Materiale de amprentare - probleme selectate

MATERIALE DE AMPRENTARE - PROBLEME SELECTATE

Problema 1. La realizarea unui amestec de alginat, timpul de priza este mai scurt decat cel remarcat anterior pentru acelasi material. Materialul este prea rigid in timpul insertiei pentru a obtine o acoperire cores­punzatoare si pentru reproducerea detaliilor de suprafata. Ce factori trebuie luati in con­siderare pentru a corecta aceasta problema?

Solutia a. Cea mai comuna cauza pentru timpul de priza prea scurt este o temperatura prea mare a apei cu care se face mixare. Reactia de priza este o reactie chimica tipica, care este accelerata la cresterea tempera­turii; o crestere de 10°C aproape dubleaza viteza de reactie. in cele mai multe situatii, este prezent un robinet de apa cu o valva de mixare pentru a controla temperatura. Incompetenta valvei poate conduce la utili­zarea unei apei avand temperaturi mai mari decat cea de 21°C recomandata.

Solutia b. Timpul de priza poate fi scurtat prin dozarea incorecta, cu atingerea unui raport pulbere-lichid prea mare. Daca pulbe­rea de alginat nu este aerata inaintea fiecarei dozari, greutatea fiecarei unitati de dozarea va fi prea mare deoarece densitatea aparenta este mai mare dupa stationare decat dupa ce a fost aerata. Cresterea cantitatii de pulbe­re determina timpi de priza (gelatinizare) mai mici decat cei normali.

Solutia c. imbatranirea pulberii de alginat in atmosfera calda si umeda poate afecta priza prin reducerea eficientei inhibitorului, reducandu-se astfel timpul de priza.

Problema 2. La realizarea unui amestec alginic, acesta pare mai vascos decat nor­mal. Dupa luarea amprentei, suprafata pare granulara si lipsesc detaliile. Ce precautii tre­buie respectate pentru a evita aceasta proble­ma la refacerea amprentei?

Solutie. Consistenta prea vascoasa poate rezulta din lipsa de aerare a pulberii inainte de dozare, ca si de nerespectarea proportiilor corecte intre pulbere si apa. De asemenea, o mixtura vascoasa, granulara, se poate obtine si prin mixarea incorecta, chiar daca proportiile sunt corecte. Mixarea inadecvata poate fi determinata printr-o spatulare negli­jenta sau prin nerespectarea timpului reco­mandat. Apa calda, utilizata in combinatie cu cei doi factori mentionati, accentueaza problema amestecului vascos, granular. Daca urmatorul amestec este dozat corespun­zator, temperatura apei este redusa si se respecta timpul de spatulare, ar trebui sa re­zulte o consistenta fluida, cremoasa.

Problema 3. La un pacient cu o lucrare fixa a fost realizata o amprenta de alginat si a avut loc sectionarea piesei in zonele esentiale datorita suprafetelor retentivitatii. Ce se poate face pentru a imbunatati urmatoarea amprentaintrucatacestea amprente se presupun a fi elastice?

Solutie. Este adevarat ca amprentele alginice sunt flexibile, dar ele nu sunt total elastice(nu isi revin complet dupa deformare) si au rezistente reduse la forfecare comparativ cu materialele elastice. Pentru imbunatatirea probabilitatii de realizare a unei amprente acceptabile, pot fi respectate mai multe precautii. Ariile retentive pot fi umplute, realizandu-se o solicitare mai redusa a amprentei in timpul indepartarii de pe camp;trebuie reamintit ca rezistenta alginatului se imbunatateste foarte rapid in primele 5-10 min dupa priza, amprenta putand fi lasata un timp suplimentar in cavitatea bucala inainte de a fi indepartata. Rezistenta la forfecare este dependenta de viteza de indepartare de pe camp; astfel, cu cat procesul se realizeaza mai repede, creste sansa de obtinere a unei amprente acceptabile. Amestecurile cu rapoarte mari pulbere-lichid au rezistente crescute la forfecare; totusi, nu trebuie depasita o anumita limita pentru ca nu se mai obtine o consistenta suficient de fluida pentru inregistrarea detaliilor de suprafata.

Problema 4. Unui pacient ce prezinta un reflex de voma accentuat i se ia o amprentacu alginat. Ce poate fi facut legat de managemantul materialului pentru a reduce problemele si a obtine o amprenta satisfacatoare?

Solutia a.Vascozitatea alginatului ramane constanta pana cu putin inainte de timpul de priza deoarece reactia intarziata previne formarea gelului de alginat de calciu. Cand timpii de lucru de priza sunt cunoscuti exact, insertia materialului in cavitatea bucala poate fi intarziata pana aproape de sfarsitul timpului de lucru, dar lasandu-se timp pentru o amprentare corespunzatoare. Amprenta trebuie indepartata cat mai repede posibil dupa priza, dar sa ajunga la proprietatile adecvate. Astfel, materialul va sta in cavitatea bucala cel mai scurt timp posibil.

Solutia b. Poate fi ales un alginat cu priza rapida, care nu doar ca are timpul de priza mai scurt, ar ajunge si la proprietati meca­nice mai bune intr-un timp mai scurt decat materialele cu priza normala.

Solutia c. Trebuie avuta mare grija la in­carcarea lingurii de amprenta maxilara pentru a evita cantitati de alginat exagerate in zona posterioara a portamprentei. Partea posterioara a portamprentei trebuie sa se situeze deasupra portiunii anterioare cand se gaseste pe camp, evitandu-se astfel curge­rea materialului spre posterior.

Problema 5. Separarea amprentei de alginat, care a facut priza, in timpul indepar­tarii din cavitatea bucala conduce la dis­torsiuni si forfecari ale acesteia. Ce poate fi facut pentru a evita acest lucru?

Solutie. Pot fi alese doua variante. Una din ele este reprezentata de utilizarea unui alginat care sa adere la portamprenta meta­lica. Daca se doreste utilizarea unuia non- adeziv, se va folosi o lingura cu perforatii, care sa asigure retentia mecanica.

Problema 6. in ciuda utilizarii unei tehnici corecte de mixare a alginatului si a procedurii de turnare a modelului de gips, piesa rezultata este imprecisa. Care ar fi factorii ce ar putea conduce la acest esec?

Solutia a. Ftortamprenta aleasa poate fi prea mica, asigurand o grosime a alginatului prea mica intre ea si tesuturi. in timpul indepartarii alginatului ce a facut priza, com­presiunea procentuala poate sa fie prea mare daca masa de material este solicitata exage­rat in ariile de retentivitate, fapt ce duce la o deformare permanenta peste valorile norma­le. Problema poate fi rezolvata prin alegerea unei linguri care sa asigure un spatiu de aproximativ 5 mm intre ea si tesuturi. La aceeasi solicitare, alginatul va fi solicitat la o compresiune procentuala mai mica, rezultand o deformare permanenta mai redusa.

Solutia b. O a doua cauza a problemei poate fi indepartarea prematura a amprentei. Deformarea permanenta a materialului lain- departare scade odata cu trecerea timpului de la priza. indepartarea prematura a algina­tului, chiar daca nu mai este lipicios, poate determina o deformare permanenta exage­rata a amprentei in zonele de retentivitate.

Solutia c. O a treia cauza posibila a impre­ciziei amprentei poate fi reprezentata de o viteza prea mica de indepartare de pe camp. Aceasta va determina deformari remanente mai mari decat cele aparute in cazul unei indepartari bruste.

Solutia d. A patra cauza poate fi repre­zentata de supraintinderea alginatului in zonele care nu sunt sustinute de portam- prenta. Greutatea acestor portiuni poate deforma amprenta si, daca ele nu sunt inde­partate, se pot realiza deformari permanente si distorsiuni ale piesei.

Solutia e. Amprenta alginica poate fi dis­torsionata permanent daca, dupa indepar­tare, este pastrata in conditii improprii. Exista doua situatii ce pot determina acest efect: plasarea amprentei sub greutatea portam- prentei si impachetarea prea stransa a aces­teia in cursul depozitarii.

Problema 7. La realizarea unei amprente din cauciuc polisulfitic, pe suprafata de am- prentare a dintilor si in vecinatatea prepara- tiilor apar numeroase defecte. Care este cauza acestei incompetente si cum poate fi evitata?

Solutie. Unele bule de aer se incorporea­za intotdeauna in timpul proceselor de obtinere, acestea putand fi observate la pla­sarea pastelor pe hartia de mixare. Mixarea bazei si catalizatorului trebuie facuta cu atentie pentru a evita incorporarea aerului in mixtura. Dupa amestecarea initiala a pas­telor, materialul trebuie spatulat in intins pe o arie cat mai mare pentru a forma un strat subtire pe hartie. Spatula trebuie mentinuta in contact cu amestecul, astfel incat sa fie eliminate bulele de aer. Materialul este adu­nat cu marginea lamei si redepozitat pe su­prafata de spatulare, mixarea fiind continuata cu miscari de presare pana cand se obtine o masa omogena.

Problema 8. La observarea atenta a unei amprente obtinute din material elastic polisulfitic, unele zone se vad reproduse in­complet. Care este cauza acestor defecte mari si cum pot fi evitate?

Solutie. Timpul de priza al materialelor polisulfitice este influentat de umiditate, intarzierea injectarii cu seringa a consistentei fluide conduce la un material cu consistenta vascoasa, cu fluaj redus, zone mari fiind in­complet reproduse. De asemenea, cauciucul nu este eficient in deplasarea salivei de pe suprafata dintelui.

Aceasta cauza a esecului poate fi evitata prin izolarea campului cu rulouri de vata, uscarea cu jet de aer si utilizarea unei seringi cu material de consistenta fluida dupa un timp corespunzator de la mixare, pentru a acoperi dintii si suprafetele elastice inainte de plasarea materialului cu consistenta vascoasa aflat in portamprenta.

Problema 9. Cand o amprenta din cau­ciuc polisulfitic este indepartata din gura. materialul se separa de lingura in unele zone. Care este cauza acestei separatii si cum se poate obtine o matrita precisa dintr-o astfel de amprenta?

Solutie. Adeziunea materialul de am­prenta la lingura individualizata este obtinuta prin acoperirea portamprentei cu un adeziv. Pentru realizarea unei adeziuni bune, trebuie utilizata o cantitatea suficienta de adeziv. De asemenea, este necesar sa se astepte pana cand solventul organic volatil se evapora si adezivul se usuca. Cand portamprenta este incarcata cu material cu consistenta vascoasa prea curand dupa aplicarea adezivului, retentia cedeaza si materialul se separa de aceasta. Astfel, se realizeaza intotdeauna distorsiuni ale amprentei, modelele si matri­tele fiind si ele distorsionate. Este mai bine sa se refaca amprenta decat sa se continue tehnica. Cand incompetenta este determi­nata de adezivul insusi, se pot obtine retentii mecanice prin realizarea unor perforatii cu freza, ia fel ca in cazul lingurii individualizate. Aceste orificii retin materialul de amprenta si pozitie, iar grosimea uniforma a cauciucului in lingura favorizeaza controlul contractiei de polimerizare a produsului.

Problema 10. Pentru prepararea unei punti fixe totale s-a realizat o amprenta de spalare cu un cauciuc siliconic de condensare si a fost obtinut un singur model. Scheletul metalic al puntii se potriveste perfect pe model, dar nu este adaptat marginal. Aceasta este o problema datorata materialul de am­prenta? Cum poate fi solutionata? Ce factori pot produce acest inconvenient?

Solutia a. Materialele siliconice de con­densare prezinta contractie de polimerizare. Modificarea dimensionala a acestora creste in primele 24 de ore, jumatate din aceasta realizandu-sein prima ora. Cu cat este lasata amprenta mai mult inainte de turnarea mo­delului, cu atat contractia este mai mare. De regula, adaptarea lucrarilor individuale este acceptabila, dar cand modelul este utilizat pentru proteze fixe, acuratetea generala este nesatisfacatoare.

Solutia b. Pot fi produse distorsiuni ca rezultat al detensionarii amprentei. Daca amprenta este indepartata de pe camp cand polimerizarea nu s-a desfasurat suficient, pot fi induse tensiuni interne in material, rezul­tatul fiind o piesa distorsionata. Aceeasi situatie se poate datora din unei presiuni exagerate asupra materialului in timpul prizei, presiune ce produce solicitari rezidua­le ce se pot indeparta ulterior.

Solutia c. Distorsiunea se poate produce si cand amprenta este indepartata cu miscari prea lente. Ca toate materialele elastice, am­prentele din siliconi de condensare trebuie indepartate din cavitatea bucala cu miscari bruste. indepartarea lenta induce deformari permanente, obtinandu-se modele impre­cise. Daca este realizata o lucrare fixa pe aceste modele, ea nu se va adapta pe toti dintii. Trebuie mentionat ca deformarile per­manente ale siliconilor sunt mai mici decat cele ale amprentelor polisulfitice.

Solutia d. Distorsiunea poate rezulta si cand exista un spatiu prea mare intre port- amprenta si dinte. Cantitatea de material siliconic din aceasta zona trebuie sa fie mica. Un strat subtire este preferabil deoarece se realizeaza o deformarea permanenta mai mi­ca in cursul indepartarii de pe camp, ma­tritele si modelele obtinute fiind mai exacte.

Problema 11. A fost realizata amprenta unei edentatii de hemiarcada cu un polieter de consistenta medie in lingura de acrilat individualizata. intre structurile orale si port- amprenta a fost asigurat un spatiu de 2 mm. Dupa indepartarea amprentei, s-au observat sectionari cu mai multe localizari. Ce ajustari pot fi facute astfel ca sansa de forfecare sa fie minima la refacerea amprentei?

Solutia a. Materialele polieterice sunt rigide (au o intindere redusa la compresiune) in cursul indepartarii din cavitatea bucala; aceasta rigiditate, combinata cu o rezistenta moderata la forfecare, creste probabilitatea de sectionare a amprentei. Dublarea spatiu­lui dintre portamprenta si tesuturi creste flexibilitatea efectiva si imbunatateste san­sele de succes.

Solutia b. Utilizarea unor lungimi egale de pasta dizolvant cu pastele baza si catalizator creste flexibilitatea, fara a reduce semnificativ rezistenta la forfecare si acura­tetea, reducand astfel sansa de sectionare a amprentei.

Solutia c. Chiar daca polieterii sunt mai elastici si mai putin vascoeiastici decat cau­ciucurile polisulfitice, rezistenta la forfecare creste odata cu cresterea vitezei de indepar­tare a amprentei. Astfel, Ia refacere, ampren­ta trebuie sa fie indepartata brusc, nu ma­nevrata cu miscari fine, pentru a se reduce sansa de forfecare.

Problema 12. Producatorul unui silicon de aditie precizeaza ca modelele din gips dur nu trebuie turnate dupa mai mult de o ora. Se doreste un model epoxidic, turnarea intarziindu-se timp de o ora. La separarea modelului, acesta este acoperit cu defecte negative (lipsuri). Care ar fi cauza acestei probleme si cum poate fi solutionata?

Solutie. Unele tipuri de siliconi de aditie elibereaza hidrogen dupa priza. Asteptarea timp de o ora inainte de turnare gipsurilor dure, cu priza rapida, permite reducerea ratei de eliberare a hidrogenului la valori suficient de mici pentru a nu se produce goluri la su­prafata modelului. Multe materiale epoxidice fac priza relativ lent fata de gipsuri, eliberan- du-se suficient hidrogen chiar si dupa o ora pentru a se putea produce defecte de supra­fata. Uneori, chiar si dupa 4 ore nu rezulta modele epoxidice precise. Lasarea am­prentei peste noapte inainte de turnarea modelelor epoxidice rezolva problema. Trebuie mentionat ca acuratetea ampren­telor din siliconi de aditie este remarcabila dupa 24 ore, chiar cu pierderile de hidrogen.

Problema 13. A fost realizata o amprenta din silicon de aditie hidrofob spatulat ma­nual. Modelul de gips dur obtinut are nume­roase defecte pozitive si negative, in special la nivelul zonelor unghiulare ale preparatiei, astfel incat este necesara refacerea opera­tiunii. Ce s-ar putea face pentru a reduce numarul defectelor?

Solutie. Alegerea unui silicon de aditie livrat in cartuse automixabile reduce sub­stantial numarul defectelor negative si pozi­tive fata de cel preparat manual.

In plus, utilizarea unui silicon de aditie hidrofil automixabil reduce numarul defectelor negative din model datorita umectabilitatii mai bune a amprentei de catre amestecul de gips dur.