Creeaza.com - informatii profesionale despre
Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » referate » management
Calitatea produsului

Calitatea produsului



CALITATEA PRODUSULUI

obiectivul capitolului

Definitie

Faze

Fig. 2.1. Ciclul de viata al produsului

Analiza fazelor de evolutie a produselor pe baza costurilor

Analiza bazata pe evolutia pietei

Obiectivul capitolului este de a evidentia mijloacele cu ajutorul carora se poate caracteriza calitatea unui produs. Studiind acest capitol veti putea sa:

t - intelegeti conceptul de ciclu de viata al produsului;

t - intelegeti tipurile caracteristicilor de calitate si utlizati sistemul indicatorilor de calitate;

t - intelegeti relatia dintre costurile calitatii si pret.

1. Ciclul de viata al produsului

    Ciclul de viata al unui produs se defineste ca fiind intervalul de timp delimitat de momentul lansarii pe piata si momentul retragerii sale de pe piata.

    Ciclul de viata al produsului cuprinde patru faze (fig. 2.1):

I – lansarea (cercetare-dezvoltare, omologare, fabricatia seriei zero);

II – dezvoltarea (cresterea continua a cererii si productiei);

III – maturitatea (cererea este aproximativ constanta);

IV – declinul.

Text Box: Valoarea vanzarilor


    Producatorul este interesat de toate fazele de evolutie a produsului. Pentru a determina momentele de trecere de la o faza la alta efectueaza analize care ii faciliteaza luarea deciziilor. Trebuie insa, sa acorde o atentie deosebita momentului intrarii in faza de declin. Luand in considerare costurile corespunzatoare si obtinerea eficientei economice, acest moment poate fi stabilit cu ajutorul relatiei:

            Cpf > Cpn + In *n                             [lei/buc]                      (2.1)

unde:

Cpf este costul fabricarii vechiului produs;

Cpn - costul realizarii produsului nou;

In - investitia necesara pentru realizarea produsului nou;

n - coeficientul normat al eficientei economice (legat de durata de amortizare).

    Sesizarea momentului de inceput al declinului este esentiala pentru ca producatorul sa introduca pe piata, un nou produs, superior din punct de vedere al profitului in raport cu vechiul produs.

Observatie: o analiza mai completa se bazeaza pe portofoliul de afaceri – v. Metoda (matricea) Boston Consulting Group – BCG.

     Fazele ciclului de viata au durata diferita in functie de:

caracteristicile pietei (evolutia cerintelor clientilor);

natura produsului;

caracteristicile produsului.

    Managementul organizatiei trebuie sa tina seama de factorii care influenteaza ciclul de viata al produsului pentru imbunatatirea continua a performantelor organizatiei.

 2.2. Caracteristici de calitate

     Conform ISO 9000, caracteristica de calitate se defineste ca fiind caracteristica proprie a unui produs, proces sau sistem referitoare la o cerinta.

     In definitia de mai sus, termenul “proprie” are intelesul ca exista in ceva, ca fiind de cele mai multe ori, o caracteristica permanenta. In definitia calitatii, conform ISO 9000, se face referire la acele caracteristici intrinseci (proprii) ale produsului care indeplinesc intr-o anumita masura cerintele clientilor.

     Prin contrast, o caracteristica atribuita pentru un produs, proces sau sistem nu este o caracteristica a calitatii acelui produs, proces sau sistem.

Exemplu: pretul unui produs este stabilit de nivelul cererii si ofertei pe piata; proprietarul unui produs este o caracteristica cu caracter temporar.

     Caracteristicile de calitate pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii (tabelul 2.1):

Factorii de influenta  ai ciclului de viata al produsului

Definitie

conform ISO 9000

Caracteristici proprii

Caracteristici atribuite

tabelul 2.1. Clasificarea caracteristicilor de calitate

Criterii de clasificare

Tipuri de caracteristici de calitate

Descriere

(a) natura

caracteristicilor

· tehnice

– cu ajutorul lor, se poate evalua valoarea de utilizare perceputa (VUP) a produsului de catre client;

Exemplu: la o masina-unealta, dimensiunile mesei, treptele de turatii, avansuri etc.)

· economice

– reflecta economic nivelul VUP;

 Exemplu: productivitatea, reducerea consumului de materiale deficitare, reducerea importurilor etc.

· sociale

– arata influenta asupra mediului social;

Exemplu: produs de larg consum, destinat mediului urban, militar etc.

(b) importanta functionala a

caracteristicilor

functionale

Text Box: Observatii: • metoda demeritelor introduce o clasificare similara a neconformitatilor;
• in proiectarea  constructiva, se marcheaza  anumite cote cu „M” de la major.
– contribuie la realizarea rolului functional in diverse masuri:

à critice

à majore

à minore

nefunctionale

– nu influenteaza functionarea, dar pot reduce cheltuielile de fabricatie;

Exemplu: dimensiunile placii de baza la un dispozitiv.

(c) mod de exprimare

o cantitative

– se exprima prin marimi masurabile;

 Exemplu: lungime, timp, masa, presiune etc.

o calitativ-atributive 

– se exprima printr-o apreciere calitativa;

Exemplu: bun/rau, trece/nu trece, corespunde/nu corespunde.

(d) posibilitate de evaluare

direct masurabile 

– a caror marime se determina direct;

Exemple: dimensiune liniara, masa, rugozitatea unei suprafete plane masurata cu rugozimetru.

indirect masurabile 

– a caror marime se determina prin calcule;

Exemple: conicitatea determinata cu rigla sinus, rugozitatea unei suprafete cilindrice determinata cu microscopul dublu Linnik – Schmaltz.

comparabile obiectiv  

   cu o mostra etalon

– comparatia se face prin citirea directa a valorii pe scala aparatului  de masura;

Exemple: se citeste distanta intre varfuri la un optimetru, distanta dintre suprafetele de masurare ale palpatoarelor la comparatorul de interior atunci cand se face contactul cu suprafetele piesei controlate.

· comparabile subiectiv  

    cu o mostra etalon

 – comparatia se face pe  baza acuitatii vizuale a controlorului;

Exemple: rugozitatea unei suprafete profilate determinata dupa etalon de rugozitate, nuanta unei culori.

· psihosenzoriale

– se determina cu ajutorul simturilor - Exemple: miros, gust, netezime - sau senzatiilor - Exemple: frig, cald, oboseala.

Necesitatea folosirii unui sistem de indicatori ai calitatii produselor

Cerinte

Cuprinzator

Utilizare eficienta

Evidentierea trasabilitatii

Dinamic

2.3. sistemul indicatorilor calitatii produselor

     Avand in vedere natura complexa a produselor - servicii, tip software, tip hardware, materiale procesate  (v. definitia produsului, conform ISO 9000) - nivelul calitatii acestora nu se poate exprima cu ajutorul unui singur indicator, ci printr-un sistem al indicatorilor de calitate.

     Indicatorii din cadrul sistemului sunt conceputi astfel incat sa caracterizeze o anumita caracteristica sau multitudinea caracteristicilor calitatii – caracteristici proprii produselor, proceselor sau sistemelor referitoare la anumite cerinte.

    Indicatorii de calitate nu constituie o simpla lista, ci indeplinesc conditiile unui sistem; ei functioneaza ca un tot unitar si se interconditioneaza.

   Cerintele referitoare la sistemul indicatorilor de calitate se refera la:

    (1) sa fie suficient de cuprinzator pentru a permite reflectarea tuturor caracteristicilor de calitate ale produselor; se utilizeaza diverse tipuri de indicatori de calitate (partiali si cumulativi);

   (2) sa permita eficienta in luarea deciziilor la orice nivel ierarhic al structurii organizatorice al unei organizatii; structura organizatorica a organizatiei este in general de tip piramidal si in functie de nivelul deciziei se pot folosi indicatori partiali, la niveluri inferioare (operationale) si de sinteza, la niveluri superioare ierarhice (functionale);

   (3) sa corespunda cerintelor de trasabilitate; se folosesc indicatori adecvati diverselor stadii de evolutie a produselor pe parcursul proceselor de fabricatie precum si pentru descrierea comportarii produselor in exploatare;

   (4) sa aiba caracter dinamic, adecvat cerintelor pietei; sa permita introducerea de noi indicatori si eliminarea acelora nerelevanti.

    2.3.1. Indicatori partiali ai calitatii

   Indicatorii partiali ai calitatii produselor reflecta anumite caracteristici specifice produselor – esentiale - care fac obiectul specificatiilor tehnice, standardelor de produs, a unor clauze contractuale etc.

   In documentele de referinta mentionate, ele pot fi specificate sub forma unor limite de toleranta.

Exemplu: continutul in carbon al unui otel, rezistenta la rupere, duritatea etc.

   Pentru aprecierea nivelului calitatii unui astfel de produs, se selecteaza una dintre caracteristicile de calitate considerata relevanta, dupa care se compara valoarea reala (efectiva) a caracteristicii de calitate cu valoarea etalon furnizata de documentul de referinta.

   Astfel, indicatorul partial de calitate are forma unui coeficient de comparare Kc, conform relatiei:

                                           (2.1)

unde:

Xr este valoarea reala a caracteristicii de calitate considerate;

Xe  - valoarea etalon a caracteristicii de calitate.

Exemple: Se selecteaza din multitudinea caracteristicilor de calitate urmatoarele ca fiind relevante pentru scopul urmarit:

· continutul in carbon al unui otel pentru asigurarea prelucrabilitatii prin aschiere; · densitatea unui grafit pentru realizarea electrozilor la electroeroziune; · densitatea pentru aprecierea calitatii hartiei; · modificarea pH-ului unui electrolit la tehnologia de prelucrare electrochimica; aceste valori sunt specificate in documente de tip inregistrari si furnizeaza dovezi referitoare la trasabilitate.

   Evolutia calitatii prin prisma indicatorilor partiali de calitate se poate evalua cu ajutorul indicatorului de dinamica a calitatii Idinc:

                                        (2.2)

unde: Kc1 si Kc0 reprezinta indicatorii partiali ai calitatii in perioada curenta si respectiv anterioara.

Acest indicator reflecta trasabilitatea.

2.3.2. Indicatori cumulativi ai calitatii

    Indicatorii cumulativi se utilizeaza in cazul produselor cu nivel de complexitate ridicat, la care calitatea nu poate fi redusa la o singura caracteristica. Caracteristicile de calitate ale produsului au ponderi diferite in functie de obiectivul urmarit.

    Indicatorul cumulativ (Kcum) al calitatii produsului se poate exprima cu ajutorul formulei:

Caracterizare

Se utilizeaza limite de toleranta

Mod de utilizare

Forma – coeficient de comparare

Caracteristici relevante

Indicator de trasabilitate

Utilizabil la produse complexe

Suma ponderata a valorilor relative

Conditii pentru ponderi

Mod de acordare a ponderilor

Necesitatea folosirii valorilor relative ale caracteristilor de calitate

Mod de lucru

Ierarhizarea produselor pe baza indicatorului cumulativ

                                                     (2.3)

unde:

Xir  este valoarea relativa a caracteristicii de calitate i;

pi – ponderea acordata caracteristicii i de calitate.

   In scopul obtinerii unui control riguros al ponderilor pi acordate, acestea trebuie sa indeplineasca conditia:

                                                            (2.4)

unde pi este exprimat procentual;

sau

                                                       (2.5)

daca pi <1.

   Pentru a diminua caracterul subiectiv al acordarii ponderilor, se pot aplica anumite proceduri diferentiate in functie de nivelul tehnic, caracteristicile produsului, domeniul de utilizare etc.

Exemple: · In cazul in care se doreste achizitionarea unei masini-unelte de mare precizie, ponderile pi sunt acordate de un numar de specialisti in domeniu.

· Daca se doreste caracterizarea unui produs de larg consum, se apeleaza la un numar cat mai mare de utilizatori prin intermediul unor sondaje de piata, anchete etc. Ponderile pi sunt acordate pe baza unui calcul statistic.

   In relatia (2.3), este necesara insumarea unor valori ale caracteristicilor de calitate care in general  sunt exprimate in unitati de masura diferite. De aceea, valorile caracteristicilor de calitate Xi au caracter relativ.

    Pentru aceasta, se considera o scara normata la care valoarea 0 corespunde  valorii celei mai slabe a parametrului (Xi min), iar valoarea 1, valorii celei mai bune a  parametrului (Ximax.) Pentru a atribui  o valoare normata pe scara 0…1 unei valori efective Xi, se utilizeaza relatia de interpolare:

                                                 (2.6)

Exemplu: La o masina-unealta la care intereseaza precizia, caracteristicilor de calitate, rigiditate maxima, viteza de avans minima li se va atribui valoarea 1 ca fiind cele mai bune valori ale caracteristicilor respective. Dimpotriva, turatia minima va primi valoarea 0.

   Pe baza indicatorului Kcum, se poate realiza o ierarhizare a produselor cu aceeasi destinatie (utilizare). In cazul in care se doreste alegerea unui produs cu calitatea cea mai buna, se alege acela care poseda valoarea maxima a indicatorului Kcum.

   Pe langa ierarhizarea unor produse cu diverse caracteristici de calitate, indicatorul cumulativ al calitatii permite si o evaluare a evolutiei calitatii (trasabilitate) cu ajutorul indicatorului de dinamica Idincum definit conform relatiei:

                                              (2.7)

unde:

Kcum1 este indicatorul cumulativ al calitatii in perioada curenta;

Kcum0 este indicatorul cumulativ al calitatii in perioada anterioara.

Observatie: Pe baza indicatorilor de calitate de tip cumulativ, prin caracterul lor sintetic, se faciliteaza luarea unor decizii la niveluri ierarhice superioare in cadrul structurii organizatorice a unei organizatii (v. cerinta (2) a sistemului indicatorilor de calitate).

2.3.3. Indicatorii calitatii medii

    Produse cu aceeasi utilizare, fabricate in clase diferite de calitate se intalnesc frecvent pe piata, in special in domeniul bunurilor de larg consum. Asistam chiar la o inflatie de produse carora li se atribuie o clasa superioara de calitate – extra, super, speciala, superioara etc.

    Apare necesitatea evaluarii nivelului calitatii unor produse de acelasi tip ale unui furnizor, dar grupate in clase diferite de calitate. In acest scop, se utilizeaza un indicator al calitatii medii () definit conform relatiei de mai jos:

                                                (2.8)

unde:

Ki reprezinta coeficientul calitatii i care poate lua urmatoarele valori:

  K0 = 0, pentru calitatea super (extra);

  K1 = 1, pentru calitatea I;

  K2 = 2, pentru calitatea II;

  K3 =3, pentru calitatea III etc.

Qi este cantitatea (numarul) de produse de calitatea i.

Observatie: Dupa modul cum este definit indicatorul calitatii medii, se observa ca un grup de produse diferentiate pe clase de calitate are pe ansamblu, un nivel de calitate maxim atunci cand indicatorul  tinde catre valoarea 0.

   In vederea determinarii evolutiei  calitatii unor produse diferentiate pe clase de calitate ale unui furnizor, se foloseste ca si in cazul indicatorilor anteriori, indicatorul specific de dinamica a calitatii  definit conform relatiei:

                                                    (2.9)

unde:

este indicatorul calitatii medii in perioada curenta;

este indicatorul calitatii medii in perioada anterioara.

Indicator de trasabilitate

Decizii la nivel superior al organizatiei

Scopul utilizarii

Valori ale coeficientului de calitate

Valorile reduse arata calitate ridicata

Indicator de trasabilitate

Definirea criteriilor pentru stabilirea claselor de calitate

Indicatorul pretului mediu

Calitatea evaluata prin lipsa ei

Reclamatiile consumatorului

Se actioneaza cu prioritate asupra cauzelor care produc cele mai importante neconformitati

Exemple de indicatori pentru lipsa calitatii

Observatie: La aplicarea indicatorului calitatii medii, deosebit de importanta este definirea riguroasa a criteriilor de stabilire (diferentiere) a claselor de calitate in care se incadreaza produsele si pastrarea acelorasi criterii pe intervalul de control.

Observatie:     Pretul unui produs este o caracteristica atribuita, ea fiind rezultatul cererii si ofertei pietei. Conform ISO 9000, pretul produsului nu este o caracteristica a calitatii. Prin urmare, un indicator al calitatii definit in functie de pret (cum ar fi indicatorul pretului mediu atribuit fiecarei clase de calitate) nu poate fi inclus in sistemul indicatorilor de calitate  fiind nerelevant (v. cerinta (4) a sistemului indicatorilor de calitate).

2.3.4. Indicatori pentru aprecierea lipsei de calitate

    Pe baza acestor indicatori, se evalueaza lipsa calitatii folosindu-se ca referinta valorile caracteristicilor de calitate prevazute de standarde si normative.

    Indicatorul reclamatiilor consumatorilor este unul dintre indicatorii lipsei de calitate care reflecta caracteristica de trasabilitate a sistemului calitatii, oferind o imagine a comportarii in exploatare a produsului.

    Pe baza  acestui indicator, se pot lua masuri privind imbunatatirea calitatii produsului in diverse etape ale fabricatiei acestuia. Clientii verifica mai mult decat oricare compartiment de control, comportarea produsului in diverse situatii de exploatare (conditii reale).

Exemplu: In cazul unui produs de larg consum, sondajele sau anchetele de piata pot furniza date, care prelucrate statistic se refera la:

® frecventa neconformitatilor;

® tipul neconformitatilor;

® cauzele generatoare a neconformitatilor;

® componentele care sufera neconformitati (defecte) etc.

     Pe baza analizei datelor, compartimentele de cercetare, dezvoltare, fabricatie, control etc. pot lua masuri eficiente de imbunatatirea calitatii, observand care sunt neconformitatile cu frecventa cea mai mare, dar mai ales, care sunt cauzele acestora. Actiunile imediate se vor concentra asupra cauzelor (circa 20%), care conduc la producerea celor mai multe neconformitati (circa 80% din volumul total al acestora, v. diagrama Pareto).

     Alti indicatori de evaluare a lipsei calitatii produselor precum si a pierderilor aferente sunt:

■ Volumul productiei refuzate sau reclamate;

q     Ponderea produselor refuzate sau reclamate in volumul total de productie;

■ Volumul productiei care a necesitat reprelucrari;

q     Ponderea produselor reprelucrate in volumul total al produselor neconforme;

■ Volumul produselor reclasate;

q     Ponderea produselor reclasate in volumul total de produse neconforme;

 

§     Volumul produselor reparate;

q   Ponderea produselor reparate in cadrul produselor neconforme;

§     Volumul produselor rebutate;

q   Ponderea produselor rebutate in cadrul produselor neconforme;

§     Volumul produselor reciclate;

q   Ponderea produselor reciclate in cadrul produselor rebutate si a celor neconforme;

§     Volumul produselor care au facut obiectul derogarilor inainte si dupa fabricatie;

q   Ponderea produselor realizate cu derogare inainte si dupa fabricatie in volumul total al produselor neconforme.

Observatie: Indicatorii prezentati mai sus permit evaluarea pierderilor datorate unor neconformitati. Acestea insa genereaza si pierderi ale credibilitatii organizatiei, care afecteaza imaginea acesteia pe termen lung, fiind mai dificil de cuantificat si care au o importanta mult mai mare.

2.3.5. Indicatorul demeritelor

    Utilizarea indicatorului demeritelor (metoda) se bazeaza pe acelasi principiu prezentat mai sus, conform caruia se poate evalua nivelul de calitate al unui produs pornind de la lipsa calitatii acestuia, respectiv de la prezenta neconformitatilor (in franceza, “démérite” inseamna lipsa calitatii, a meritului).

    Metoda demeritelor permite luarea unor masuri eficiente de imbunatatirea calitatii deoarece informatiile rezultate din aplicarea metodei evidentiaza importanta (gravitatea) neconformitatilor, iar masurile imediate vor  fi directionate catre eliminarea acelora cu gravitate mai mare.

    Pentru aceasta, sunt identificate neconformitatile care apar la un anumit produs. Acestea se incadreaza in patru categorii, in functie de importanta acestora:

neconformitati critice; neconformitati principale; neconformitati secundare; neconformitati minore.

Cele patru categorii de neconformitati se definesc in modul urmator:

· Neconformitatile critice sunt acelea care afecteaza grav imaginea organizatiei (furnizorului), impiedica utilizarea produsului respectiv si genereaza sigur reclamatii din partea clientului;

· Neconformitatile principale sunt acelea care reduc posibilitatile de utilizare a produsului si care genereaza sigur, reclamatii din partea clientului;

· Neconformitatile secundare (minore A) sunt acelea care nu diminueaza posibilitatile de utilizare a produsului, sunt sesizabile de catre client, dar care probabil, nu genereaza reclamatii din partea acestuia;

· Neconformitatile minore (minore B) sunt acelea care nu reduc posibilitatile de utilizare a produsului si in general, nu sunt sesizabile de catre client.

deteriorarea imaginii pe piata

Indicatorul evidentiaza lipsa calitatii

Diferentierea neconformitatilor

Categorii de neconformitati

Definirea categoriilor de neconformitati

 

Calculul indicelui demeritului

Ponderi acordate diverselor tipuri de neconformitati

Exemple de tipuri de neconformitati

Metode pentru stabilirea valorii admisibile a demeritului

     Calcularea indicelui demeritului (D) corespunzator unei zile de lucru se realizeaza  cu ajutorul formulei:

                      (2.10)

unde:

N reprezinta numarul total de produse controlate in ziua respectiva;

Nc - numarul neconformitatilor critice aparute la cele N produse controlate;

Pc – ponderea acordata neconformitatilor critice; pc =100;

Np - numarul neconformitatilor principale aparute la cele N produse;

Pp – ponderea acordata neconformitatilor principale; pp =50;

Ns - numarul neconformitatilor secundare aparute la cele N produse;

Ps – ponderea acordata neconformitatilor secundare; ps =10;

Nm - numarul neconformitatilor minore aparute la cele N produse;

Pm– ponderea acordata neconformitatilor minore; pm =1.

Observatie: Pot fi acordate si alte ponderi pi care reduc diferenta dintre neconformitatile critice si cele minore.

Exemple: In cazul unui autoturism, pot fi identificate urmatoarele tipuri de neconformitati: Nc1) bloc motor fisurat; Nc2)  cutie de viteze gripata; Nc3)  frane defecte; Np1) baterie descarcata; Np2) geamuri neetanse; Np3) roti neechilibrate; Ns1) vopsea zgariata; Ns2) balans inegal al sistemului audio; Ns3) tapiterie descusuta; Nm1) covor de protectie cu relief usor diferit; Nm2) nuante diferite la scaune; Nm3) capac roata fata usor indoit.

     Se urmareste mentinerea valorii indicelui demeritului (D) sub valoarea admisibila (D0).

    Exista mai multe metode de stabilire a valorii admisibile (D0):

§      Experimental: Se poate aplica o perioada metoda demeritelor, dupa care se calculeaza media valorilor indicelui demeritului (Dm), care devine valoarea admisibila (D0) pentru perioada urmatoare. Se urmareste astfel, imbunatatirea continua a calitatii produsului.

§       Prin calcul: Aplicand controlul statistic la un anumit produs, se stabilesc in functie de categoria de neconformitati, diverse niveluri de calitate acceptabile (AQL), conform STAS 3160-84. Pe aceasta baza, se calculeaza indicele demeritului  admisibil D0.

Exemplu: Pentru un produs de tip incaltaminte exista urmatoarele AQL: 0,65%, pentru neconformitati critice; 1,5%, pentru neconformitati principale; 2,5%, pentru neconformitati secundare; 4%, pentru neconformitati minore.

In acest caz, valoarea admisibila a indicelui demeritului este:

%

 

2.4. Nivelul tehnic al produsului

   Nivelul tehnic al unui produs reprezinta expresia globala a caracteristicilor sale de calitate, in raport cu o valoare de referinta.

   Dat fiind caracterul complex al unor produse, acestea sunt caracterizate de o serie de caracteristici de calitate. Pentru ca produsul sa aiba calitate maxima, unele caracteristici trebuie sa fie cat mai mari, iar altele, dimpotriva, cat mai mici.

 Exemple:

(a) caracteristici de calitate cu valoare maxima: precizia, durabilitatea, fiabilitatea;

(b) caracteristici de calitate cu valoare minima: consumul de energie, combustibil,  de materiale;

   In unele cazuri, in functie de obiectivul urmarit, se cere ca aceleasi caracteristici sa aiba valori maxime, iar in alte cazuri, valori minime.

 Exemple: (i) Daca se cere calitate ridicata a suprafetei prelucrate atunci se urmareste ca: avansul sa aiba valoare mica si turatia, valoare mare.

(ii) Daca se cere productivitate atunci, avansul trebuie sa aiba valoare mare si turatia, valoare relativ mica.

    Avand in vedere cele de mai sus, s-a cautat o modalitate de evaluare a nivelului tehnic care sa exprime cat mai obiectiv calitatea produselor.

   Nivelul tehnic relativ (NTR)

Fie doua produse A si B cu urmatoarele caracteristici de calitate:

A= , B=

unde i=1…n, reprezinta numarul caracteristicilor de calitate.

Exista urmatoarele situatii referitoare la nivelul lor tehnic relativ (unul raportat la celalalt):

· Cazul 1 – Nivelul tehnic relativ este mai mare daca caracteristicile sunt mai mari:

Daca    KiA > KiB ,' i=1… n      T A are NTR superior lui B;

Daca    KiB > KiA ,' i=1… n      T B are NTR superior lui A;

· Cazul 2 – Nivelul tehnic relativ este mai mare daca caracteristicile sunt mai mici:

Daca    KiA > KiB ,' i=1…n       T B are NTR superior lui A;

Daca    KiB > KiA ,' i=1…n       T A are NTR superior lui B;

· Cazul 3

Fie S1 si S2 doua submultimi de caracteristici de calitate.

Nivelul tehnic relativ este mai mare atunci cand:

Ki I S1 sunt cat mai mari;

Kj I S2 sunt cat mai mici;

Daca KiA > KiB si KjA < KjB       T A are NTR superior lui B;

Daca KiB > KiA si KjB < KjA       T B are NTR superior lui A;

Daca KiA > KiB si KjB < KjA       T A are NTR superior lui B pentru caracteristicile KiIS1 si

B are NTR superior lui A pentru caracteristicile KjIS2.

Definitie

Calitatea maxima – valori maxime sau minime ale caracteristicilor

Maximizarea sau minimizarea caracteristicilor in functie de obiectiv

Nivelul tehnic relativ este maxim daca:

Caracteristicile sunt maxime

Caracteristicile sunt minime

Caracteristicile maxime sau minime pe submultimi

Pretul trebuie acopere costurile de realizare a produsului

Interesul producatorului

Interesul clientului

   Ultimul caz releva dificultatea stabilirii nivelului tehnic relativ al celor doua produse A si B. Dificultatea creste daca numarul caracteristicilor de calitate si numarul produselor care se compara cresc.

   Nivelul tehnic absolut (NTA)

   Din cele prezentate anterior, rezulta necesitatea utilizarii nivelului tehnic absolut pentru evaluarea calitatii produselor.

    Se introduce o functie omogena generala a nivelului tehnic NTAj de forma:

NTAj = . Functia NTAj semnifica nivelul tehnic absolut al produsului j, unde Ki sunt caracteristicile de calitate ale produsului j.

   Relatia prin care se determina nivelul tehnic al produsului este (stabilita pe baza principiului utilitatii al lui Neuman-Morgenstern si functiilor de productie de tip Cobb-Douglas – un produs de factori cu puteri diferite):

                (2.11)

unde:

Kij este valoarea absoluta a caracteristicii de calitate i a produsului j;

Kir  - valoarea absoluta a caracteristicii de calitate i a produsului de referinta r (cel mai bun produs existent);

P – multimea produselor;

i – ponderea de influenta a caracteristicii i asupra nivelului tehnic al produsului;

S1 – submultimea caracteristicilor care este rational sa fie cat mai mari;

S2 – submultimea caracteristicilor care este rational sa fie cat mai mici.

    Se poate determina si nivelul tehnic relativ (NTRj) pentru fiecare produs j in comparatie cu produsul cu nivel tehnic absolut maxim (max (NTAj)) conform formulei:

                                           (2.12)

Observatie: functia NTAj este similara indicatorului cumulativ Kcum.

2.5. relatia dintre calitate si pret

   Pretul unui produs este influentat de calitatea produsului. La stabilirea pretului, producatorul trebuie sa tina cont de costurile cu realizarea produsului, care in general, sunt cu atat mai mari cu cat calitatea este mai mare.

    In relatia producator - client, apar doua interese opuse:

· al producatorului, care doreste sa realizeze un produs cu caracteristici de calitate cat mai ridicate, dar obtinut cu costuri (cheltuieli) cat mai mici pentru a rezulta un profit cat mai mare;

al clientului, care doreste sa cumpere un produs cu caracteristici cat mai ridicate, dar la un pret cat mai mic.

Costul unui produs are doua componente majore (fig. 2.2):

(1) costul realizarii care creste odata cu calitatea (intereseaza producatorul);

Exemplu: prelucrarile de finisare care asigura precizia si calitatea suprafetei ridicate costa mai mult decat degrosarile;

(2) costul intretinerii in functionare care scade odata cu cresterea calitatii (intereseaza clientul);

Exemplu: daca numarul defectiunilor (neconformitatilor) scad, scade numarul reparatiilor.

Text Box: cost


    Insumand componentele (1) si (2), rezulta curba costului total (3) care are un nivel minim in zona calitatii cu nivel optim – zona de compromis intre interesul clientului si cel al producatorului. In aceasta zona, costul este minim pentru un nivel de calitate acceptabil.

    Din punctul de vedere al producatorului, criteriul principal pentru optimizarea calitatii este eficienta, care se poate cuantifica  cu ajutorul profitului  (operational) obtinut. Acesta rezulta din diferenta dintre volumul vanzarilor (1’) si costul (1) (fig. 2.3).


   Zona calitatii eficiente este delimitata de proiectia pe Ox a celor doua puncte de intersectie A si B, in care profitul  este pozitiv. Se poate identifica punctul (nivelul calitatii) in care profitul are valoare maxima max, care corespunde nivelului calitatii optime Nc opt.

Componentele costului unui produs

Fig. 2.2.

Variatia costului in functie de calitate

Zona de cost minim - calitate acceptabila

Producatorul interesat de eficienta calitatii

Fig. 2.3.

Profitul rezultat in functie de calitate

Zona calitatii eficiente –

profitul pozitiv

Fig. 2.4.

Parametrii care influenteaza vanzarea

Categorii de costuri ale producatorului

Componentele costurilor calitatii

Actiuni asupra cauzelor neconformitatilor

Actiuni asupra neconformitatilor (efectelor)

Intrebari legate de client pentru analiza externa si interna

2.6. Costuri referitoare la calitate

    Vanzarea produsului este influentata de parametrii situati in varfurile triunghiului din fig. 2.4: calitate, pret, termen de livrare.


    Orice organizatie urmareste cresterea profitului (operational), care rezulta din relatia:

PROFIT= PRET – COSTrealizare produs

   Pentru un anumit produs, cresterea profitului se realizeaza prin satisfactia clientului, apeland la doua modalitati:

Ø reducerea costurilor   sau/si

Ø diferentierea produselor (cresterea calitatii).

   Costurile (cheltuielile) producatorului sunt legate de: personal, (incluzand taxele aferente), materii prime si materiale, regie, investitii etc. O cota parte din acestea sunt cheltuielile referitoare la calitate. Prin urmare, pentru cresterea profitului, se urmareste inclusiv, reducerea costurilor calitatii

Observatie: unele dintre costurile calitatii sunt inerente.

   Costul calitatii cuprinde doua componente principale:

(A)     costul stapanirii calitatii – cost normal care nu poate fi redus, existand riscul unui produs neconform; in tarile dezvoltate atinge circa 35% din cifra de afaceri.

(B)     costul nestapanirii calitatii – neconformitati, pierderi, risipa: care trebuie sa tinda la zero.

  (A) Din prima categorie, fac parte costurile aferente actiunilor preventive si corective care se refera la inlaturarea cauzelor care conduc la aparitia, respectiv reaparatia neconformitatilor (v. Subcapitolul 1.4.Terminologie conform ISO 9000).

   (B) In a doua categorie, sunt costurile referitoare la neconformitatile interne (neindeplinirea cerintelor produsului inainte de livrare) si neconformitatile externe (neindeplinirea cerintelor produsului dupa livrare). Acestea din urma produc pierderi extrem de mari, uneori dificil de cuantificat.

   Detalierea costurilor calitatii este prezentata in tabelul 2.1.

   Analizand componentele de mai sus, rezulta doua aspecte privind reducerea costurilor calitatii:

Ø    Aspectul extern care constituie raspunsul la intrebarile:

- „ Ce cere piata?” (nu ce ofera organizatia).

-                     - „Cum este privita organizatia de catre client?”

Ø    Aspectul intern bazat pe raspunsul la intrebarea:

- „Ce face organizatia pentru client (produsul clientului)?”

                                                                  Tabelul 2.1. Detalierea costurilor calitatii

COSTUL CALITATII

Componente principale

Componente

Destinatie

(A) Costul

 stapanirii calitatii

- costul conformitatii

○ Costuri pentru prevenirea aparitiei neconformitatilor

- actiuni preventive

managementul calitatii

planificarea si verificarea proiectelor

evaluarea furnizorilor

imbunatatirea calitatii proceselor de proiectare, fabricatie, control, marketing

instruirea personalului

◘ Costuri pentru identificarea neconformitatilor si  inlaturarea cauzelor

- actiuni corective

receptia materiile prime, pieselor, subansamblurilor de la furnizori

inspectia proceselor

inspectie finala

metrologie

(B) Costul nestapanirii calitatii

- costul neconformitatii

· Costurile neconformitatilor interne

- la producator

reprelucrari

reclasari

rebutari

derogari

reinspectare

■ Costurile neconformitatilor externe

(la utilizator)

reclamatii

service in garantie

service post garantie

pierderea clientilor, deteriorarea imaginii organizatiei

   Pentru a evalua reducerea costurilor calitatii pe anumite perioade de timp, se folosesc indicatori care permit compararea valorilor acestora la diverse intervale pentru stabilirea tendintei de evolutie a costurilor.

Exemple de astfel de indicatori raportati la anumite intervale de timp:

Ø        Costuri interne (externe)/ Cifra de afaceri;

Ø        Costul rebuturilor/ Cifra de afaceri;

Ø        Costul reclamatiilor/ Cifra de afaceri etc.

    In functie de etapa de dezvoltare a organizatiei, se pot aplica doua metode de reducere a costurilor calitatii:

Indicatori pentru evaluarea costurilor calitatii

Reducerea costurilor calitatii pe termen scurt

Fig. 2.5. Abordarea clasica a reducerii costurilor calitatii

Reducerea costurilor calitatii pe termen lung

Fig. 2.6. Abordarea moderna a reducerii costurilor calitatii

·   Abordarea clasica:

In fig.  2.5, se observa reducerea costurilor cu neconformitatile (a) odata cu cresterea nivelului de calitate (conformitate) si cresterea costurilor cu monitorizarea calitatii (actiuni preventive si corective) (b) pe masura cresterii calitatii. Din insumarea celor doua costuri (a) si (b), rezulta costul total (c) referitor la calitate care are un punct de minim – punct de echilibru economic. Se accepta astfel, un numar de neconformitati pentru care costul total este minim. Aceasta abordare este caracteristica unei politici  a calitatii pe termen scurt.

Text Box: Costurile calitatii /
unitatea de produs


·       Abordare moderna:

Este specifica organizatiilor care aplica managementul calitatii totale (MCT).  In fig. 2.6, au fost grupate costurile cu neconformitatile si monitorizarea (I) a caror curba are o tendinta descrescatoare odata cu cresterea nivelului calitatii. S-a observat ca reducerea costurilor datorata scaderii neconformitatilor este mai mare decat cresterea costurilor aferente monitorizarii. In schimb, aceasta abordare reclama pe termen lung, imbunatatirea tehnologiilor, procese continue de instruire a personalului, dar mai ales, motivarea (automotivarea) personalului. S-a introdus astfel  costul cu automotivarea personalului (II) care are semnificatia automonitorizarii, autoinstruirii continue. Prin aceasta, se observa o reducere a costurilor totale (III) ale calitatii pe masura cresterii nivelului calitatii.

Text Box: Costurile calitatii /
unitatea de produs


    Concluzie: prin MCT, cresterea graduala a calitatii se produce cu costuri care scad progresiv.





Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: Pregatitoare Cand/ cum și de ce se intampla? Roata anotimpurilor
 Brose - proiect
 Managementul Proiectelor - Controlul proiectelor, mega si micro proiecte

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 PROIECT DE DIPLOMA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA - SUPURATIILE LOJELOR PROFUNDE DE ETIOLOGIE ODONTOGENA
 Diplomatie si conflict: relatiile internationale in timpul Primului Razboi Mondial
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”
 PROIECT DE DIPLOMA CHIMIE INDUSTRIALA SI INGINERIA MEDIULUI - TEHNOLOGIA ACIDULUI GLUTAMIC

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 Lucrare de licenta educatie fizica si sport - sistemul de selectie in jocul de handbal pentru copii de 10-11 ani in concordanta cu cerintele handbalul
 Lucrare de licenta contabilitate si informatica de gestiune - politici si tratamente contabile privind leasingul (ias 17). prevalenta economicului asupra juridicului
 LUCRARE DE LICENTA management - Impactul implementarii unui sistem de management al relatiilor cu clientii in cadrul unei societati comerciale
 LUCRARE DE LICENTA Ingineria si Protectia Mediului in Industrie - Proiectarea unui depozit de deseuri urbane pentru un oras cu 200.000 de locuitori

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat profesional informatica - evidenta spital
 ATESTAT LA INFORMATICA - Gestionarea unui magazine de confectii
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM
 Proiect atestat electrician constructor - tehnologia montarii instalatiilor electrice interioare


Nomenclatorul de materiale si echipamente tehnice
METODE SI TEHNICI DE COMUNICARE UTILIZATE IN AUDITULUI CALITATII
Declansarea schimbarilor in sistemul informational
Procesul de management - continut. Tipuri de management
Cresterea intreprinderii
NORMAREA TEHNICA SI CALITETEA PROCESELOR TEHNOLOGICE
Managementul total al calitatii
Importanta managementului riscului de firma in conditiile schimbarii

Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu

 


.com Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.