Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » referate » psihologie psihiatrie
LEGILE MOTIVATIEI - Perspectiva functionalista in problema motivatiei

LEGILE MOTIVATIEI - Perspectiva functionalista in problema motivatiei




LEGILE MOTIVATIEI

1 Perspectiva functionalista in problema motivatiei

Plecand de la premisa ca noi nu traim ca sa gandim, ci gandim ca sa traim, Edouard Claparede considera ca psihologia functionala face din viata mintala si diferitele ei procese, un "instrument al vietii organismului". Orice organism viu este un sistem care tinde sa se conserve intact. Daca echilibrul interior este rupt si, ca urmare, incepe sa se dezintegreze (ii creste entropia), atunci el efectueaza actele necesare refacerii sale. Acest process de corijare este numit in biologie "autoreglare". Daca acesta nu se poate realiza, el moare (entropia atinge valoarea maxima). De aceea am putea definii viata drept "continua reajustare a unui echilibru perpetuu rupt". Finalitatea orcarei reactii, a orcarui comportament o constituie intotdeauna mentinerea, apararea sau restaurarea integritatii organismului. Ruperea echilibrului unui organism este ceea ce numim o "trebuinta". Daca de pilda, organismul nu are apa vom spune ca el are nevoie de apa.



Claparede formuleaza zece legi ale psihologiei functionale. Ele actioneaza ca resorturi motivationale ale actiunii umane. Acestea sunt: 1. legea trebuintei, 2. legea extensiunii vietii mintale, legea constientizarii, 4. legea anticiparii, 5. legea interesului, 6. legea interesului momentan, 7. legea reproducerii cazurilor asemanatoare, 8. legea tatonarii, 9. legea compensatiei, 10. legea autonomiei functionale.

2 Caracterizarea legilor motivatiei

1. Legea trebuintei: "orice trebuinta tinde sa provoace reactiile proprii satisfacerii sale, corolarul acestei legi este urmatorul: activitatea este intotdeauna determinata de o trebuinta, problema trebuintei a fost multa vreme neglijata in psihologie. Importanta acestui fenomen a fost mascata, se pare, de aceeia care s-a atribuit excitantului. Excitatia produce reactia: aceasta este dogma care a dominat si domina inca stiinta conduitei. Trebuie facute urmatoarele precizari. Claparede relea "trei feluri de fapte": 1. actele spontane care i-au nastere in absenta orcarui excitant extern, a orcarui obiect exterior; de exemplu, un animal care a stat culcat si care se scoala, dintr-o data, pentru a merge sa manance, 2actele care se produc in urma prezentei excitantului extern si in absenta orcarei trebuinte apparent, astfel cineva careia nu ii este deloc sete, bea totusi ceaiul din paharul care i se ofera, 3 stimulii externi care nu produc nici o reactie; ceaiul care vi se ofera il veti refuza daca ati mai baut inainte cateva cesti.

Din examinarea acestor situatii rezulta urmatoarele: pentru ca o aceeasi cauza nu are intotdeauna acceleasi efecte, pentru ca accelasi excitant provoaca sau nu reactii, dupa moment, aceasta insemana ca excitantul singur nu este suficient pentru a provoca o reactie; in plus complicitatea organismului insusi trebuie sa simta, intr-un fel sau altul nevoia de a raspunde acestui excitant. Un obiect extern nu are rolul de excitant decat daca el este in legatura cu trebuintele generale sau momentane ale individului. Orice trebuinta care nu este satisfacuta provoaca in noi o tensiune, tensiune fiziologica resimtita deseori in interior ca o tensiune afectiva, conduita are uneori ca functie sa restabileasca echilibrul deja rupt (trebuinta de mancare si bautura, reactiile in cazul axfisierii etc). Alteori, dinpotriva, conduita vizeaza protejarea echilibrului organic, inainte ca el sa fie rupt (daca, de exemplu, fug din fata unui pericol, daca indepartez un bondar inainte ca el sa ma intepe etc). Cand o trebuinta este satisfacuta, aceasta se stinge, inceteaza de a mai fi o cauza de activitate. Dar atunci si de aceea este valabil mai ales in domeniul psihologic, acea trebuinta este numaidecat inlocuita de alta. Dinamica trebuintelor este foarte complicata. Unele nevoi nu pot si satisfacute decat prin intermediul altei nevoi. Astfel setea, trebuinta de a bea, va da nastere trebuintei de a avea un tirbuson poate fi denumita o trebuinta derivata, in raport cu setea, care poate insasi sa genereze o alta trebuinta derivata; trebuinta de tirbuson poate sa excite trebuinta de a gasi cheia dulapului in care se gaseste tirbusonul; de aici, trebunita de a sti unde se afla persona care are in buzunarul sau s. a. m. d.

Toate aceste trebuinte derivate sunt puse in miscare de trebuinta primara, in raport cu care ele joaca rolul de "mijloace".

2. Legea extensiunii vietii mintale: viata mintala are ca principala functie sa bareze insuficienta adaptarii naturale a organismului. Cand un organism e construit in asa fel sa poata gasii pe loc, tot ceea ce e necesar intretinerii sale, nu are nevoie de o conduita si nici de o viata mintala. Astfel, noi nu avem nevoie de activitate mintala pentru a respira, deoarece aerul ne inconjoara si este intotdeauna la dispozitia noastra. Claparede formuleaza urmatoarea lege : dezvoltarea legii mintale este proportionala cu distanta care exista intre trebuinte si mijloacele de a le satisface. Daca distanta este nula (respiratie, reflexe pupilare, tuse, stranut etc) lipseste o activitate mintala; daca este prea mare (foame, sete etc.) activitatea mintala este foarte intense.

Legea constientizarii: functia de baza a constientizarii este aceea de a permite o adaptare care ar fi imposibila fara prezenta conssiintei. Bunaoara mergem pe drum fara sa gandim, nici la drum, nici la pasii nostrii. Deodata, observam ca in fata noastra drumul este interrupt de o groapa imensa. In acest moment, noi luam cunostinta de drum, de locul unde trebuie sa calcam pentru a nu cadea in groapa. Am devenit atenti, cu alte cuvinte am constientizat fenomene care nu erau astfel mai inainte. Legea constientizarii are ca oponenta legea pierderii caracterului constient: pe masura ce un act se mecanizeaza, el devine inconstient.



4. Legea anticiparii: orice trebuinta care, prin natura sa, risca sa nu poata fi satisfacuta imediat, apare anticipat (adica inainte ca viata sa fie in pericol). Astfel, foamea apare cu mult inainte de momentul in care noi am fi pe punctual de a muri de inanitie. Aceasta limita care exista intre aparitia unei trebuinte si monentul cand dezordinea organica devine periculoasa pentru viata este foarte importanta. Daca trebuintele care pretind o cautare de mijloace ar surveni in ultimul moment, individual ar fi pierdut pentru ca el nu ar putea sa isi procure asa de repede obiectele necesare restabilirii echilibrului organic. De aceea, aceasta anticipare a trebuintei fata de necesitatea reala are o mare valoare functionala. Totodata trebuintele care nu pot fi imediat satisfacute sunt in acelasi timp acelea care cer de obicei interventia vietii mintale. Avand in vedere acest aspect, putem adauga legii anticiparii urmatorul corolar: orice trebuinta carei satisfacere cere interventia vietii mintale (sau care mobilizeaza conduita in ansamblul ei) apare anticipat.

5. Legea interesului : termenul "interes" vine etimologic de la "inter-sse", care inseamna "a fi la mijloc", "a fi intre". El indica, prin urmare o relatie cu toate ca este pus in miscare de o trebuinta, individul urmareste intotdeauna un obiect, el vizeaza un scop obiectiv si nu disparitia trebuintei. Termenul de "interes"se refera la ceea ce are importanta la un moment dat, la ceea ce are o valoare activa, pentru ca raspunde unei trebuinte. Obiectul capabil sa satisfaca o trebuinta ne apare ca fiind interesant. Putem, prin urmare sa formulam o lege a interesului, care nu este altceva decat un fel de aspect mai general, mai psihologic, a legii trebuintei: orice conduita este dictata de un interes. Numim "interes"ceea ce stimuleaza activarea reactiilor. Cauza activatoare nu este numai trebuinta; nu este nici obiectul singur; este obiectul in relatia sa cu trebuinta. Reactia efectiva este rezultatul actiunii combinate a trebuintei si mediului inconjurator(excitatii externe). Aceasta sinteza cauzala o numim "interes".

Interesul este principiul fundamental al activitatii mintale. Intr-adevar, cand cautam sa justificam sau sa explicam conduita noastra la un moment dat, sau directia gandirii noastre, ajungem totdeauna la un ultim termen, dincolo de care nu putem trece: facem aceasta pentru ca ne intereseaza. A actiona, a avea conduita inseamna a alege in fiecare moment intre mai multe reactii posibile. Mobilul acestei selectii continue este interesul.

6. Legea interesului momentan: in cazul in care apar mai multe trebuinte si, deci, mai multe interese in acelasi timp se pune problema care dintre ele va declansa actiunea? Fiindca, individul nu poate sa realizeze mai multe conduite de o data, nu poate de pilda, sa doarma si sa manance in acelasi timp. Raspunsul este: trebuinta cea mai urgenta in momentul considerat, interesul cel mai intens domina pe celelalte si capteaza atentia. De aici, urmatoarea lege: in orice moment in organism reactioneaza urmand linia celui mai mare interes. Legea interesului momentan ne arata, deci, ca un interes, ivindu-se brusc poate sa dea la o parte un interes precedent, insa nesatisfacut; de asemenea, un interes satisfacut in mod brusc poate elibera un alt interes prizonier, momentan refulat de el.

7. Legea reproducerii cazurilor asemanatoare: trebuinta declanseaza o reactie adecvata necesitatilor momentului, reactia care intereseaza. Dar cum se face ca, din toate reactiile posibile tocmai aceea care raspunde acestei necesitati momentane este cea dinamizata? In unele cazuri, reactia pe care o avem la un moment dat se gaseste, gratie mecanismelor ereditare, in conexiune innascuta cu trebuinta pe care trebuie sa o satisfaca (vorbim, atunci, de reflexe, de instincte). In alte cazuri, experienta castigata este cea care vine sa se alature reactia necesara trebuintei. Legea formulata de Claparede este urmatoarea: Orice trebuinta tinde sa reproduca reactiile care au fost anterior favorabile, sa repete conduita care a reusit intr-o circumstanta asemanatoare.



8. Legea tatonarii: reproducerea asemanatorului este imposibila cand situatia este cu totul noua. Sau este inoperanta. In acest caz apare un nou tip de conduita, si anume tatonarea.

Lege : cand o situatie este atat de noua incat nu evoca nici o asociatie prin asemanare, sau cand repetitia similitudini este ineficace, trebuinta declanseaza o serie de reactii de cautare, de incercare, de tatonare.

9. Legea compensatiei: cand, pentru un motiv oarecare o nevoie nu poate fi satisfacuta un nou mecanism intra in joc, anume compensatia. Si cum acest mecanism este foarte general in economia organismului, putem face din el o lege: cand echilibrul deranjat nu poate sa fie restabilit printr-o reactie adecvata, el este compensat de o reactie antagonista fata de deviatia care ii da nastere. Compensatia inseamna a balansa trebuinta printr-un aport de sens contrar. Prin urmare, aceasta este o strategie intrebuinta de organism pentru a bara un dezechilibru. In psihologie, compensatia joaca un rol foarte important. Freud a remarcat functia compensatoare a viselor si a obsesiilor. Ribot, pe aceea a gandirii efective; dupa Adler, cea mai mare parte a defectelor copiilor s-ar datora compensatiei unei inferioritati congenitale.

10. Legea autonomiei functionale: in fiecare moment al dezvoltarii sale, un organism animal constituie o unitate functionala, aceasta insemnand ca toate capacitatile sale de reactie sunt adaptate trebuintelor sale. Considerat in sine, un copil bunaoara, nu este o fiinta inperfecta, un adult incomplet, ci un individ care are autonomia sa; din punctual de vedere al copilului, educatia nu este o pregatire pentru viata, ci ea insasi este o viata.

Reconstruind conceptia lui Rousseau, Claparede mai identifica inca cinci legi: 1, legea succesiunii genetice; 2. legea exercitiului genetico- functional; legea adaptarii functionale; 4. legea autonomiei functionale; 5. legea individualitatii. Paul Popescu Neveanu completeaza cele zece legi ale lui Claparede cu inca doua: 1. legea celui mai mic efort; 2. legea substituirii; El considera ca "formuland sistemul de legi ale conduitei, cel mai proeminent reprezentat al psihologiei functionale, E. Claparede, implica in ele invariabil trebuinta, de unde rezulta o viziune mai pertinenta asupra locului pe care il ocupa trebuintele in sistemul conduitei (.). Cu toate ca aceste legi nu sunt riguros formulate o mare parte din adevar, fiind confirmate si empiric. De pilda, legea anticipatiei poate fi echivalenta cu "tentatia fructului oprit".

BIBLIOGRAFIE

Adler, A., 1991, Cunoasterea omului, Bucuresti, Editura Stiiniifica.

Claparede, Ed., 1973, Educatia functionala, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica.

Claparede, Ed., 1975, Psihologia copilului si pedagogia experimentala, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica.







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.