Notiuni si concepte specifice Sistemologiei

Notiuni si concepte specifice Sistemologiei.

1.SISTEMUL (S) - este elementul relevant in caracterizarea sistemelor.

S poate fi definit ca o multime de elemente (componente), care, in limitele unor conditii specifice de timp/ spatiu/ resurse/ mediu coopereaza/ interactioneaza/ functioneaza, avand ca finalitate obtinerea unui rezultat concret. (CONSTIENT!)

Structura unui sistem este data in figura nr.1.4. are trei grupe de elemente distincte:

Elemente/ subsisteme/ sisteme de intrare in sistemul (S) (E_I )

Elemente de iesire din sistem(E_I )

Elemente de sistem. (S)

E₁, E₂ , E₃ ,E₄ ,elemente din structura sistemului; ele se pot afla in diverse faze:

grupate in subsisteme, , care subsisteme, la randul lor sunt componente ale sistemului S,sau

pot fi componente distincte, individualizate, in cadrul sistemuluiS.

Din punctul de vedere al functiilor pe care le au in sistem elementele pot fi:

• elemente de structura din sistem.(structura integratoare de elemente poate fi o structura de conducere sau o structura de executie.)
• elemente cu anumite functiuni in S (observator, element de reglare in sistem, element compensator in sistem)

Pozitia elementelor in cadrul sistemului poate diferi de la un element la altul, si se poate modifica in timp.

E₁ ,  E_2, E_3, E₄ E₅ E_obs

S

Figura.1.4. Structura unui sistem

2. IERARHIA S -este data de pozitia relativa a elementelor din structura S, analizata in raport cu unul sau mai multe criterii luate in considerare.Deoarece criteriile de ierarhizare sunt nelimitate, practic ierarhizarea este INFINITA.

3.INTEGRALTATEA S- este data de ansablulu proprietatilor specifice sistemului ≠ de proprietatile elementelor sale componente,

Prin proprietati specifice→∑ ∕ ∏ /(orice alt tip de ansamblare)a elementelor componente sistemului, generatoare de noi proprietati.

4.OBSERVATORUL S - Element/ sistem/ subsistem activ , constient, plasat interior/exterior S, furnizor de informatii necesare (mediul extern).Observatorul are rolul de a transmite/ retransmite informatii, de a le codifica/ decodifica, pentru a fi utilizate la elaborarea deciziilor la nivel de sistem.

5.FRONTIERA S - este elementul din structura S care delimiteaza S de Mediul de Actiune; acesta, la randul sau poate fi: mediu intern /mediu extern. In functie de strategia subsistemului de conducere, aplicata lui S, frontiera poate fipermisiva, nepermisiva, sau partial permisiva, cu deschidere spre interior sau spre exterior.

6. MEDIUL / MEDIILE S- sunt definite ca domenii ale spatiului/ timpului/ resurselor/ in caare S functioneaza, delimitate functional/ structural prin.

a) Interfete de conexiune   (actiune/ confruntare - cooperare/ compromis),

b) Frontiere/ structurate/ definite de un observator.

RELATIILE S/ MEDIU EXTERN .se deruleaza sub auspiciile unui sistem de legi, ordonante, reguli dinainte stabilite, acceptate de S.

RELATIILE S/ ELEMENTE INTRARI se caracterizeaza prin faptul ca mediul actioneaza asupra sistemului.

RELATIILE S/ ELEMENTE IESIRI se caracterizeaza prin faptul ca sistemul actioneaza/ asupra mediului, sau conecteaza elemente din mediul extern.

Actiunile/ conexiunile - se asigura prin interfete specifice fiecarui S in parte.

7. STRUCTURA S. Este data de SUMA COMPONENTELOR/ SUMA RELATIILOR/

INTERCONEXIUNILOR LA NIVELUL S.

Structura determina: Identitatea S, Conectivitatea S, si Functionalitatea S in ciclul de viata.

7. RESURSELE S sunt de mai multe categorii:

Resurse. INTERNE (Materii .Prime, Materiale, Subansamble, Componente., Resurse .Umane, Obiecte de Inventar, Soft specializat.)

Resurse . EXTERNE (Materiale Cumparate. , Energie/ Combustibil)

Resurse de REZERVA, folosibiel in cazuri speciale.

Un S poate fi declarat ACTIV daca   RESURSE EXTERNEse transforma in PRODUSE FINITE VALORIFICABILE. Pentru a fi activ, un S trebuie sa posede resurse interne de o anumita calitate, la care se adauga un management performant, flexibil, adaptabil, deci S trebuie sa aiba un comportament cibernetic in timp.

8. CICLUL DE VIATA al S este dat de succesiunea temporala a patre perioade distincte din viata unui sistem, conform figurii nr.1.5.

Cele patru perioade sunt:

1. Nasterea S - in mediul extern, de catre sisteme cu specific generator, cu programe informationale specifice.
2. Cresterea/ structurarea S - functionarea pe baza unor programe de structurare
3. Maturitatea S.-perioada de functionare a S, conform unor programe structurate in vedrea asigurarii performantei impuse S intre anumite limite.
4. Declinul S perioada de functionare involutiva, finalizata prin destructurare.

Destructurarea S creeaza pemizele pentru o noua functionare evolutiva, a unuia sau a mai multor sisteme, este specificul Teoriei Sistemelor, in conditiile unor parametrii diferiti de cei anteriori, si cu obiective identice cu obiectivul initial, sau obiective noi, diferite de cel initial.

9. FUNCTIA GLOBALA A S.- este constituita din ansamblul de proprietati utilizate/ utilizabile corespunzator cerintelor consumatorilor, a mediului extern/ intern, si al finalitatii sistemului considerat. (transformarea intrarilor in iesiri conform cerintelor mediului extern).

10. CALITATEA S - Suma (∑) caracteristicilor (proprietatilor) unui S care

reprezinta o stare a acestuia, mai mult sau mai putin departata de un nivel

mediu(valoare medie), determinata in vederea satisfacerii necesitatilor

consumatorilor, in diversele etape de viata ale sistemului.Pozitia S in rport cu mediul extern depinde de raportul: n_c / c_r (nivelul calitatii/ consumul de resurse necesar realizarii calitatii S)