Procesul tehnologic de prelucrare mecanica si conditiile realizarii acestuia

Procesul aschierii metalelor este format dintr-o succesiune de operatii, aplicate diferitelor semifabricate executate prin turnare, forjare, laminare, extrudare etc., si consta in indepartarea unui strat de material de pe suprafata semifabricatului, sub forma de aschii. Se obtine astfel un produs intermediar sau finit, caracterizat printr-o anumita forma geometrica, marime dimensionala si rugozitate prescrisa suprafetelor care definesc, in spatiu, piesa finita.

Realizarea procesului de aschiere presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:

existenta unor masini-unelte a caror cinematica asigura generarea suprafetelor ce caracterizeaza forma geometrica a piesei dorite si dispune de puterea necesara realizarii procesului de generare a suprafetelor respective;

existenta unui semifabricat asupra caruia se actioneaza pentru a se obtine piesa finita prescrisa;

existenta unor scule aschietoare (cutite, burghie, freze, alezoare, discuri abrazive, brose, tarozi, filiere etc.), caracterizate printr-o anumita geometrie si proprietati fizico-mecanice corespunzatoare, capabile sa participe la procesul de generare a suprafetelor unei piese prin indepartarea unui strat de material sau a intregului adaos de prelucrare.

existenta unei miscari relative intre semifabricat si scula aschietoare care sa participe la realizarea procesului de generare a suprafetelor piesei.

Elementele enumerate formeaza sistemul tehnologic de prelucrare prin aschiere (fig. 1.3) care, sub actiunea deciziilor emise de catre operator sau un sistem de comanda programata, intra in actiune si genereaza forma geometrica necesara, realizand totodata precizia dimensionala si rugozitatea prescrisa suprafetelor ce delimiteaza piesa in spatiu.

Pentru ca scula aschietoare sa poata desprinde un strat de material trebuie ca in timpul procesului de aschiere intre aceasta si piesa sa existe o serie de miscari (fig. 1.4).

Miscarile directe (efective) actioneaza in procesul de aschiere in scopul indepartarii materialului in exces si a generarii suprafetelor.

Miscarile indirecte ajuta la pregatirea procesului de aschiere.

Miscarea efectiva de aschiere realizeaza indepartarea adaosului de material sub forma de aschii si genereaza suprafata. Miscarea efectiva de aschiere este compusa din miscarea principala de aschiere si miscarea de avans.

Fig.1.3.  Sistemul tehnologic de prelucrare prin aschiere.

Miscarea principala de aschiere reprezinta acea componenta a miscarii efective de aschiere care asigura indepartarea aschiilor in timpul ciclului de lucru. Miscarea principala de aschiere consuma partea cea mai mare a puterii necesare detasarii aschiilor si este realizata de mecanismul miscarii principale al masinii-unelte (adica poate sa fie efectuata de piesa - cazul operatiei de strunjire sau de scula aschietoare - cazul operatiilor de prelucrarea mecanica prin gaurire, frezare). 

Fig.1.4. Miscari executate in procesul de aschiere.

Miscarea de avans are drept scop aducerea unor noi straturi de material in fata taisului sculei aschietoare pentru ca ciclul de lucru sa se continuie sau sa se repete. Miscarea de avans poate sa fie rectilinie, circulara sau compusa (continua sau intermitenta).

Miscarile indirecte sau complementare de generare sunt miscari impuse de legea cinematica pentru obtinerea traiectoriei generatoare, cu utilitate in cazul prelucrarii unor suprafete complexe.

Miscarea de apropiere corespunde situatiei de lucru prin care scula aschietoare se apropie de semifabricat.

Miscarea de reglare permite stabilirea domeniului de reglare corespunzator procesului de aschiere.

Miscarea de compensare realizeaza compensarea anumitor erori la prelucrare (de uzura, dilatarea termica etc.).

Tabelul 1.2 Miscarile de aschiere executate pentru diferite tipuri de prelucrari mecanice

Prelucrarile prin aschiere se pot defini si clasifica dupa mai multe criterii. Un criteriu larg acceptat este cel al tipului miscarilor executate de semifabricat si respectiv de scula aschietoare, combinat, de obicei, cu cel al tipului sculei, exemplificat in tabelul 1.2, pentru cele mai reprezentative tipuri de prelucrari.

Un alt criteriu important de clasificare este cel al preciziei prelucrarilor (tabelul 1.3). Din acest punct de vedere, prelucrarile pot fi:

de degrosare (de exemplu, strunjire, rabotare, gaurire, mortezare);

de semifinisare (de exemplu, strunjire, frezare, alezare);

de finisare (de exemplu, strunjire, frezare, rectificare, alezare);

de suprafinisare (de exemplu, rodare, honuire, lepuire, lustruire).

Tabelul 1.3 Precizia si rugozitatea suprafetelor prelucrate prin aschiere