Scurt istoric al telecomunicatiilor

Scurt  istoric al telecomunicatiilor

Revolutia tehnico-stiintifica, trasatura definitorie a civilizatiilor secolelor XIX si XX, cuprinde si mijloacele de comunicare. Cercetarea stiintifica si transformarea ei in tehnica au facut posibila transmiterea informatiei de orice fel la un nivel mult mai evoluat, in conditii (ritm si anvergura) de neimaginat cu 200 de ani in urma.

Cunoasterea exacta, in timp util a realitatii, reprezinta o cerinta obligatorie in fiecare sector de activitate cu implicatii si efecte de durata asupra colectivitatilor dar si a fiecarui individ in parte.

Cunoasterea este conditionata insa, de accesul la informatie si transmiterea ei. De unde si interesul direct pentru lucrarile care urmaresc dezvoltarea mijloacelor si a tehnicilor de comunicatie, cu organizarile aferente, de-a lungul diferitelor epoci.

Inventarea telegrafului Morse1 in anul 1837, marcheaza pe plan tehnic epoca moderna in telecomunicatii.

Primele linii telegrafice, sunt instalate pe teritoriul Romaniei, intre Ploiesti si Sibiu, in anul 1850 si intre Giurgiu si Bucuresti, in anul 1853 cu un birou telegrafic, aflat in zona Universitatii Bucuresti.

Telegraful, desi prezenta avantaje incontestabile fata de alte mijloace de comunicare anterioare, sau chiar existente, avea un inconvenient important: nu putea sa creeze conditiile ca doua persoane care erau in convorbire, sa se auda unul pe celalalt, sa-si gaseasca reciproc timbrul vocii, si sa confirme pe loc primirea mesajului.

Aceasta problema a necesitat studii si cercetari indelungate, a nenumarati oameni de stiinta, inventatori, mai ales in tarile in care, nivelul tehnic, datorita conditiilor istorice, ajunsese la un stadiu mai avansat.

Englezul Robert Hook, germanii G. Huth si Philip Rais, americanul Charles G. Pages sunt numai cativa din precursorii telefonului, aparut in anul 1876, ca rezultat al cercetatorilor americani Elisha Gray si Alexander Graham Bell. Acestia, independent, au depus in aceeasi zi - 14 februarie 1876 cererea de brevetare a aparatului telefonic emitator-receptor, pe care fiecare, l-a realizat separat.

Prima convorbire telefonica a avut loc in acelasi an, la 10 martie, in orasul Boston, iar primele experiente tehnice, in Philadelphia, tot in anul 1876, toamna, cu prilejul centenarului independentei S.U.A.

Incepand cu anii 1878 -1880, S.U.A., Anglia, Franta, apoi si alte tari2 au trecut la realizarea liniilor telefonice, initial pentru nevoi interne, ulterior pentru legaturi continentale.

Prima legatura telefonica intre doua tari vecine s-a realizat in anul 1886 si lega Parisul de Bruxelles.

Cu timpul telefonia s-a diversificat, au aparut centralele telefonice si cablurile subterane.

Dezvoltarea retelelor nationale de cabluri telefonice s-a facut mai rapid in S.U.A. dar si in Europa.

S-au extins continuu, astfel ca in 1927, asa cum rezulta dintr-o lucrare a Uniunii Internationale de Telecomunicatii, reprezentau:

9600 Km in Anglia

7400 Km in Germania

1600 Km in Elvetia

1500 Km in Franta

Convorbirile telefonice transoceanice, s-au realizat la aceasta data, numai prin mijloace radio, deoarece nu se reusise inca realizarea unor cabluri telefonice submarine intercontinentale.

Daca primul cablu telegrafic transoceanic (3500 Km) a fost realizat in anul 1858 intre Europa si America de Nord, prima linie telefonica sub Oceanul Atlantic, intre Anglia si S.U.A. s-a realizat dupa 100 de ani, in anul 1959.

In mod firesc, ulterior, cablurile telefonice au inceput sa traverseze marile si oceanele lumii, si ca urmare, traficul telefonic international, a crescut intr-un ritm vertiginos.

La nivelul anului 1960 numarul de convorbiri transatlantice depasise cifra de 3 milioane, ceea ce dovedeste cu puterea faptelor, ca asemenea lucrari - desi destul de costisitoare - si-au dovedit deplina utilitate.