Definirea sistemului de productie folosind conceptul de sistem

DEFINIREA SISTEMULUI DE PRODUCTIE FOLOSIND CONCEPTUL DE SISTEM

Introducere

Folosind conceptul de sistem definit anterior se poate da o definire a Sistemului de Productie (SP):

Sistemul de productie este un ansamblu de elemente care actioneaza si reactioneaza unele asupra celorlalte in functie de anumite limitari (restrictii) impuse de modul de aranjare a acestor elemente (organizare; structura) si in functie de anumite reguli practice, rezultate din necesitatea de cooperare intre elemente (regulament de funtionare). Rezultatul activitatii unui SP il constituie un produs singular sau multiplu.

Definirea notiunii de produs

Produsul este rezultatul oricarei activitati sau efort indreptat spre satisfacerea unei nevoi. Notiunea de produs include urmatoarele categorii: produs- material, produs- serviciu, produs- proces sau produs-sistem.

Structura generala pe subsisteme a unui sistem de productie

In acceptiunea cea mai generala activitatile din cadrul unui sistem de productie pot fi considerate a fi rezultatul actiunii conjugate a unei structuri constituite din trei subsisteme generale:

Sistemul decizional (SD) - avand  rolul de a conduce prin decizii activitatile desfasurate in cadrul SP in vederea rezolvarii obiectivelor fixate anterior sistemului si a indeplinirii scopului crearii acestuia.

Sistemul operational (SO) - avand rolul de a executa deciziile emise folosind resursele disponibile furnizate SP si repartizate pe obiectivele stabilite anterior.

Sistemul informational (SI) - avand rolul de a asigura legatura in ambele sensuri sistemul decizional ai sistemul operational.

Studiul problematicilor sistemelor de productie in complexitatea si diversitatea lor de concretizare, presupune analiza modului de functionare individuala si corelata a celor trei sisteme generale definite anterior. Sistemul decizional trebuie analizat sub aspectul modului de alcatuire a unei structuri de activitati si responsabilitati, de sarcini si atributii, de autoritati si decizii. Sistemul operational trebuie analizat facand apel la tehnicile traditionale si moderne de analizare si organizare a muncii.. Sistemul informational trebuie analizat sub aspectul fluxurilor de circulatie in toate sensurile ale tuturor informatiilor necesare pentru indeplinirea scopului existentei sistemului de productie.

Principiile fundamentale de analiza ale SP

Evidentierea si studierea principiilor fundamentale de analiza ale sistemelor de productie au un rol deosebit in evidentierea interdependentei intre cele trei sisteme generale componente ale SP.

Activitatea de ansamblu a unui SP este reprezentata de suma unor actiuni desfasurate la un moment dat. Luand in considerare conceptul de sistem asa cum a fost definit anterior, se poate considera ca modul de comportare al unui ansamblu organizat este rezultanta tuturor actiunilor desfasurate de catre elementele care compun ansamblul. Daca actiunea aplicata unuia dintre elemente il modifica pe acesta, atuncireactiunea acestui element asupra celorlalte se va modifica si ea, rezultatul putand merge pana la ruperea echilibrului sistemului. In consecinta se poate aprecia ca toate actiunile si reactiunile sunt in continua transformare pana la realizarea unei stari de echilibru.

Concluzia pentru echilibrul sistemelor de productie este urmatoarea: echilibrul unui SP este conditionat de modul in care deciziile reusesc sa indrepte in sensul dorit efectele factorilor interni si externi care actioneaza asupra sistemului.

Acest proces permanent de recastigare a echilibrului prin decizii nu se poate desfasura practic decat daca toate deciziile sunt transmise celor care le vor aplica, daca acestia le aplica intocmai sau cu abateri, iar rezultatele aplicarii (cu abateri sau fara) sunt transmise inapoi conducerii, pentru luarea u nor noi decizii care sa permita pastrsarea echilibrului sau refacerea lui. Aceste aprecieri permit enuntarea

primului principiu fundamental al analizei SP:

P1. Nu se poate actiona asupra unuia din cele trei soisteme generale componente ale SP, fara consecinte si asupra celorlalte doua.

Pornind de la acelasi concept de sistem, se poate reamrca faptul ca datorita pe de o parte unitatii ansamblului care formeaua SP si pe de alta parte eterogenitatii elementelor lui componente, analiza independenta a unuia din din elementele componente poate duce la rezultate care sa ignore obiectivele ansamblului, constatare care permite enuntarea celui de-al doilea principiu fundamental al analizei SP:

P2. Optimizarea ansambluli nu poate fi rezultatul otimizarii fiecarui element component, adica conditiile de functionare optima ale ansamblului se pot obtine numai punand anumite componente intr-o stare de suboptim.

Respectarea acestor doua principii fundamentale permite eleborarea unor solutii care sa raspunda efectiv, complet si clar problemelor pe care le are un SP supus unui proces continuu  de schimbare si dezvoltare. Aceasta este de fapt situatia majoritar intalnita.

Sistemele de productie difera intre ele indiferent daca sunt vechi (existente) sau noi (create) si indiferent daca au sau nu acelasi specific de productie. Diferentele se datoresc in primul rand conditiilor de baza reprezentate prin resursele umane si materiale, care nu pot fi aceleasi decat teoretic.

Aplicarea conceptului de sistem pentru cazul sistemelor de productie, devine inoperanta daca se ignora aceasta realitate. In interiorul unui SP elementele componente pot avea caracteristici diferentiate de la sistem la sistem, caracteristici de care trebuie sa se tina seama daca se urmareste atingerea unei productivitpti si rentabilitati pe masura posibilitatilor existente.