Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » referate » literatura romana » gramatica
Infinitivul - l'infinito - italiana

Infinitivul - l'infinito - italiana


INFINITIVUL - L'INFINITO - ITALIANA

Infinitivul - l'infinito - este modul care arata o actiune sau o stare nedeterminata:

Mi venne voglia della campagna: stendermi nell'erba, guardare il cielo, non pensare a nulla.

(Mi-a venit dorul de tara: sa ma intind pe iarba, sa privesc cerul si sa nu ma mai gandesc la nimic. - Moravia, ,J Racconti romani'.)

a) Poate forma complemente si propozitii directe, indirecte si circumstantiale:

Si tratta del come spendere quattrini.

(Este vorba de felul cum sa cheltuiesti banii - Moravia-, "I Racconti romani'.)

Si sono recati per pregarlo di fare presente al precedente

(S-au dus la el pentru a-1 ruga sa faca cunoscut celui dinainte - Moravia, J Racconti romani'.)

Cio allo scopo di consentire al Parlamente di pronunciarsi.

(Aceasta cu scopul de a da Parlamentului posibilitatea sa se pronunte. - Moravia, "I Racconti romani'.)

b) Poate avea functie de subiect:

L'unico mezzo che rimane ormai è di arrivare al più presto

(Unicul mijloc care ramane acum este sa ajunga cat mai curand posibil. - Moravia, "I Racconti Romani")

c) Deoarece exprima o actiune generala, este folosit in expresii, mai ales in cele referitoare la conduita:

vivere intensamente (a trai intens); tenere la destra (a tine dreapta pigliarsela come viene (a primi o situatie asa cum vine); parlar da padrone (a face pe stapanul); menarla buona (a ingadui, a trece peste); andare di bene in meglio (a merge din ce in ce mai bine)

d). Este folosit, ca si indicativul prezent, in proverbe, sentinte, maxime:

Cascar dalla padella nella brace.

(A cadea din lac in put.)

Cavar la castagna con lo zampino del gatto.

(A scoate castane din foc cu mainile altuia.)

Promettere mari e monti.

(a promite marea cu sarea.)

e) Poate fi folosit cu valoare de imperativ negativ (imperativo proibitivo):



Non mentire (Sa nu minti!)

Non gridare! Sa nu strigi!)

Levati quinci, e non mi dar più lagna!

Ridica-te de aici si nu mi te mai plange! - Dante, "L'Inferno'.)

(in limba romana, acest imperativ se foloseste rar, fiind o influenta a limbii franceze; vezi Caragiale: ma rog, a nu se casca!)

f) Infinitivul are de multe ori functia unui substantiv comun (cf. lb. romana, vechea forma de infinitiv lung): // piacere, il mangiare, il dormire, l'andare

II suo andare era modesto.

Mersul sau era modest. - Dante, Jl Purgatorio'.)

// voler bene a lui mi spingeva a vederlo.

Iubirea pentru el ma impingea sa-1 vad

I viveri, in campagna, sono in abbondanza.

La tara, alimentele sunt in abundenta

Un parlare ambiguo, un tacere significativo, un restare a mezzo, uno stringer d'occhi

O vorbire ambigua, o tacere semnificativa, o oprire la jumatate, o inchidere de ochi - Manzoni, ,J Promessi Sposi'.)

Infinitivul este modul care exprima ideea verbului, fara determinare de timp, numar si persoana. El este format din tema originara a verbului si din desinenta caracteristica conjugarii respective:

am-are (I); tem-ere (II); sent-ire (III)

Fiecare din desinentele infinitivului cuprinde in ea vocala caracteristica respectivei conjugari:

-a- (I) -e- (II)  -i- (III)

am-a-re tem-e-re sent-i-re

Infinitivul verbelor neregulate este foarte diferit; multe din acestea constituie forma contrasa a infinitivului lor latin: trarre (trahere), porre (ponere), offrire (offerire), condurre (conducere), fare (facere), dire (dicere); unele au ramas cu ambele forme: sciorre si sciogliere; porre si ponere.

Infinitivul trecut - L'infinito passato

Arata o actiune implinita, terminata:

Ero convinto di aver fatto tutto.

Eram convins ca facusem totul

Partiremo domani, dopo aver già sistemato tutto.

Vom pleca maine, dupa ce vom fi aranjat totul

Venne da me, dopo essersi preparato due giorni per l'esame.

A venit la mine dupa ce s-a pregatit doua zile pentru examen

Infinitivul trecut se formeaza din infinitivul simplu al auxiliarului (essere sau avere) si din participiul trecut al verbului de conjugat: aver parlato; aver temuto; esser partita,-a.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.