Traditionalismul

Traditionalismul

Incluzandu-si explicatia in propriul nume, traditionalismul pretuieste si apara traditia, inteleasa ca o suma de valori expuse pericolului alterarii si degradarii. Spiritul critic nu este exclus din atitudinea traditionalista, numai ca el este "intors", de regula, impotriva tendintelor si valorilor moderne, ce aduc o eroziune si chiar o dezagregare a "vechiului". De fapt, ambele atitudini, si cea traditionalista, si cea modernista, isi atrag o mare parte din substanta lor din lupa uneia impotriva alteia, cu exagerari si extremisme de ambele parti. Specifice si definitorii pentru traditionalism sunt interesul si pasiunea pentru folclorul vazut ca un depozitar ideal al traditiilor unei comunitati. Traditionalismul romanesc nu face exceptie de la aceasta regula, completand-o insa cu idealizarea si conservarea in mit a trecutului national, mai ales a celui de factura rurala. Astfel ca, la noi, majoritatea miscarilor traditionaliste se vor revendica de la Eminescu. Epigonii eminescieni, apoi, partial, poporanismul si, integral, semanatorismul isi construiesc cate un traditionalism propriu; intre ele exista, desigur, multe asemanari, dar si suficiente diferentieri de accent.

Cel mai "intens" traditionalism l-a reprezentat insa, in cultura noastra, gandirismul, miscare literara (treptat politizata) dezvoltata in jurul reviste "Gandirea". Avandu-l ca doctrinar pe Nichifor Crainic, gandirismul s-a incarcat, in timp, de conotatii negative, in afara esteticului. Daca initial revista avea colaboratori de mare prestigiu (de la fondatorii Adrian Maniu, Gib I. Mihaescu si Cezar Petrescu, la Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Mateiu Caragiale, Ion Pillat, Tudor Vianu, Al. Philippide, Vasile Voiculescu s.a.), fiind deschisa si catre alte culturi (de unde si frecventarea unor formule diverse, sincronizate cu miscarea cultural-europeana, de la simbolism la expresionism), ea va evolua, treptat, catre absolutizarea autohtonismului spiritualizat, a ortodoxismului si a primitivismului rural. N. Crainic reproseaza semanatorismului preocuparea sa unilaterala (universul rural), adaugandu-i dimensiunea elevatiei spirituale prin racordarea traditionalismului la ortodoxism. Perspectiva lui Nichifor Crainic este una etnicista, valorile noastre fiind absolutizate si transformate in criteriu unic. Orientarea culturii romane spre Occident si, in special, spre cultura franceza este, din punctul sau de vedere, una profund gresita. Teoreticianul gandirismului gaseste numai diferente si puncte de ruptura intre cultura Orientului, de care apartinem, si cultura Occidentului, de care am fost atrasi: spiritul dionisiac al dacilor, caracterul taranesc si patriarhal al civilizatiei noastre se opune caracterului industrial si urban al civilizatiei apusene, iar ortodoxia orientala (axa doctrinei gandiriste) este contrapusa catolicismului occidental.