Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » tehnologie » tehnica mecanica
Hidraulica generala - introducere

Hidraulica generala - introducere




Hidraulica generala - introducere

1.1. Obiectul cursului si legatura cu alte discipline

Hidraulica generala este disciplina care studiaza legile echilibrului si miscarii fluidelor in natura si in constructiile tehnice concepute si realizate de societatea umana.

Termenul romanesc hidraulica provine din cuvantul francez hydraulique care, la randul sau, isi are etimologia in cuvantul grecesc hidraulis, derivat din hidor (apa) si aulos (tub). Hidraulis era un instrument muzical folosit in antichitate, precursor al orgii, la care un rezervor cu apa stabiliza presiunea aerului furnizat tuburilor. Ulterior, acest termen a fost atribuit ca denumire stiintei care se ocupa de folosirea apei de catre om (alimentari cu apa, sisteme de irigatii, poduri, baraje, canale pentru navigatie, amenajarea cursurilor de apa etc.). Prin extinderea treptata a preocuparilor hidraulicii la studiul intregului domeniu al lichidelor si gazelor, a aparut necesara folosirea unei noi denumiri: mecanica fluidelor. In prezent, sintagma mecanica fluidelor este folosita pentru partea cu caracter pronuntat teoretic a disciplinei mentionate, iar termenul hidraulica desemneaza partea preponderent aplicativa a acesteia, care utilizeaza metode experimentale si formule empirice, alaturi de metodele teoretice.



Problemele asociate echilibrului si miscarii fluidelor prin mediile permeabile (poroase si/sau fisurate) subterane, cu particularizare la straturile saturate cu apa, titei sau gaze, fac obiectul unei parti distincte a hidraulicii, numita hidraulica subterana.

Hidraulica este o ramura a mecanicii, desprinsa, la randul ei, din fizica. Ea dispune de informatii de natura experimentala si este guvernata de legile conservarii masei si energiei care, exprimate diferential, conduc la ecuatii cu derivate partiale, a caror solutionare necesita utilizarea unui aparat matematic adecvat. Operarea cu vectori (viteza, acceleratie, forte etc.), in cadrul ecuatiilor fundamentale ale echilibrului si miscarii fluidelor implica apelarea la cunostintele de calcul vectorial. Utilizarea functiilor de variabila complexa la studiul unor clase de miscari ale fluidelor necesita cunoasterea teoriei acestui tip de functii. In cadrul hidraulicii sunt necesare, de asemenea, elemente de calcul diferential si integral, teoria campului, statistica matematica. metode numerice etc. Hidraulica a preluat din mecanica ecuatiile fundamentale ale echilibrului si miscarii corpurilor rigide, iar din disciplina elasticitate si-a insusit ecuatiile corpurilor deformabile. Notiunile si legile termodinamicii sunt utilizate frecvent in dinamica gazelor, precum si la formularea ecuatiilor de miscare a fluidelor in cadrul metodelor termice de recuperare a petrolului sau in cazul exploatarii zacamintelor de ape geotermale.

Cunostintele de hidraulica sunt esentiale pentru intelegea ulterioara a notiunilor specifice disciplinelor care profileaza specialitatile: forajul sondelor, extractia petrolului, transportul, depozitarea si distributia hidrocarburilor, precum si ingineria zacamintelor de hidrocarburi fluide. Dintre aceste discipline mentionam: transportul petrolului si gazelor prin conducte, tehnologia extractiei petrolului, tehnologia extractiei gazelor, geologia zacamintelor de hidrocarburi, fluide de circulatie si izolare, tehnologia forarii sondelor, fizica zacamintelor de hidrocarburi, proiectarea exploatarii zacamintelor de petrol etc. Intr-un cadru mai larg, legile si notiunile specifice hidraulicii generale sunt aplicabile practic tuturor specializarilor ingineresti, iar in sfera productiei aproape ca nu exista domeniu in care acestea sa nu-si dovedeasca utilitatea.

1.2. Scurt istoric

Primele cunostinte de hidraulica dateaza din vremuri stravechi si sunt atestate de existenta unor baraje, apeducte, diguri de protectie impotriva inundatiilor, canalizari, bai publice, care au fost construite incepand din mileniul 3 i.e.n. in Asia Mica, India, Egipt, China, iar mai apoi in Grecia si Roma antica. Aceste realizari, asociate cu cele din domeniul navigatiei, confera hidraulicii, in aceasta lunga perioada, un caracter predominant experimental.

Arhimede, savant grec din Siracuza (287.212 i.e.n.), care a adus contributii esentiale in domeniul geometriei si mecanicii, este in acelasi timp fondatorul hidrostaticii. El a enuntat principiul care ii poarta numele si a scris un scurt tratat despre plutirea corpurilor. De la lucrarea lui Arhimede si pana la tratatul privind miscarea si masurarea apei, elaborat de Leonardo da Vinci (1452.1519), nu se cunoaste aparitia altei lucrari de hidraulica care sa ateste preocupari stiintifice in acest domeniu.

Conturarea hidraulicii pe baza de cunostinte teoretice si experimentale are loc incepand abia din secolul al XVII-lea, dupa perioada Renasterii, cand ideile lui Arhimede au fost reluate si duse mai departe de o pleiada de oameni de stiinta, dintre care cei mai proeminenti sunt amintiti in cele ce urmeaza. Simon Stevin , cunoscut si sub numele de Simon de Bruges (1548.1620), matematician si fizician flamand, care a demonstrat imposibilitatea miscarii perpetue si a studiat fractiile zecimale, a avut contributii majore in hidrostatica, descoperind legile presiunii lichidelor asupra peretilor vaselor. Fizicianul, astronomul si scriitorul italian Galileo Galilei (1564.1642), unul din fondatorii mecanicii moderne prin lucrarea sa Discurs privind doua noi stiinte (1638), s-a aflat printre precursorii introducerii matematicii pentru explicarea legilor fizicii; a descoperit legea caderii corpurilor in vid, a dat o prima formulare principiului inertiei si a revizuit conceptia asupra vidului; prin punerea bazelor stiintifice ale mecanicii, a facilitat descoperirea legilor hidraulicii. Evangelista Torricelli (1608.1647), matematician si fizician italian, unul din elevii lui Galilei, a enuntat implicit principiul conservarii energiei si a descoperit atat efectele presiunii atmosferice (pe care a masurat-o, construind primul barometru), cat si legea scurgerii lichidelor prin orificii.

Matematicianul, fizicianul, filosoful si scriitorul francez Blaise Pascal (1623.1662) a efectuat, pana in 1652, numeroase experimente asupra presiunii atmosferice si echilibrului lichidelor, stabilind principiul transmiterii presiunii intr-un fluid. Sir Isaac Newton, fizician, matematician si astronom englez (1642.1727), fondator al mecanicii clasice (prin lucrarea Principiile matematice ale filosofiei naturale, 1687), inventator al telescopului si pionier (alaturi de Gottfried Wilhelm Leibnitz, 1646.1716) al calculului diferential, are meritul de a fi impulsionat dinamica fluidelor reale prin stabilirea legilor vascozitatii lichidelor si rezistentei opuse de un fluid in repaus unui corp in miscare.

Bazele stiintifice ale dinamicii fluidelor perfecte incompresibile sunt puse in secolul al XVIII-lea de catre matematicianul elvetian Leonhard Euler (1707.1783) si fizicianul elvetian de origine belgiana Daniel Bernoulli (1700.1782). Leonhard Euler si-a desfasurat activitatea la Sankt Petersburg, unde a functionat ca profesor la invitatia tarului Petru I cel Mare (1682.1725) si a avut realizari stiintifice remarcabile in matematica, mecanica si fizica, care au fost concretizate in domeniul hidraulicii prin stabilirea ecuatiilor fundamentale ale staticii si dinamicii fluidelor perfecte, demonstrarea ecuatiei de continuitate si formularea teoremei impulsului, pe care a aplicat-o rotilor hidraulice, creand teoria turbinelor. Daniel Bernoulli a publicat, in anul 1738, primul tratat de hidraulica si a stabilit ecuatia energiei pentru un fluid in miscare stationara, cunoscuta sub numele de ecuatia lui Bernoulli.

Contributii importante la dezvoltarea hidraulicii in secolul al XVIII-lea au fost aduse si de alte personalitati. Jean Le Rond d'Alambert (1717.1783) a stabilit principiul echilibrului dinamic al unui fluid si paradoxul rezultantei nule a presiunilor pe un cilindru aflat in miscare de translatie intr-un fluid. Inginerul si fizicianul francez Henri Pitôt (1695.1771) a construit tubul pentru masurarea presiunii totale a unui curent de fluid. Giovanni Battista Venturi, fizician italian (1746.1822), a cercetat miscarea fluidelor prin ajutaje si a realizat debitmetrul care-i poarta numele. Fizicianul, matematicianul si navigatorul francez Charles de Borda (1733.1799) a stabilit formula rezistentei hidraulice locale provocate de variatia brusca a sectiunii conductei, iar Antoine Chézy (1718.1798) a preconizat relatia de calcul a vitezei medii a lichidului intr-un canal. In fine, matematicianul francez Joseph Louis de Lagrange (1736.1813), fondator al calculului diferential si integral, presedinte al comisiei insarcinate cu stabilirea sistemului de masuri si greutati care a stat la baza actualului Sistem International, a formulat, independent de L. Euler, ecuatiile fundamentale ale dinamicii fluidelor perfecte si a publicat tratatul de mecanica analitica.

Dinamica fluidelor perfecte cunoaste o mare dezvoltare in secolul al XIX-lea, paralel cu aparitia dinamicii fluidelor vascoase si a dinamicii gazelor. Prin contributiile lor din aceasta perioada se remarca: George Gabriel Stokes (1819.1903), care, independent de Louis Marie Henri Navier (1785.1836) si Siméon Denis Poisson (1781.1840), a stabilit ecuatiile miscarii laminare a lichidelor; Jean Louis Poiseuille (1799.1869), care a cercetat miscarea lichidelor in tuburi capilare si a stabilit legea miscarii laminare a unui lichid intr-un tub; Henri Philibert Gaspard Darcy (1803.1858), care a studiat miscarea apei in medii poroase si a stabilit legea liniara a filtratiei; Osborne Reynolds (1824.1917), care a studiat miscarile laminara si turbulenta ale lichidelor in tuburi si a stabilit criteriul separarii regimului laminar de cel turbulent; William Froude (1810.1879), care a studiat pe modele comportarea navelor si a formulat criteriul de similitudine in cazul preponderentei fortelor gravitationale si a celor de inertie.

Inceputul secolului XX este marcat in hidraulica prin: formularea ecuatiilor generale ale miscarii apelor subterane de catre Nicolai E. Jukovski (1847.1921); crearea teoriei aripii de avion de catre N. E. Jukovski, W. Kutta, Ludwig Prandtl, S. A. Ciaplaghin; elaborarea teoriei stratului limita de catre L. Prandtl; contributii la teoria turbulentei aduse de G. I. Tay1or, L. Prandtl, Theodor von Kármán, A. H. Kolmogorov; cercetarea miscarii fluidelor in conducte netede realizata de Paul Richard Heinrich B1asius; stabilirea diagramei rezistentelor hidraulice in conducte de catre Johann Nikuradze.

Hidraulica subterana, fondata pe legea liniara a filtratiei, stabilita de Henri Darcy in anul 1856, are ca obiect, pana in anul 1920, in principal, studiul miscarii apei prin medii poroase, dupa care obiectul ei se extinde si asupra problemelor asociate exploatarii zacamintelor de titei si gaze. Prima monografie privind miscarea fluidelor prin medii poroase este elaborata de L. S. Leibenzon, in anul 1924, iar urmatoarea este cea a americanului Maurice Muskat, publicata in anul 1937.

In Romania, primele lucrari importante din domeniul mecanicii fluidelor sunt cele ale lui V. Valcovici, din 1913, prezentate in teza sa de doctorat sustinuta la Göttingen. Primul doctorat sustinut in domeniul hidraulicii in tara este cel al lui A. Barglazan, din 1940, la Timisoara, iar primul tratat romanesc de hidraulica apartine lui D. Ghermani si a fost publicat in anul 1942. Contributii insemnate la dezvoltarea hidraulicii au adus, de asemenea, George Constantinescu (prin elaborarea teoriei sonicitatii) si Henri Coanda, descoperitorul efectului care ii poarta numele

Cercetarile intreprinse de Caius Iacob, Elie Carafoli, Dumitru Dumitrescu, Cristea Mateescu, Teodor Oroveanu, Veceslav Harnaj, Stefan I. Gheorghita si Dumitru Cioc au dus la imbogatirea cunostintelor in domeniul mecanicii fluidelor.

Primul tratat romanesc de hidraulica subterana a fost publicat in anul 1956 de Nicolae Cristea si sta la baza pregatirii cadrelor de specialitate din domeniul ingineriei de zacamant. Gheorghe Aldea si Nicolae Cristea au contribuit la dezvoltarea hidraulicii zacamintelor de petrol si au creat, in cadrul Institutului de cercetari si proiectari pentru petrol si gaze de la Campina, o valoroasa scoala de cercetatori in inginerie de zacamant. Universitatea Petrol - Gaze din Ploiesti, prin rezultatele cercetarilor intreprinse de Grigore Ioachim, Gabriel Manolescu, Constantin Beca, Ion Cretu, Cornel Popescu si Alexandru Soare, se poate mandri cu realizari importante in domeniile tehnologiei extractiei hidrocarburilor si ingineriei de zacamant.

1.3. Marimi fizice si unitati de masura. Sistemul International

Marimea este un atribut al elementelor unei multimi de obiecte sau fenomene carora li se poate asocia un criteriu de comparatie. Masurarea unei marimi consta in operatia de comparare a ei cu o alta marime de aceeasi natura, luata drept unitate de masura.

Marimea m asociata unei multimi de obiecte sau fenomene fizice de aceeasi natura se numeste marime fizica si se poate exprima ca produsul dintre un numar adimensional si unitatea ei de masura u, astfel

(1.1)

Marimile fizice pot fi clasificate, in functie de modul de stabilire a unitatilor lor de masura, in trei categorii: fundamentale, suplimentare si derivate. Marimile fundamentale sunt cele ale caror unitati de masura sunt alese in mod arbitrar. Marimile suplimentare sunt cele ale caror unitati de masura, stabilite de asemenea arbitrar, sunt folosite pentru deducerea unitatilor de masura ale unor marimi derivate. Toate celelalte marimi fizice sunt derivate, iar unitatile lor de masura se deduc prin produsul sau catul unitatilor de masura ale unor marimi fundamentale si, eventual, suplimentare.

Unitatile de masura se organizeaza in sisteme, definite pe baza unui numar de marimi fundamentale. In cadrul mecanicii, pentru a defini un sistem coerent de unitati de masura sunt suficiente trei marimi fundamentale. Astfel, sistemele CGS (centimetru - gram - secunda) si MKfS (metru - kilogram forta - secunda) au ca marimi fundamentale lungimea. masa si timpul, respectiv lungimea, forta si timpul, ale caror unitati de masura formeaza numele sistemelor respective. Pentru a acoperi toate domeniile fizicii, un sistem de unitati de masura trebuie sa aiba sapte marimi fizice fundamentale.

Tara noastra, ca membra a Conventiei metrului din 1883, a adoptat Sistemul International de unitati de masura (SI) printre primele tari din lume, in anul 1961. Ca urmare, la noi, sistemele CGS si tehnic (MKfS) au devenit sisteme tolerate.

Tabelul 1.1

Marimea fizica

Unitatea SI

Denumirea

Simbolul

lungimea

metru

m

masa

kilogram

kg

timpul

secunda

s

intensitatea curentului electric

amper

A

temperatura termodinamica

kelvin

K

intensitatea luminoasa

candela

cd

cantitatea de substanta

kilomol

kmol

Inceputul organizarii Sistemului international de unitati de masura are la baza propunerea de unificare a masurilor si greutatilor facuta la 9 martie 1790, in Franta, de deputatul Talleyrand si aprobata de Academia de Stiinte, la 8 mai 1790. O comisie constituita din Lagrange, Laplace, Monge si Condorcet a hotarat, la 19 martie 1791, asupra stabilirii metrului (de la metron - masura, in limba greaca) ca unitate de masura a lungimii egala cu a patruzecea milioana parte din meridianul terestru.

In cadrul evolutiei lui, sistemul zecimal metric si-a inceput etapele de internationalizare cu Comisia internationala a metrului, din 8.13 august 1872, care s-a intrunit din nou la 20 mai 1875 si a obtinut, prin 17 tari semnatare, infiintarea Biroului international de masuri si greutati (BIPM) si organizarea Conferintei generale (CGPM) ale carei decizii sunt executate de Comitetul international (CIPM).

Tabelul 1.2

Marimea fizica

Unitatea de masura SI

Denumirea

Simbolul

Expresia in alte unitati SI

Expresia in unitati SI fundamentale

frecventa

hertz

Hz

s-1

forta

newton

N

kg·m·s-2

presiune, tensiune mecanica

pascal

Pa

N/m2

kg·m-1·s-2

energie, lucru mecanic, cantitate de caldura



joule

J

N·m

kg·m2·s-2

putere, flux energetic

watt

W

J/s

kg·m2·s-3

cantitate de electricitate, sarcina electrica

coulomb

C

A·s

potential electric, tensiune electrica, tensiune electromotoare

volt

V

W/A

kg·m2·s-3·A-1

capacitate electrica

farad

F

C/V

kg-1·m-2·s4·A2

rezistenta electrica

ohm

W

W/A2

kg·m2·s-2·A-2

conductanta

siemens

S

A/V

kg-1·m-2·s3·A2

fluxul inductiei magnetice

weber

Wb

V·s

kg·m2·s-2·A-1

inductie magnetica

tesla

T

Wb/m2

kg·s-2·A-1

inductanta

henry

H

Wb/A

kg·m2·s-2·A-2

temperatura Celsius

grad Celsius

°C

K

fluxul luminos

lumen

lm

cd·sr

iluminarea

lux

lx

lm/m2

cd·m-2·sr

activitatea radiatiilor ionizante

becquerel

Bq

s-1

doza absorbita, energie masica comunicata, kerma, indice de doza absorbita

gray

Gy

J/kg

m2·s-2

Sistemul international de unitati de masura a fost pus la punct intre 1948 (la a 9-a CGPM) si 1960 (la a 11-a CGPM). In anul 1960 s-a adoptat denumirea prescurtata SI, dupa care acest sistem s-a imbogatit la fiecare conferinta CGPM cu noi definitii sau denumiri de unitati de masura. Unitatea de masura a presiunii N/m2 a primit, la cea de a 14-a CGPM, din anul 1971, denumirea de pascal (Pa). La a 16-a CGPM (1979) s-a redefinit candela si s-a introdus unitatea de masura sievert.

Marimile fundamentale ale Sistemului International si unitatile de masura ale acestora sunt prezentate in tabelul 1.1. Marimile suplimentare sunt masura unghiului plan, cu unitatea de masura radian (rad), si masura unghiului sferic (solid), cu unitatea steradian (sr). Anumite unitati de masura derivate au denumiri specifice, care sunt prezentate in tabelul 1.2.

Tabelul 1.3

Factor de multiplicare

Prefix

Simbol

Factor de multiplicare

Prefix

Simbol

yotta

Y



deci

D

zetta

Z

centi

C

exa

E

mili

M

penta

P

micro

m

tera

T

nano

N

giga

G

pico

p

mega

M

femto

f

kilo

k

atto

a

hecto

h

zepto

z

deca

da

yocto

y

Sistemul International este un sistem coerent, ceea ce inseamna ca produsul sau catul a doua unitati de masura da direct unitatea marimii rezultante (singurul factor numeric este 1). Astfel, raportul dintre unitatile de masa si volum da unitatea de masura a densitatii.

Prin prefixele prezentate in tabelul 1.3 se pot forma multiplii si submultiplii zecimali ai unitatilor de masura din SI.

Evolutia Sistemului International de unitati de masura pune in evidenta caracterul dinamic, evolutiv, al unui sistem care cauta sa se adapteze noilor necesitati ale stiintei si tehnicii.

In tabelul 1.4 sunt prezentate valorile factorilor de conversie a unor unitati de masura in altele, unde litera E urmata de semnele + sau - si de doua cifre indica puterea lui 10 cu care trebuie multiplicat numarul care precede simbolul respectiv.

Tabelul 1.4

Pentru convertire din

in

se multiplica cu

Pentru convertire din

in

se multiplica cu

acre

m2

4,046856 E+03

grad Rankine

K

Tk = Tx/1,8

acre (S.U.A.)

m2

4,046873 E+03

inch

m

2,540000 E-02

amper-ora

C

3,600000 E+03

inch patrat

m2

6,451600 E-04

angström

m

1,000000 E-10

inch cub

m3

1,638706 E-05

an civil

s

3,153600 E+07

kilocalorie (IT)

J

4,186800 E+08

an lumina

m

9,460530 E+15

kilogram forta

N

9,806650 E+00

atmosfera (normala)

Pa

1,013250 E+05

kilowattora

J

3,600000 E+06

atmosfera (tehnica)

Pa

9,806650 E+04

micron

m

1,000000 E-06

bar

Pa

1,000000 E+05

mila (internationala)

m

1,609344 E+03

barre (42 gal)

m3

1,589873 E-01

mila marina

m

1,852000 E+03

barye

Pa

1,000000 E-01

milibar



Pa

1,000000 E+02

Btu (International Table)

J

1,055056 E+03

milidarcy

m2

9,869233 E-16

Bushel (S.U.A.)

m3

3,523907 E-02

ounce

kg

E-02

calorie (IT)

J

4,186800 E+00

parsec

m

E+16

carat metric

kg

2,000000 E-04

poise

Pa·s

E-0l

centimetru col. apa (4 °C)

Pa

9,806380 E+01

pound-mass

kg

E-01

cm col. mercur (0 °C)

Pa

1,333220 E+03

pound-force

N

E+00

centipoise

Pa·s

1,000000 E-03

pound-force pe inch patrat (psi)

Pa

E+03

centistokes

m2/s

1,000000 E-06

pound-mass pe inch cub

kg/m3

E+04

cal putere

W

7,354988 E+02

poundal

N

E-01

ciclu pe secunda

Hz

1,000000 E+00

quart (S.U.A.)

m3

E-04

dalton

kg

1,660530 E-27

rad

Gy

E-02

darcy

m2

9,869233 E-13

slug

kg

E+01

dyna

N

1,000000 E-05

stokes

m2/s

E-04

electronvolt

J

1,602190 E-19

stone

kg

E+00

erg

J

1,000000 E-07

tex

kg/m

E-06

erg pe secunda

W

1,000000 E-07

ton (register)

m3

E+00

foot

m

3,048000 E-01

ton (long, 2.240 lb)

kg

E+03

foot patrat

m2

9,290304 E-02

ton (short, 2.000 lb)

kg

E+02

foot cub

m3

2,831685 E-02

tonne

kg

E+03

galon (S.U.A.)

m3

3,785412 E-03

torr (mm Hg, 0 °C)

Pa

E+02

grad centezimal

rad

1,570796 E-02

tour (o tura)

rad

E+00

grad sexagesimal

rad

1,745329 E-02

Yard

m

E- 01

grad Celsius

K

Tk = Tc + 273,15

Yard patrat

m2

E-01

grad Fahrenheit

°C

Tc = (Tf - 32)/1,8

Yard cub

m3

E-01

grad Fahrenheit

K

Tk = (Tf + 459,68)/l,8

Yard cub pe minut

m3/s

E-02







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.
});


Comentarii literare

ALEXANDRU LAPUSNEANUL COMENTARIUL NUVELEI
Amintiri din copilarie de Ion Creanga comentariu
Baltagul - Mihail Sadoveanu - comentariu
BASMUL POPULAR PRASLEA CEL VOINIC SI MERELE DE AUR - comentariu

Personaje din literatura

Baltagul – caracterizarea personajelor
Caracterizare Alexandru Lapusneanul
Caracterizarea lui Gavilescu
Caracterizarea personajelor negative din basmul

Tehnica si mecanica

Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice.
Actionare macara
Reprezentarea si cotarea filetelor

Economie

Criza financiara forteaza grupurile din industria siderurgica sa-si reduca productia si sa amane investitii
Metode de evaluare bazate pe venituri (metode de evaluare financiare)
Indicatori Macroeconomici

Geografie

Turismul pe terra
Vulcanii Și mediul
Padurile pe terra si industrializarea lemnului



Principii de formare a amestecului combustibil-aer
Trasarea curbelor gradient de deasupra punctului de injectie
APARATAJUL DE DISTRIBUTIE, REGLARE SI AUXILIAR UTILIZAT IN CADRUL SISTEMULUI DE ACTIONARI HIDRAULICE DE LA BORD
SISTEME DE COTARE SI DIMENSIONARE NC
Procesul de comprimare
PISTOL PENTRU VOPSIT SG 80A INSTRUCTIUNI DE FOLOSIRE SI MASURI DE SIGURANTA
Functiile si structura robotului industrial
Tansformarea izocora (V=ct)



Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu