Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » referate » literatura romana » gramatica
Verbul - italiana

Verbul - italiana




VERBUL - ITALIANA

Partea 1

Ascultati cu atentie, apoi repetati.

Urmatoarele verbe sunt foarte importante, deoarece cu ele se pot forma o multitudine de fraze.

Verbul A VREA (Il verbo VOLERE)

Io voglio = eu vreau

Tu vuoi = tu vrei



Lui vuole = el vrea

Lei vuole = ea vrea

Noi vogliamo = noi vrem

Voi volete = voi vreti

Loro vogliono = ei/ele vor

Verbul A MERGE (Il verbo ANDARE)

Io vado = eu merg

Tu vai = tu mergi

Lui va = el merge

Lei va = ea merge

Noi andiamo = noi mergem

Voi andate = voi mergeti

Loro vanno = ei/ele merg

Verbul A STA (Il verbo STARE)

Io sto = eu stau

Tu stai = tu stai

Lui sta = el sta

Lei sta = ea sta

Noi stiamo = noi stam

Voi state = voi stati

Loro stanno = ei/ele stau

EXPRESII:

Stare attento = a fi atent

Stare buono = a sta cuminte

Stare bene = a se simti bine

Stare male = a se simti rau

Incercati sa invatati aceste verbe pe de rost.

In continuare, vom vedea cateva caracteristici generale ale verbelor.

IL VERBO - VERBUL

Verbul este partea de vorbire flexibila care exprima o actiune sau prezinta, sub forma de actiune, o stare, aparitia unei caracteristici ori modificarea unei caracteristici, o atitudine.

Iata cateva exemple extrase din revista italiana de cultura "Il contemporaneo":

a)     O actiune propriu-zisa:

Il cavallo correva velocemente. (Calul alerga repede)

Ci vedemmo per la prima volta e facemmo conoscenza il 9 settembre 2000.

(Ne-am vazut pentru prima data si am facut cunostinta pe 9 septembrie 2000)

b)     O stare prezenta sub forma de actiune:

Si alza lentamente dalla sedia, scaglia il primo fulmine e subito dopo, scoppia l'uragano.

(Se ridica incet de pe scaun, dezlantuie primul fulger si apoi izbucneste uraganul)

c)     O realitate:

Dobbiamo insistere nell'affermare che le sole forze capaci di difenderci sono ormai la poesia, l'arte, la filosofia, il pensiero scientifico.

(Trebuie sa insistam in a afirma ca singurele forte capabile sa ne apere sunt poezia, arta, filosofia si gandirea stiintifica.)

d)     O atitudine:

Il suo viso, adesso, è quello di un mattino di primavera,ancora gocciolante per la tempesta notturna.

(Chipul sau este acum acela al unei dimineti de primavara, plina inca de picaturile ramase de pe urma furtunii din timpul noptii.)

Aceste actiuni si procese sub forma de actiuni se pot intampla in prezent, in trecut sau in viitor, fiind realizate de o persoana, un animal, un obiect sau orice alta notiune.

VERBI TRANSITIVI E INTRANSITIVI

VERBE TRANZITIVE SI INTRANZITIVE

Verbele a caror actiune se rasfrange asupra unui obiect se numesc verbe tranzitive ( i verbi transitivi)

Ex.: Quando dunque un amico si procura quella consolazione di deporre un segreto nel seno di un'altro, da a costui la voglia di procurarsi la stessa consolazione anche lui.

(Cand un prieten simte satisfactia de a trece o taina in sufletul altuia, ii insufla acestuia dorinta de a avea la randul lui aceeasi bucurie.)

Verbele a caror actiune nu se rasfrange asupra unui obiect sunt intranzitive (i verbi intransitivi)

Ex.: Il ragazzo ando via presto. (Baiatul pleca repede)

Camminava lentamente. (Mergea incet)

E' arrivata improvvisamente. (A sosit pe neasteptate)

Observatii: Exista verbe ca andare, camminare, venire, arrivare, a caror actiune se poate prezenta terminata din momentul in care aceasta incepe:

Il treno arriva. (Trenul soseste)

Il padre viene. (Tatal vine)

Il figlio va via. (Fiul pleaca)

Exista in schimb verbe care admit si constructia unui obiect direct, si pe aceea a unui obiect indirect:

Ubbidire a qualcuno = a se supune cuiva

Ubbidire qualcuno = a supune pe cineva

Perdonare a qualcuno = a ierta pe cineva

Perdonare qualcuno = a ierta cuiva ceva

Insultare a qualche cosa = a insulta ceva, a nu fi respectuos fata de un lucru

Insultare qualcuno = a insulta pe cineva

Creedere a qualcuno = a crede pe cineva

Credere qualcuno = a crede cuiva ceva

Alte verbe sunt tranzitive sau intranzitive dupa sens:

Finire un lavoro = a termina un lucru, o lucrare, o munca

Finire = a avea sfarsit, a se termina

Il film finisce presto = Filmul se termina repede

Rovinare una casa = a distruge o casa

Rovinarsi = a cadea in ruina, a se distruge

Lui si rovinava per la trascuratezza = El se distrugea din neglijenta

Partea a 2-a

Vom vedea impreuna tipurile de raporturi care se pot stabili intre o actiune si autorul ei, apoi vom studia clasificarea verbelor dupa terminatie.

Ascultati si invatati:

LE FORME VERBALI - DIATEZELE

Diatezele sunt formele verbale care arata raportul dintre actiune si autorul ei.

a)     Diateza activa - la forma attiva - arata ca actiunea este indeplinita de subiectul gramatical:

Giovanni studia molto. (Giovanni studiaza mult)

I corsi iniziano oggi. (Cursurile incep astazi)

b)     Diateza pasiva - la forma passiva- arata ca actiunea este suferita de subiectul gramatical (exprimat prin cazul nominativ); subiectul logic, care face actiunea, poate fi exprimat sau subinteles. Aceasta diateza este alcatuita in general din verbe perifrastice compuse cu verbul auxiliar "a fi" (essere) si participiul trecut al verbului de conjugat:

Lo studente premiato fu appaludito da tutti.

(Studentul premiat a fost aplaudat de toti.)

L'altro, per I suoi fatti, fu criticato da tutti.

(Altul, pentru faptele sale, a fost criticat de toti.)

Observatie: Diateza pasiva nu exista decat la verbele tranzitive.

c)     Diateza reflexiva - la forma riflessiva - arata ca subiectul savarseste si, in acelasi timp, sufera actiunea. Diateza aceasta are uneori valoare activa, alteori valoare pasiva.

Dupa cazul pronumelui, verbele reflexive sunt de doua tipuri: cu pronumele in acuzativ si cu pronumele in dativ.

I.         Verbele reflexive cu pronume in acuzativ pot avea valori diferite:

a)     actiune facuta de subiectul gramatical se rasfrange tot asupra lui (pronumele servind drept complement direct): mi, ti, si, ci, vi:

Io mi preparo per la partenza al mare. (Eu ma pregatesc pentru plecarea la mare.)

b)     actiunea este facuta de doua sau mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind efectele actiunii facute de celalalt sau celalalte (riflessivo reciproco):

Loro si lamentavano uno con l'altro di un libro cattivo che avevano letto.

(Ei se plangeau unul altuia pentru o carte proasta pe care o citisera)

c)     se arata o actiune impersonala:

Si partiva all'alba e si camminava presto. (Se pleca in zori si se mergea repede.)

II.       Verbele reflexive cu pronumele in dativ pot avea diferite valori (riflessivi impropri).

a)     reflexiv obiectiv - riflessivo obiettivo:

Mi ricordo facilmente quel giorno. (Imi amintesc usor ziua aceea.)

b)     reflexiv dinamic - riflessivo dinamico:

Pensava in che modo farsi il piacere di conoscere tutti I segreti dell'astronomia.

(Se gandea in ce fel sa-si faca bucuria de a cunoaste toate secretele astronomiei.)

c)     reflexiv reciproc - riflessivo reciproco:

Noi tutti ci auguriamo buone vacanze. (Noi toti ne uram vacanta placuta.)

d)     reflexiv participativ - riflessivo participativo:

Finalmente poterono soddisfarsi tutti I gusti letterari.

(In sfarsit au putut sa-si satisfaca toate gusturile literare.)

Forma pronominala care din punct de vedere gramatical nu se deosebeste de cea reflexiva, dat fiind faptul ca verbul este precedat de acelasi pronume (mi, ti, si, ci, vi), este caracteristica unor verbe intranzitive care au exclusiv sens pronominal: in limba italiana nu se poate spune nici io pento, nici io impadronisco, nici io lagno, ci: io mi pento (eu ma caiesc), io mi impadronisco (eu pun stapanire pe), io mi lagno (eu ma vait, eu ma plang).

Insotirea acestor verbe cu pronume este absolut necesara. Astfel sunt verbele lagnarsi ( a se plange), impadronirsi ( a pune stapanire), pentirsi ( a se cai) etc.

Pronumele mi, ti, si, ci, vi, in acest caz, nu au nici un fel de functie; ele dau verbului forma pronominala.

I MODI - MODURILE

Formele verbale prin care se arata felul cum considera vorbitorul actiunea exprimata de verb, se numesc moduri. Modurile verbale pot prezenta actiunea legata de persoana care o savarseste, avand forme flexionare pentru exprimarea persoanei si a numarului - modi finiti - sau pot prezenta actiunea fara referire la persoana, deci fara forme reflexionare de persoana si numar - modi indefiniti.

in limba italiana exista urmatoarele moduri verbale:

Finiti o definiti: indicativo, congiuntivo, condizionale, imperativo.

Infiniti o indefiniti: infinito, participio, gerundio.

Fiecare mod are timpurile sale: simple si compuse. Primele sunt forme verbale constituite dintr-un singur verb, iar celelalte sunt forme verbale compuse din verbul auxiliar si participiul trecut al verbului de conjugat.

CONJUGARILE - LE CONIUGAZIONI

In limba italiana, verbele se impart in trei conjugari, corespunzatoare terminatiei infinitivului prezent:

conjugarea I: in -are: studiare, chiamare, cantare etc.

conjugarea II: in -ere (infinitiv lung si infinitiv scurt, cuprinzand, contopite, conjugarile a IIa si a III-a, din limba latina): temere, leggere, credere, vedere etc.

conjugarea III:  in -ire: sentire, dormire, venire etc.

Vocalele  a (conjugarea I)

e (conjugarea II)

i (conjugarea III) se numesc vocali caratteristiche.

Lectia 6

Partea 1

Inainte de a cunoaste formarea verbelor regulate, este necesara prezentarea verbelor auxiliare.

I VERBI AUSILIARI - VERBELE AUXILIARE

Verbele auxiliare au rolul de instrumente gramaticale in morfologie, ajutand la formarea modurilor si timpurilor compuse ale celorlalte verbe.

In limba italiana, verbele auxiliare (ajutatoare) sunt: essere (a fi) si avere (a avea).

Verbul avere este auxiliarul caracteristic pentru timpurile compuse ale diatezei active a verbelor tranzitive, iar verbul essere este auxiliarul caracteristic pentru toate timpurile diatezei pasive, ac si pentru timpurile compuse ale diatezei reflexive.

Pentru timpurile compuse ale diatezei active - verbe intranzitive, nu exista norme sigure; acestea se pot conjuga fie cu essere, fie cu avere.

USO DEGLI AUSILIARI - INTREBUINTAREA VERBELOR AJUTATOARE

a) Verbele tranzitive la diateza activa au drept auxiliar verbul avere:

abbiamo cantato, abbiamo letto.

b) Dintre verbele intranzitive, unele au ca auxiliar verbul essere, altele verbul
avere, iar altele fie un auxiliar, fie pe celalalt

sono diventato am devenit), eravamo giunti (ajunseseram

abbiamo litigato ne-am certat), hanno vissuto (au trait



ho corso am alergat), sono corso (am alergat

ha volato a zburat), è volato (a zburat

c) Verbele reflexive se conjuga, fara exceptie, cu auxiliarul essere:

Dopo il lavoro, mi sono lavato le mani. (Dupa lucru, mi-am spalat mainile

Ci siamo aiutati reciprocamente. (Ne-am ajutat reciproc

5I è dimostrato un uomo operoso. S-a dovedit un om harnic

d) Verbele servile - i verbi servili - care nu au inteles de sine statator si cer un
alt verb la modul infinitiv ca: dovere, potere, vaiere au drept auxiliar verbul
avere, daca infinitivul cere auxiliarul avere, si essere daca infinitivul cere ca

auxiliar pe essere:

Ho voluto chiamare un amico. (Am vrut sa chem un amic

Dar:

Sono dovuto ritornare subito a scuola. (A trebuit sa ma intorc indata la scoala.)

Sarebbero dovuti giungere con il treno delle dieci.

Ar fi trebuit sa soseasca cu trenul de ora zece

Regula aceasta nu e stricta. Se pot intalni constructii ca:

Non ho potuto venire. Nu am putut veni.) sau

Ho dovuto andarmene. A trebuit sa plec.

Observatie. Cand verbele servile insotesc un verb reflexiv, au ca auxiliar verbul essere, daca pronumele preceda verbul, iar daca pronumele este unit cu infinitivul, au ca auxiliar verbul avere.

I due amici non hanno voluto riconciliarsi.'(Cei doi amici nu au vrut sa se impace.)

I due amici non si sono voluti riconciliare. Cei doi amici nu au vrut sa se impace.)

In cepem studierea timpurilor verbale. Acestea trebuie invatate foarte bine, deoarece pe ele se bazeaza comunicarea.

L'INDICATIVO - INDICATIVUL

Este modul realitatii, al sigurantei. Indicativul are opt timpuri, si anume:

i tempi semplici: presente, inperfetto, passato remoto, futuro semplice;

i tempi composti: passato prossimo, trapassato prossimo, trapassato remoto,

futuro anteriore.

Il presente dell'indicativo - timpul prezent

Orice forma verbala a timpurilor simple rezulta dintr-o parte care ramane invariabila tot timpul conjugarii, ea constituind tema (il tema), si o alta parte care variaza dupa mod, timp si persoana, constituind desinenta (la desinenza) - terminatia.

Prezentul indicativ al verbelor regulate se formeaza din tema infinitivului si are urmatoarele forme:

Conjugarea I (La prima coniugazione)

Amare

Io am-o

Tu am-i

Lui am-a

Noi am-iamo

Voi am-ate

Loro am-ano

Conjugarea a II-a (La seconda coniugazione)

Temere

Io tem-o

Tu tem-i

Lui tem-e

Noi tem-iamo

Voi tem-ete

Loro tem-ono

Conjugarea a III-a (La terza coniugazione)

Sentire

Io sent-o

Tu sent-i

Lui sent-e

Noi sent-iamo

Voi sent-ite

Loro sent-ono

Conjugarea a III-a incoativa (La terza coniugazione incoativa)

Finire

Io fin-isc-o

Tu fin-isc-i

Lui fin-isc-e

Noi fin-iamo

Voi fin-ite

Loro fin-isc-ono

Exista verbe care nu se supun regulilor obisnuite de formare a modurilor si timpurilor, datorita unor cauze care tin de istoria limbii italiene. Aceste verbe se numesc neregulate.

Iata cateva exemple (in total sunt aproximativ 40):

ANDARE (A MERGE)

Io vado = eu merg

Tu vai

Lui va

Lei va

Noi andiamo

Voi andate

Loro vanno

DARE (A DA)

Io do = eu dau

Tu dai

Lui da

Lei da

Noi diamo

Voi date

Loro danno

FARE (A FACE)

Io faccio = eu fac

Tu fai

Lui fa

Lei fa

Noi facciamo

Voi fate

Loro fanno

BERE (A BEA)

Io bevo = eu beau

Tu bevi

Lui beve

Lei beve

Noi beviamo

Voi bevete

Loro bevono

Prezentul - // presente - indica:

a) o actiune care se intampla in momentul vorbirii:

Adesso piove lentamente. (Acum ploua incet.)

b) o actiune care s-ar putea intampla oricand (asa cum este cazul in proverbe sau in
povesti - prezentul gnomic - il presente gnomico).

Chi si somiglia, si piglia. (Cine se aseamana, se aduna).

Chi perde piede, non ce lo rimette. (Tot patitu-i priceput.)

Chi non rischia, non rosica. (Cine nu risca, nu castiga.)

c) o actiune care s-a efectuat in trecut, dar este adusa in prezent, pentru a o face
mai vie - prezentul istoric - // presente storico:

Quello stesso giorno, il 13 di novembre, arriva un espresso al signor podesta di Lecce e gli presenta un dispaccio del signor capitano di giustizia. (in aceeasi zi, 13 noiembrie, soseste un curier la primarul din Lecce si ii prezinta o depesa de la capitanul de justitie. - Manzoni, "I Promessi Sposi'.)

d) formule permanente:

Si parla italiano. (Se vorbeste limba italiana.)

Qui non si entra. (Aici nu se intra.)

Lasciale ogni speranza voi ch'entrate (Lasati orice speranta voi ce intrati

Si vende a contanti. (Se vinde cu bani pesin.)

Si noleggia. (Se inchiriaza; de inchiriat.)

e) o actiune situata in viitor (de obicei, alaturi de cuvinte sau propozitii care
precizeaza momentul viitor):

Domani faccio una passeggiata con Paolo. (Maine fac o plimbare cu Paolo.)

Fra quattro ore, parte anche il mio treno.

(Peste patru ore pleaca si trenul meu.)

L'esame è in settembre. (Examenul este in septembrie.)

Imperfectul - L'imperfetto

Imperfectul indicativului isi are originea in imperfectul indicativului latin. Desinentele: -va, -vi, -vamo, -vate, -vano adaugate temei insotite de vocala caracteristica, sunt aceleasi la toate conjugarile:

Conjugarea I:

Io am-a-vo

Tu am-a-vi

Lui am-a-va

Noi am-a-vamo

Voi am-a-vate

Loro am-a-vano

Conjugarea a IIa

Io tem-e-vo

Tu tem-e-vi

Lui tem-e-va

Noi tem-e-vamo

Voi tem-e-vate

Loro tem-e-vano

Conjugarea a IIIa

Io sent-i-vo

Tu sent-i-vi

Lui sent-i-va

Noi sent-i-vamo

Voi sent-i-vate

Loro sent-i-vano

Io fin-i-vo



Tu fin-i-vi

Lui fin-i-va

Noi fin-i-vamo

Voi fin-i-vate

Loro fin-i-vano

Imperfectul - l'imperfetto - arata o actiune care dureaza in trecut.

Questo cappello le dava un'aria irragionevolmente giovane. (Aceasta palarie ii dadea un aer foarte tineresc. - G.Bcrto, "Un incontro a Venezia'.)

Imperfectul din limba italiana, - ca si acela din limba romana -, are valori temporale independente sau valori care sunt in legatura cu alte timpuri:

independente (in limba romana valori absolute):

a) Exprima o actiune care dureaza in trecut, neterminata in momentul la care
se refera vorbirea:

Una giovane aveva prese un dia molte tortore, e portavale a vendere.

(O tanara prinsese intr-o zi multe turturele si le ducea la vanzare.)

b) Exprima o ac{iune care s-a repetat in trecut (imperfetto iterativa):

Facevo cartoccetti-tutto il giorno, al ponte nuovo, all'imbocco del traforo del Gianicolo e riuscivo si e no a campare.

Faceam pungi toata ziua, pe podul cel nou, la intrarea in galeria Gianicolo, si reuseam oarecum s-o scot la capat. - Moravia, "I Racconti romani'.)

c) Exprima o actiune incheiata in trecut (imperfectul cu valoare de perfect):

Per dir vero, se la pena era severissima ed atta ad irritare, avevamo nello stesso tempo la rara sorte, che buoni fossero tutti coloro che vedevamo.

(Ca sa spun adevarul, daca pedeapsa era foarte severa si in stare sa scoata din sarite pe oricine, aveam in acelasi timp marele noroc ca toti cei pe care ii vedeam, erau buni. - S.Pellico, "Le mie prigioni'.)

in legatura cu alte timpuri (timpuri de relatie):

Actiunea redata de imperfect este de obicei in raport de simultaneitate fata de

o actiune petrecuta in trecut:

Pompeo Lagumina si precipito sulla spianata con quella lettera in mano: il suo spirito era come ubriacato dal dispetto.

(Pompeo Lagumina se repezi pe esplanada cu scrisoarea in maini: sufletul ii era ca si beat de manie L.Pirandello, "Novelle per un anno'.)

Observatie. in vorbirea curenta, imperfectul se foloseste in locul prezentului, pentru a imprima o forma atenuata a unei solicitari:

Volevo chiedere a Lei un permesso. (Vroiam sa va cer o ingaduinta.)

Dicevo che la mia opinione è questa. (Spuneam ca parerea mea este aceasta.)

Partea a 2-a

Sperand ca ati invatat lectiile anterioare, vom continua studierea timpurilor verbale la indicativ. Recomandam din nou sa nu incepeti o lectie noua pana cand cea anterioara nu a fost bine fixata.

Perfectul simplu - Il passato remoto

Formare:

Conjugarea I

Io am-ai

Tu am-ati

Lui am-ò

Noi am-ammo

Voi am-aste

Loro am-àrono

Conjugarea a II-a

Io tem-ei

Tu tem-esti

Lui tem-è

Noi tem-emmo

Voi tem-este

Loro tem-èrono

Conjugarea a III-a

Io sent-ii

Tu sent-isti

Lui sent-ì

Noi sent-immo

Voi sent-iste

Loro sent-ìrono

Io fin-ii

Tu fin-isti

Lui fin-ì

Noi fin-immo

Voi fin-iste

Loro fin-ìrono

Verbul credere are urmatoarele terminatii:

Io cred-etti

Tu cred-esti

Lui cred-ette

Noi cred-emmo

Voi cred-este

Loro cred-ettero

Perfectul simplu - il passato remoto - arata:

a) o actiune petrecuta si incheiata in trecut:

Salutò e se ne andò. (Saluta si pleca.)

L'anno scorso visitai Firenze. (Anul trecut vizitai Florenta.)

b) actiuni scurte, intr-o insusire:

Si levò, si vestì, si cacciò un altro librone sotto il braccio e scese su la spinata. (Se scula, se imbraca, isi vari o alta carte groasa sub brate si cobori in vale - Pirandello, "Novelle per un anno'.)

c) evenimente istorice petrecute cu certitudine, intr-o cronologie precisa:

Questa lotta del popolo durò un secolo intero.

(Aceasta lupta a poporului dura un secol intreg).

Perfectul compus - il passato prossimo

La formazione del passato prossimo

Perfectul compus se formeaza cu ajutorul participiului trecut al verbului de conjugat si unul din verbele auxiliare "a fi' sau "a avea':

ho cantato, ho creduto, ho sentito.

In general, verbele tranzitive se conjuga cu auxiliarul a avea (avere): ho creduto tutto; ho sentito una grande gioia.

In schimb, unele verbe intranzitive si verbele pronominale si reflexive se conjuga cu auxiliarul "a fi' (essere):

Sono arrivato poco fà, dalia provincia. (Am sosit adineaori din provincie

In quel momento sono entrati tutti quanti. in acel moment au intrat toti.)

Mi sono servito del tuo libro. (M-am folosit de cartea ta.)

Deci:

verbe tranzitive

cantare -

avere

cantato:

ho cantato

credere -

avere

creduto:

ho creduto

finire -

avere

finito:

ho finito

verbe intranzitive

entrare -

Essere

entrato:

sono entrato -a

cadere -

Essere

caduto:

sono caduto-a

partire -

Essere

partito:

sono partito -a

Perfectul compus - il passato prossimo - arata o actiune intamplata intr-un timp trecut, neterminata, sau o actiune ale carei efecte dureaza inca:

Sono venuto a vedere come lavorate. (Am venit sa vad cum lucrati.)

In dialoguri se intalnesc perfectul simplu si perfectul compus, in ordine alternativa:

Ho detto per  celia, gridò questo sul viso di Renzo, spingendolo verso il letto, per celia; m'hai inteso che ho detto per celia?

(Am spus-o, in gluma, striga acesta in fata lui Renzo, impingandu-1 spre pat, in gluma; nu ai inteles ca am spus-o in gluma? - Manzoni, "I Promessi Sposi'.)



Mai mult ca perfectul - il trapassato

Mai mult ca perfectul - il trapassato prossimo - se formeaza cu imperfectul auxiliarului a avea (avere) la verbele tranzitive sau al auxiliarului a fi (essere) la verbele intranzitive, reflexive si pronominale, si cu participiul trecut al verbului de conjugat:

parlare: io avevo parlato  andare: io ero andato, -a

credere: io avevo creduto cadere: io ero caduto, -a

sentire: io avevo sentito partire: io ero partito, -a

Trecutul anterior - Il trapassato remoto

Se introduce in propozitii temporale care depind de conjunctii, ca: dopo che (dupa ce), tosto che (indata ce), appena (abia), appena che (indata ce).

a) Arata o actiune petrecuta intr-un trecut indepartat:

Dopo che ebbe finito, si diparti contenta (Dupa ce termina, pleca multumita.)

Appena io ebbi finito il mio compito, egli entrò. (indata ce terminai compozitia, intra el.)

b) insotit de un adverb isi poate preciza intensitatea:

In un attimo, ebbe finito. (intr-o clipa, termina.)

Se formeaza cu perfectul simplu al unuia dintre verbele auxiliare si cu participiul trecut al verbului de conjugat:

parlare: io ebbi parlato andare: io fui andato, -a

credere: io ebbi creduto cadere: io fui caduto, -a

sentire: io ebbi sentito partire: io fui partito, -a

Viitorul - Il futuro semplice

Viitorul deriva dintr-o forma perifrastica, folosita in latina populara, constituita din infinitivul prezent si din indicativul prezent al verbului a avea (avere) - (in limba latina - habeo, -ere):

Cantare + ro = canterò

Credere + ro = crederò

Sentire + ro = sentirò

Asadar, desinentele (terminatiile) -o, -ai, -à, -emo, -ete, -anno se unesc temei infinitivului trunchiat (la verbele de conjugarea I, vocala caracteristica se schimba in -e):

Persoana

Conjugarea I

Conjugarea a II-a

Conjugarea aIII-a

Io

Parler-ò

Temer-ò

Dormir-ò

Tu

Parler-ai

Temer-ai

Dormir-ai

Lui

Parler-à

Temer-ò

Dormir-à

Noi

Parler-emo

Temer-emo

Dormir-emo

Voi

Parler-ete

Temer-ete

Dormir-ete

Loro

Parler-anno

Temer-anno

Dormir-anno

Observatie. Prin analogie cu avrò (avere), unele verbe se modifica prin sincopa: vorrò (volere), cadrò (cadere), vedrò (vedere), morrò (morire).

Italiana veche reduce de asemenea pe e intre cei doi r: dimorrò (dimorare = a locui), deliberò (deliberare = a delibera.)

a) Viitorul   arata o actiune care se va intampla candva, mai curand sau mai tarziu:

Ma è questa la nostra Europa? Se in essa sopravviverà la cultura, astrattamente, non potranno soprawivere gli uomini.

(Dar aceasta este Europa noastra? Daca in ea va supravietui cultura in mod abstract, oamenii nu vor putea supravietui - "II Contemporaneo'.).

b) Exprima o indoiala, o nesiguranta:

Non ho visto niente. Sarà lui? No, non lo so chi sarà.

(Nu am vazut nimic.

Sa fie el? Nu, nu stiu cine o fi.)

Chi canterà stasera? (Cine va canta asta-seara?)

Non avrai tu quello che mi occorre? (Nu vei avea tu ceea ce imi trebuie?)

c) Exprima un indemn, o rugaminte in locul imperativului:

Voi non farete questo. (Voi nu veti face aceasta.)

Tu vedrai senz'altro il risultato del tuo lavoro.

(Tu vei vedea, desigur,rezultatul muncii tale.)

d) Exprima o propunere cu oarecare condescendenta:

Mi permetterò di offrirLe questo libro. (imi voi permite sa va ofer aceasta carte.)

Io dirò che questo progetto non va. Eu voi spune ca acest proiect nu este bun.)

Viitorul anterior - Il futuro anteriore

Viitorul anterior se formeaza din viitorul simplu al auxiliarului essere sau avere
impreuna cu participiul trecut al verbului de conjugat:

Parlare: io avrò parlato

Andare: io sarò andato,-a

Temere: io avrò temuto

Cadere: io sarò caduto,-a

Sentire: io avrò sentito

Partire: io sarò partito,-a

Viitorul anterior - il futuro anteriore - arata o actiune care se va intampla in viitor, dar inaintea unei alte actiuni, tot viitoare:

Quando avrai terminato il canto, lo ricomincerai.

(Cand vei fi terminat cantecul, il vei reincepe.)

Appena avrò scritto questo lavoro, penserò ad altri.

(Dupa ce voi fi scris aceasta lucrare, ma voi gandi la altele.)

a) Se foloseste adeseori dupa un verb dubitativ (in locul conjunctivului trecut):

Speriamo che il direttore avrà dato (abbia dato) attenzione al mio progetto.

(Sa speram ca directorul va fi dat atentie proiectului meu.)

b) Alteori, viitorul anterior poate exprima o nesiguranta, o posibilitate, folosire
pe care gramatica limbii romane o considera a fi caracteristica unui alt mod,
si anume prezumtivului.

Lo avrà incontrato, chi sa? (il va fi intalnit, cine stie?)

L'avrà mandato? (il va fi trimis?)

Conjunctivul - Il congiuntivo

Conjunctivul - // congiuntivo - exprima:

a) o actiune posibila sau dorita:

Nondimeno, dove son cinque o sei persone, è difficile che non se ne trovi una vogliosa di comparire e di parlare. (Cu toate acestea, unde sunt cinci sau sase persoane, e greu sa nu se gaseasca una, doritoare sa iasa si sa vorbeasca - S.Pellico, "Le mie prigioni'.)

e)     exprima un sfat, un indemn, o chemare:

Andiamo insieme. (Sa mergem impreuna)

Facciamo questo subito. (Sa facem lucrul acesta imediat.)

f)      exprima o indoiala:

Che faccia questo, o no ? (Sa fac acest lucru sau nu ?)

g)     exprima o concesie:

Finisca una volta il lavoro cominciato da tanto tempo !

(Sa se termine o data munca inceputa de atata timp !)

De cele mai multe ori este precedat de conjunctia che, sau depinde de conjunctiile se, affinchè, quantunque, etc.

Are patru timpuri: Presente, Imperfetto, Passato, Trapassato







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.