Dispunerea expertizei criminalistice

Dispunerea expertizei criminalistice

În vederea dispunerii expertizei criminalistice organele de urmarire penala trebuie sa procedeze la o analiza temeinica cu privire la necesitatea si utilitatea acesteia, recurgand la concursul specialistilor doar atunci cand pot contribui la lamurirea unor fapte sau stari de fapte care prezinta importanta pentru cauza, adica pentru aflarea adevarului .

Aceasta analiza se impune intrucat multe probleme ale cauzei pot fi lamurite prin efectuarea altor activitati cum sunt: ascultarea martorilor, invinuitilor, partilor vatamate, confruntarii, reconstituirii, prezentarii pentru recunoasterea ridicarii de obiecte si inscrisuri, etc.

Pentru a asigura valorificarea stiintifica a urmelor si mijloacelor materiale de proba prin expertize si constatari tehnico-stiintifice, organul de urmarire penala trebuie sa cunoasca si sa analizeze intregul material  existent in dosarul cauzei penale si numai pe aceasta baza sa se pronunte asupra necesitatii si utilitatii recurgerii la specialisti pentru efectuarea expertizei criminalistice.

Dispunerea expertizei criminalistice poate fi realizata atat in faza urmarii penale cat si in faza de judecata, in cadrul activitatii de administrare si verificare a probelor necesare pentru dovedirea existentei infractiunii si identificarea autorului[2].

În afara cazurilor ori organului de urmarire penala sau instanta de  judecata constata prezenta cumulativa a unor fapte sau stari de fapt care nu sunt valorificate indeajuns si pentru lamurirea lor este necesara folosirea cunostintelor unor specialisti.

Actul de dispunere a expertizei emis de procuror trebuie sa cuprinda urmatoarele:

Partea introductiva:

denumirea organului care dispune

data

in ce cauza se dispune efectuarea expertizei

denumirea organului care urmeaza a efectua expertiza

numele si prenumele expertului (dupa caz).

Partea descriptiva:

- contine descrierea pe scurt a faptei si materialelor puse la dispozitia expertului. De asemenea, trebuie sa se specifice data descoperirii materialului in cauza si in ce conditii a fost ridicat, ce schimbari a suferit pana in momentul trimiterii sale pentru expertiza.

Partea dispozitiei:

- cuprinde intrebarile la care urmeaza sa raspunda expertul.

Folosirea expertizei este limitata, in sensul folosirea ei ca mijloc de proba este de regula facultativa, administrarea ei fiind lasata la aprecierea organelor judiciare.

În procesul penal partile isi pot spune si ele cuvantul atat cu privire la necesitatea expertizei, cat si cu privire la obiectul acesteia.

Organul judiciar poate in mod liber sa aprecieze daca in cauza penala respectiva este sau nu admisibila si concludenta o expertiza. Facultatea pe care o au organele judiciare in administrarea expertizei trebuie exercitata insa, cu mult discernamant, in sensul de a aprecia corect utilitatea acestui mijloc de proba (ex. trebuie nici sa se abuzeze de folosirea expertizelor cand nu este absolute necesar, dar nici sa fie inlaturate in mod gresit).