = invatarea pe de rost, memorizarea textului;

5. ACTIO / PRONUNTIATIO = prezentarea cuvantarii. Ultimele doua faze revin azi mnemotehnicii si kinezicii, respectiv dictiei.

De timpuriu, elocutio (cuvant ce se traduce si stil) s-a desprins din schema celor cinci partes artis si a capatat autonomie. Ca urmare, retorica si stilistica incep sa fie considerate cam acelasi lucru: “notiunea retorica (adica stilistica) de literatura12; a doua consecinta a fost estetizarea formelor lingvistice retorice – ceea ce se va numi reflexivitatea limbajului. Categoriile de elocutio numite traditional figuri vor fi intelese ca forme lingvistice cu caracter poetic.





1 P. Guiraud, Essais de stylistique, Klincksieck, Paris, l969

2 St. Ullmann, Style in the French Novel, Cambridge, University Press, l957

3 P. Fontanier, Figurile limbajului. Manual clasic pentru studiul tropilor sau elemente de tropologie, Ed. Univers, Bucuresti, l977

4 Aristotel, Rhétorique, Paris, l960; Poetica, Bucuresti, l965

5 P. Guiraud, La stylistique, P.U.F., Paris, l970, p. 24

6 V. Florescu, Retorica si neoretorica. Geneza; evolutie; perspective, Ed. Academiei, Bucuresti, l973

7 Ibidem: “In linii mari, istoria acestei discipline, care si-a inceput lunga ei cariera ca disciplina filozofica, este istoria transformarii ei in disciplina literara” – p. 1920

8 G. Genette, La rhétorique restreinte, in Communications, nr. 16, l970

9  Grupul µ, Retorica generala, Ed. Univers, Bucuresti, l974

10 O. Ducrot, J.-M. Schaeffer, Noul dictionar enciclopedic al stiintelor limbajului, Ed. Babel,   Bucuresti, l996, p. ll0

11 H. Plett, Stiinta textului si analiza de text. Semiotica, lingvistica, retorica, Ed. Univers,  Bucuresti, l983, p. 153154

12 Ibidem, p. 154








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




Iapa lui Voda
METATAXE
Cultivarea si unificarea limbii romane literare in activitatea “Scolii Ardelene”
Antonin Artaud in cautarea magicului pierdut
Povestea lui Harap-Alb( 1 august 1877)
SUBIECTUL OPEREI LITERARE
DE LA MASCULIN SI MODERN LA FEMINISM SI POSTMODERNISM
Emil Cioran - inedit - 'Copilaria ramane pentru mine culmea vietii mele'


Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu