Tendinte noi in cercetarea personalitatii

Tendinte noi in cercetarea personalitatii

Orice stiinta, de-a lungul timpului tinde sa se schimbe si sa se dezvolte, accentuand mai mult sau mai putin anumite tendinte. In a doua jumatate a secolului XX au aparut tot mai vizibil tendintele de integrare a psihologiei in corpul stiintelor. Ilustrativ in aceste sens este si demersul psihometric in studiul personalitatii. O serie de psihologi (Eysenck, Cattel, Costa & McCrae, Norman, Goldberg) au inceput sa-si concentreze atentia asupra modului in care oamenii pot fi grupati si comparati intre ei. Aderentii acestei abordari nomotetice a personalitatii au avut o contributie deosebita la elaborarea testelor psihometrice care sunt utilizate la masurarea caracteristicilor psihologice de tipul inteligentei, creativitatii sau personalitatii. De la studiul morfologiei sau tipologiei personalitatii, psihologii si-au indreptat interesele spre studiul eficientei personale si sociale. Suntem descendenti ai unei societati care se preocupa nu cu orice tip de personalitate, ci doar de personalitatea eficienta, care evolueaza psihologic si social, apta de a se adapta si integra prompt in societate, fara dificultati.

In plan metodologic, exista tendinta de abordare factoriala a personalitatii. Variatia psihocomportamentala si aptitudinala a acesteia necesita o sintetizare pertinenta intr-un numar limitat de factori, capabili insa sa cuprinda complexitatea si intreaga coloratura a personalitatii. Oamenii sunt unici, complecsi si exista literalmente sute de adjective care reflecta aceasta complexitate unica. De-a lungul anilor, psihologii au descoperit ca exista cinci dimensiuni de baza dar generale, care descriu personalitatea. Aceste dimensiuni se regasesc in modelul Big- Five, o noua orientare americana, care avea sa devina una dintre cele mai utilizate si influente modalitati de abordare a personalitatii. Chestionarul Big - Five a constituit izvor de inspiratie pentru realizarea Chestionarului Nonverbal de Personalitate in Cinci Factori (Five-Factor Nonverbal Personality Questionnaire, NPQ) si FF-NPQ, instrumente unice, structurate, non - verbale si validate pe populatia romana.

Big - Five - o tendinta accentuata in cercetarea personalitatii

Precum am mai mentionat, personalitatea a fost abordata in termini de trasaturi, acestea din urma fiind luate fie in expresia lor de "proprietati dispozitionale" (Allport), fie in cea de "factori" (Cattel). Interesul in studiul analitic al personalitatii in termini de trasaturi s-a diminuat simtitor in secolul trecut favorizand sintetizarea numarului acestora, fapt care a condus la formarea unei noi imagini asupra personalitatii si a unitatii ei. Mai tarziu, Goldberg a afirmat nevoia elaborarii unei taxonomii a trasaturilor de personalitate comparabila ca functionalitate cu sistemul periodic al elementelor chimice( Goldberg, L.R, 1981). Studiile de analiza factoriala au condus spre acreditarea ideii ca esentiali pentru structura personalitatii ar fi cinci factori. In continuare, vom prezenta intr-o forma sintetica descrierea personalitatii in "cinci factori:

Extraversiunea - reflecta sociabilitatea, gregaritatea, asertivitatea, este reuniunea tipurilor de comportament necesare unui lider (control, stima de sine, orientare si exprimare/expresie intelectuala). Scalele care masoara extraversiunea includ capacitatea de dominare, de a obtine un statut social, nevoia de putere, asertivitatea, sociabilitatea.

Stabilitatea emotionala - reflecta calmul, linistea, increderea in sine. Scalele acestei dimensiuni includ nevrotismul, stabilitatea emotionala, afectele. Cu ajutorul lor se masoara capacitatea de concentrare, distractibilitatea, rezistenta la efort, impulsivitatea si manifestarea furiei si a frustrarii.

Constiinciozitatea - dimensiunea care separa indivizii care depun mult efort, se concentreaza, persevereaza de cei impulsivi, iresponsabili, pe care nu te poti baza. Scalele masoara prudenta, ambitia, dorinta de a se realiza, nevoia de succese, dependenta. Subiectii cu scoruri mari sunt dispusi sa faca sacrificii pentru a-si atinge scopurile, se dedica muncii lor si au o capacitate foarte mare de concentrare in situatii stresante.

Caracterul agreabil - separa indivizii dornici de cooperare, altruisti, calzi si cu o fire blanda de cei egoisti, reci si distanti. Scalele masoara cat de placut, prietenos si ingaduitor este subiectul, nevoia sa de afiliere. Subiectii cu scoruri mari la aceasta dimensiune au scoruri asemanatoare si la extraversiune si la persuasiune.

Deschiderea la nou/noi experiente - este asociata cu creativitatea, gradul inalt de educare, curiozitatea. Se masoara viteza de luare a deciziilor, energia investita si capacitatea de a duce la bun sfarsit mai multe sarcini.

Ipotezele modelului Big - Five

Modelul Big - Five include trei categorii de ipoteze : lexical, structurale si ierarhizatoare.

Ipotezele lexicale vizeaza estimarea numarului de termini capabili a decsrie trasaturile de personalitate. Autorii care au realizat astfel de lucrari au fost: F.Galton (1884), Allport si Odberg (1936), Cattel (1943), Norman 1967) etc. Pentru denumirea trasaturilor de personalitate au fost utilizate : verbe (ce face o personalitate), adverbe (felul cum face ceva o persoana), adjective( calitati inerente a fiintei individului exprimand "de ce" se comport intr-un anume mod"), substantive (trasaturile sunt substantializate, oferindu-se fiecareia o existenta proprie, ulterior calificata). Cercetari asupra personalitatii care au inclus ipotezele lexical au fost efectuate de De Raad, Mulder, Kloosterman (1988) si Hoskens (1990).

Ipotezele structurale se refera la natura relatiilor dintre trasaturi, capabila a conduce la construirea unei reprezentari structural a dimensiunilor personalitatii. Corelatiile dintre acesti factori, precum arata Goldberg (1990) s-au masurat prin intermediul analizei factoriale si a urmatoarelor metode si procedee: metoda analizei in component principale, metoda analizei centtriode, analiza de clusteri, rotatiile oblice etc.

Ipotezele ierarhizatoare urmareste organizarea si clasificarea termenilor ce denumesc trasaturile din interiorul aceluiasi factor. Din acest punct de vedere, Big - Five localizeaza domeniile la cel mai inalt nivel de organizare.

Cele trei categorii de ipoteze sunt interdependente: ipotezele lexicale sunt integrate de cele structural, iar acestea sunt integrate de ipotezele ierarhizatoare. Ne dam seama, in final, ca acest construct cuprinde multitudinea aspectelor specific personalitatii umane.

Aparitia modelului Big- Five. Repere istorice

Dinamica cercetarilor au inregistrat nume mari de psihologi care si-au adus contributia in aparitia, schimbarea, imbunatatirea modelului arhicunoscut si folosit deseori la etapa actuala. Dupa M. Zlate, istora sa cunoaste trei etape distincte: o etapa preistorica, inregistrand studii a caror premise vor da val noilor orientari; o etapa istorica propriu - zisa, centrata pe investigarea personalitatii prin prisma noilor cercetari si etapa dezvoltarilor actuale, cele care tind sa perfectioneze si sa renoveze cercetarile in domeniul vizat.

Etapa preistorica

Thurstone, Cattel si D.W.Fiske au fost primii care prin analiza factoriala, au ajuns la concluzia ca personalitatea poate fi explicata prin 5 factori independenti ( Thurstone, L.L., 1934). Din anumite motive individuale, nici unul dintre acesti autori nu s-au recunoscut a fi initiatorii acestui model.

Etapa istorica propriu - zisa

"Journal of Personality"(1992) prezinta studiile realizate de catre Tupes si Christal, intre 1954 - 1961, care, analizand numeroase lucrari dedicate dezvoltarii factorilor lui Cattel, au gasit 5 factori ai personalitatii. Mai tarziu, Borgatta (1964) si Smith(1969) au confirmat temeinicia conluziilor autorilor citati mai sus, dupa o perioada de ascensiune, de critic si de diversificare a modelului Big - Five. Cei care au pus sub semnul intrebarii validitatea noului model au fost : W. T. Norman, numit de Goldberg "primul critic serios al modelului Big - Five", J. M.Digman si John O.P., cel care a considerat interpretarea modelului departe de a fi univoca.(O.P. John, 1990). Totusi, pana la etapa actual s-au conturat doua tipuri de modele Big- Five: cel dezvoltat de McCrae si Costa (1985;1987) si operationalizat in Noul Inventar de Personalitate (NEO -PI); cel bazat pe ipotezele lexicale si operationalizat intr-un set de factori proveniti din studiile unora dintre autorii deja citati( Norman, Peadbody, Digman, Goldberg).

Etapa dezvoltarilor actuale

Cercetarile recente se centreaza pe evidentierea mai pregnant a relatiilor intre variabilele factorilor si intre factorii insisi. In modelele circumplexe, vectorii - trasaturi sunt caracterizati prin pozitia lor unghiulura intr-un spatiu bidimensional. Aceste model epermit centrarea pe variabile interstitiale dintre polii factorilor. Cele mai cunoscute modele circumplexe sunt cele elaborate de Wiggins(1980), Peabody si Golberg(1992) pentru factorii I, II si III,si cel al lui Saucier (1992) pentru factorii I, II, IV.

Modelul lui Hofstee, Raad si Goldberg (1992), numit AB5C (Abridged Big - Five dimensional circumplex), este un circumplex prescurtat cu cei 5 factori, fiecare trasatura fiind caracterizata de incarcatura unui subset format din 2 din cei 5 factori. Acest model reprezinta trasaturile ca factori combinati si contine dinamism care lipseste Big - Five- ului. John A. Johnson (1992) propune o replica la modelul AB5C, utilizand mai multe metode: evaluarea scalelor cu 49 de adjective bipolar (BARS), California Psychological Inventory (CPI), Hogan Personality Inventory (HPI).