Gestiunea financiara si patrimoniul intreprinderii

Gestiunea financiara si patrimoniul intreprinderii

1 Generalitati privind patrimoniul intreprinderii

Atat contabilitatea financiara, cat si gestiunea financiara au ca domeniu organizatoric intreprinerea vizand doua aspecte esentiale: patrimoniul (averea) intreprinderii, pe de o parte si, ulterior, rezultatele activitatii acesteia, pe de alta parte. Astfel, contabilitatea financiara isi propune sa evidentieze doar o imagine fidela a patrimoniului si rezultatelor, pe cand gestiunea financiara administreaza intr-o maniera dinamica patrimoniul in vederea optimizarii rezultatelor.

Astfel, obiectivul fundamental al celor doua are ca punct de pornire patrimoniul sau averea intreprinderii.

Corespunzator contabilitatii moderne, in partida dubla, patrimoniul este dublu reprezentat, pe baza a doua criterii fundamentale: cel al utilitatii (alocarii) si cel al resursei (originii, provenientei).

Utilitatea (alocarea) reprezinta un criteriu economic si vizeaza formele concrete de manifestare a patrimoniului.

Resursa (originea, provenienta) reprezinta un criteriu juridic si financiar si vizeaza sursele de finantare ale elementelor de utilitate, modul de alocare al fondurilor banesti in cadrul acestor elemente.

In mod conventional, elementele de utilitate poarta denumirea de active, iar cele de resursa denumirea de pasive.

Patrimoniul intreprinderii in gestiunea financiara

Patrimoniul intreprinderii poate fi abordat din mai multe puncte de vedere.

Intr-o abordare juridica, el reprezinta ansamblul drepturilor (utilizarilor, activelor) si obligatiilor (resurselor, pasivelor) cu valoare economica, apartinand unei intreprinderi, putand fi reprezentat schematic astfel:

Intr-o abordare economica, el reprezinta ansamblul utilizarilor (activelor) cu o durata de utilizare mai mare sau mai mica decat un an, respectiv ansamblul resurselor (pasivelor), cu o durata de alocare mai mare sau mai mica decat un an, putand fi schematizat astfel:

Intr-o abordare financiara, el reprezinta ansamblul utilizarilor (activelor) cu o lichiditate mai redusa sau mai ridicata, respectiv ansamblul resurselor (pasivelor), cu o exigibilitate mai redusa sau mai ridicata, putand fi schematizat astfel:

Gestiunea financiara si managementul financiar al intreprinderii preia elemente din toate cele trei abordari ale patrimoniului acesteia, accentuand anumite aspecte.

Astfel, corespunzator abordarii economice a patrimoniului, se disting doua componente ale gestiunii financiare, respectiv:

Gestiunea financiara pe termen lung

Gestiunea financiara pe termen scurt

Gestiunea financiara pe termen lung vizeaza utilizarile si resursele aflate la dispozitia intreprinderii pe o perioada mai mare de un an, delimitand 2 cicluri de operatii:

Ciclul de finantare, care evidentiaza modul in care resursele (pasivele) pe termen lung sunt procurate si alocate in vederea finantarii activitatii intreprinderii.

Ciclul de investitii, care evidentiaza modul in care utilizarile (activele) pe termen lung sunt finantate pe seama diferitor fonduri.

Corespunzator ciclului de finantare, se poate vorbi despre o gestiune a capitalurilor intreprinderii, iar corespunzator ciclului de investitii, se poate lua in calcul o gestiune a activelor imobilizate (imobilizarilor).

Gestiunea financiara pe termen scurt vizeaza utilizarile si resursele aflate la dispozitia intreprinderii pe o perioada mai mica de un an, delimitand 1 ciclu de operatii:

Ciclul de exploatare, care evidentiaza modul in care resursele (pasivele) pe termen scurt sunt alocate in vederea finantarii utilizarilor (activelor) pe termen scurt.

Corespunzator ciclului de exploatare, se poate vorbi despre o gestiune a datoriilor de exploatare, pe de o parte, si despre o gestiune a stocurilor, creantelor si trezoreriei, pe de alta parte.

Aspectele anterior mentionate ar putea fi reprezentate foarte sugestiv astfel:

Ciclurile de operatii si gestiunea financiara