STRATIFICAREA DUPA GEN

STRATIFICAREA DUPA GEN

1. Gen si sex
2. Rolurile genurilor

Rolurile traditionale ale genurilor

Rolurile genurilor si stratificarea

Rolurile contemporane ale genurilor

1. Gen si sex

In toate societatile, femeile si barbatii sunt tratati diferit. Asteptarile societatii in privinta comportamentului variaza dupa sex. Exista insa o deosebire intre sex, ca si concept biologic, si gen, ca si concept sociologic. Din punct de vedere biologic, sexul este determinat in momentul conceperii, cand una din cele douazeci si  trei de perechi de cromozomi determina sexul copilului (XX - pentru fata, XY - pentru baiat). Femela si masculul sunt concepte aplicabile speciei umane, dar si speciilor de animale, spre deosebire de barbati si femei care se refera decat la specia umana; ele semnifica genul, adica trasaturile sociale si culturale pe care diverse societati le atribuie femelelor si masculilor. Genul este definit social, si poate diferi de la societate la societate, pe cand sexul este determinat biologic si este universal.

Se considera ca exista predispozitii biologice fundamentale care explica diferentele de comportament ale femeilor si barbatilor. Totusi, s-a demonstrat ca multe din aceste predispozitii pot fi eliminate prin invatarea culturala. Mai mult, daca deosebirile de gen ar fi doar o reflectare a deosebirilor biologice de sex, ar trebui sa nu existe nici o variatie in rolurile genului in diverse societati. Daca exista deosebiri substantiale in rolurile genului, aceasta sugereaza ca ele sunt determinate mai mult de cultura decat de biologie.

Repartizarea sarcinilor sociale. Cativa antropologi (Mead, 1935, Murdock, 1937) au studiat repartizarea sarcinilor sociale pe baza de sex. In general, din aceste studii rezulta trei modele clare. Primul, sexul este o baza importanta pentru repartizarea sarcinilor sociale. In majoritatea scietatilor, daca nu in toate, barbatilor si femeilor li se atribuie diverse roluri sociale. Al doilea, se pare ca un numar limitat de sarcini este atribuit cu consecventa mai degraba unui sex decat altuia. Universal, femeilor le revine sarcina cresterii copiilor si a ingrijirii familiei, activitati care se desfasoara in casa. Barbatilor li se atribuie sarcini care presupun o activitate fizica intensa si drumuri departe de casa, cum sunt vanatoarea si lupta.

Al treilea, dincolo de acest numar limitat de sarcini consecvent legate de sex, exista o variatie multilaterala considerabila in rolurile genului. Cu alte cuvinte, ceea ce este considerat comportament feminin potrivit intr-o societate poate fi consierat potrivit pentru barbati in alta. De pilda, Murdock a constat ca, in 54 de societati, sarcina de a "pregati solul si de a semana in el" a fost mai totdeauna indeplinita de barbati, in 57 de societati a fost indeplinita de femei, iar in 33 de societati a fost indeplinita in mode egal de barbati si femei.

Dovezile multiculturale sugereaza, asadar, ca exista cateva modele constante in rolurile sociale, care sunt legate de deosebirile de sex, dar ca acestea nu sunt nici predominante, nici inevitabile; de asemenea, exista o varietate considerabila a rolurilor sociale.

Studiile lui Margaret Mead reprezinta poate cea mai sugestiva descriere a influentei culturale asupra comportamentului genurilor. Cercetatoarea a studiat trei societati din Noua Guinee. Doua au vadit o asemanare considerabila in comportamentul barbatilor si al femeilor. In societatea numita Arapes, atat barbatii cat si femeile erau cooperanti, neagresivi si calzi din punct de vedere afectiv. In societatea Mundugomor, care erau vanatori de capete si canibali, atat barbatii cat si femeile erau egoisti, agresivi si insensibili unii fata de altii. Cu alte cuvinte, barbatii si femeile din Arapes prezentau ceea ce, in general, este considerat comportament "feminin", iar in Mundugomor barbatii si femeile prezentau un comportament tipic "masculin".

In cea de-a treia societate, Tchambuli, existau deosebiri intre barbati si femei, dar acestea erau opuse rolurile genurilor considerate tipice in societatile europene sau in cea americana. Femeile erau dominante, nu purtau podoabe si erau lipsite de afectiune; barbatii, pe de alta parte, erau supusi, sentimentali, barfitori si aveau grija de copii.

2. Rolurile genurilor

Rolurile traditionale ale genurilor

Femeile in casa si barbatii afara ar fi un rezumat exact al rolurilor traditionale ale genurilor in trecut. Barbatii erau considerati obligati sa lucreze in afara casei si sa castige venitul necesar pentru intretinerea familiei. Ei erau legatura principala intre familie si lumea exterioara. De asemenea, ei erau considerati autoritatea in familie si cei care asigurau disciplina in cadrul acesteia. Ei trebuiau sa ia hotararile importante pentru familie. Misiunea lor era sa participe semnificativ la viata societatii, in special la activitatile politice. Politica si educatia erau considerate domenii exclusiv masculine.

Femeile, pe de alta parte, trebuiau sa-si dedice viata caminului si copiilor. In timpul liber, ele se angajau in activitati voluntare si caritabile pentru comunitatile lor.

Pe scurt, rolurile genurilor au devenit stereotipe: sotul/tatal, furnizorul constiincios, iar sotia/mama gospodina multumita care are mare grija de sotul si copiii ei. Stereotipurile personalitatii au dezvoltat, in paralel, aceste roluri. Femeile trebuiau sa fie tandre, sensibile fata de altii si grijulii. Ele erau considerate dependente, sentimentale, pasive si conformiste. Ele nu trebuiau sa aiba prea multe cunostinte despre mecanica, atletism sau politica si, in general, despre lumea exterioara; ele se puteau bizui, in mod pasiv, pe sotii lor.

Barbatii, pe de alta parte, trebuiau sa fie hotarati, increzatori in ei insisi, competenti si priceputi intr-o serie de domenii care le dadeau posibilitatea sa aiba succes in lumea "exterioara". Rolurile lor profesionale aveau prioritate fata de rolurile familiale; desi aceasta situatie nu era totdeauna preferata, in general, ea era considerata buna pentru familie.

Rolurile genurilor si stratificarea

Conceptia functionalista asupra inegalitatii dintre genuri. Pozitia initiala a functionalistilor este ca, daca toate sau cele mai multe societati prezinta un model de dominanta masculina, atunci, acest lucru este, probabil, functional si avantajos, cel putin intr-o oarecare masura. Repartizarea diverselor sarcini celor doua genuri, o diviziune a muncii, este considerata deosebit de eficienta. Intrucat diferentele biologice de sex ii deosebesc deja pe barbati de femei, cele mai multe societati isi fac un capital din aceasta. Functionalistii sustin ca impartirea sociala a rolurilor se bazeaza pe caracteristicile biologice ale fiecarui sex, de aceea ar fi ineficienta o alta impartire decat cea statuata (de exemplu, alaptarea bebelusului nu poate fi facuta decat de catre mama, de aceea rolul cel mai potrivit pentru femeie este acela de a avea grija de copii si familie). De asemenea, Parsons si Bales (1955) sustin ca in cadru familiei exista doi lideri: liderul expresiv, care se ocupa de relatiile ei interne (si care, de obicei, este femeia), si liderul instrumental, care pune familia in legatura cu lumea exterioara (si care, de obicei, este barbatul). Desi nu este necesar ca intotdeauna femeile sa fie conducatori expresivi si barbatii lideri instrumentali, o astfel de diviziune a rolurilor, care isi are originea in partea biologica a omului, este un sistem eficient, spun functionalistii, si astfel, usor de continuat. Deopotriva de importante, cele doua sfere - casa si lumea exterioara - si-au impus, traditional, diferite grade de prestigiu, prima neinsufland la fel de mult respect ca a doua. Astfel, barbatilor care au un rol instrumental li se acorda mai mult prestigiu si autoritate decat femeilor care joaca rolul expresiv.

Aceasta conceptie a fost, in general, acceptata pana recent, cand criticii au adus o serie de argumente impotriva ei, considerand ca este depasita. Astfel, date fiind inlesnirile moderne, limitele de varsta mai mari si numarul mai mic de copii, printre alte schimbari, femeile nu mai trebuie sa-si dedice viata relatiilor interne, expresive in cadrul familiei. De asemenea, schimbarea climatului social si economic pledeaza impotriva rolurilor inflexibile fie pentru barbati, fie pentru femei.

Conceptia conflictualista asupra inegalitatii dintre genuri. Pentru teoreticienii conflictului, argumentul functionalist este, pur si simplu, o modalitate de a justifica puterea grupului dominant. Indiferent cum au inceput deosebirile intre barbati si femei in privinta puterii, ele au fost mentinute, deoarece cei care beneficiaza de aceste deosebiri au putine motive sa schimbe situatia (Collins, 1985).

Teoreticienii conflictului sustin ca sursa deosebirilor dintre rolurile genurilor se gaseste in inegalitatea economica. Intrucat se considera ca barbatii, in rolurile lor traditionale, au o mai mare contributie economica in societate decat femeile, lor li se acorda mai mult prestigiu si mai multa putere. In societatile in care femeile si barbatii contribuie relativ egal la economia societatii, inegalitatea dintre genuri este mult mai mica. De exemplu, Blood si Wolfe (1960) demonstreaza ca, in SUA, puterea unei femei in familie este legata de contributia ei economica.

Rolurile contemporane ale genurilor

Astazi, rolurile genurilor sunt mai flexibile decat erau in trecut. Desi persista multe conceptii traditionale despre rolurile genurilor, este permisa si chiar incurajata o variatie considerabila.

In ceea ce priveste munca, in ultimii ani a existat o crestere remarcabila a participarii femeilor pe piata muncii. Totusi, se inregistreaza deosebiri in ceea ce priveste tipul profesiei pe care o au. Femeile predomina in slujbe care sunt considerate "feminine": functionari, comert si servicii. Barbatii ocupa pozitii manageriale si munci calificate. In unele societati, exista deosebiri de salariu intre barbati si femei la aceeasi munca.

In domeniul educational, in trecut, colegiile si universitatile erau exclusiv pentru barbati. Aceasta situatie s-a schimbat, ajungandu-se in zilele noastre ca mai multe femei decat barbati sa frecventeze aceste institutii si sa-si ia licenta. Ca si in domeniul profesiei, exista o segregatie sexuala si in domeniul educational: este mai putin probabil ca fetele sa urmeze scoli in domeniul stiintei si al ingineriei si mai probabil sa se concentreze asupra disciplinelor umaniste si a stiintelor sociale.

Si in politica femeile au inceput sa detina un rol din ce in ce mai important, au inceput sa se inscrie in partide politice si sa fie alese in functii importante atat la nivelul administratiei publice, cat si la cel guvernamental. Totusi, desi puterea politica a femeilor creste, ea nu este proportionala cu numarul lor din populatie.

Referitor la munca in gospodarie, se constata ca din ce in ce mai multi soti participa la indatoririle gospodaresti, desi, inca, ceea ce tine de casa este considerat a fi responsabilitatea femeii. Sarcinile gospodaresti ale sotului tind sa se concentreze asupra masinii familiei, asupra finantelor, a reparatiilor, iar cele ale femeii asupra ingrijirii copiiilor, gatitului si curateniei.

In viitor, transmiterea, prin educatie, a noilor conceptii despre rolurile genurilor, va duce, probabil, la o crestere a numarului de barbati care sunt dispusi sa accepte responsabilitati casnice, dar si a tipului de sarcini pe care si le vor asuma. Principalele instante ale socializarii in rolurile de gen sunt urmatoarele:

1. Familia. In familie, baietii si fetele sunt tratati diferit. Traditiional, baietii trebuie sa fie activi, duri si independenti. Fetele au fost invatate sa fie blande, inactive si dependente. O parte din aceasta invatatura a fost directa, ca atunci cand baietii sunt tratati mai aspru decat fetele; o alta a fost indirecta, ca atunci cand copiii observa comportamentul genului la parinti. Desi astazi familiile folosesc mai putin hainele albastre tipice pentru baieti si roz pentru fete, exista multe dovezi ca cele doua sexe sunt tratate diferit (Major, 1981).

2. Grupele de varsta. Activitatile grupurilor de baieti si de fete difera in mod semnificativ. La mijlocul copilariei (inainte de varsta de zece ani si in primii ani ai adolescentei), deseori baietii se angajeaza in activitati de echipa, cum sunt sporturile, in care competitia si regulile sunt extrem de importante. Pe de alta parte, fetele se implica adesea cu mai putine colege in activitati mai putin organizate si mai spontane, care au reguli mai putin stricte. Aceasta deosebire se reduce spre sfarsitul copilariei si in adolescenta.

3. Scoala. Pana nu demult, manualele scolare prezentau personajele masculine si feminine in rolurile traditionale specifice genurilor. In plus, in ceea ce priveste orientarea scolara, baietii erau incurajati sa urmeze comertul si stiinta, iar fetele economia casnica si literatura. Astazi, presiunea sociala a dus la schimbari majore in ceea ce priveste accesul fetelor si baietilor la diferite tipuri de educatie.

4. Mass-media. Nicaieri nu au fost mai consolidate tipurile traditionale ale rolurilor genurilor decat in mass-media (Busby, 1975). Pana recent, barbatii erau, de obicei, prezentati ca reprezentanti ai legii, duri si neinfricati, oameni de stiinta straluciti. Femeile, pe de alta parte, erau pur si simplu decorative. Erau dragute, supuse barbatilor si deseori tintele comediei. Activitatile lor se concentrau in jurul caminului. Aceste portretizari stereotipe au inceput sa se schimbe spre sfarsitul anilor '80, femeile fiind prezentate din ce in ce mai mult in pozitii cu responsabilitati, ca factori activi in viata.

Goffman (1976) demonstreaza efectele practicilor publicitatii asupra socializarii in rolurile genului. Ca si televiziunea, publicitatea tiparita a avut un rol important in prezentarea barbatilor si femeilor in ipostaze care consolidau stereotipurile traditionale. Barbatii erau facuti sa para mai inalti si de aceea mai puternici; femeile erau, deseori, aratate intinse in pat sau pe canapea, sau sezand pe podea - un loc subordonat.