Conceptele de morala si moralitate

Conceptele de morala si moralitate

Etimologic, cuvantul morala provine din adjectivul latin "MOS-MORIS", care inseamna moravuri, sau din grecescul "MORALIS", adica  Ethos. Limba romana a preluat mai intai cuvantul moral (morala) din limba latina, si numai mai tarziu l-a primit sub forma de etic (etica), din limba greaca. Morala este, deci, obiectul de studiu al eticii.

Morala reprezinta totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate in principii, norme, reguli determinate istoric si social, care reglementeaza comportamentul si raporturile indivizilor intre ei, precum si dintre acestia si societate (familie, grup, natiune, societate), in functie de categoriile bine, rau, datorie, dreptate, nedreptate si a caror respectare se intemeiaza pe constiinta si opinie publica.

Morala mai poate fi definita ca ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativa (adeseori dogmatica), bazate pe distinctia intre bine si rau. Morala reprezinta 'ansamblul normelor de convietuire, de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege, ci de opinia publica. Morala este disciplina stiintifica care se ocupa cu normele de comportare a oamenilor in societate'[1].

In politica, administratie publica, afaceri, mass-media, educatie, medicina s. a, termenul preferat este cel de etica. Unii autori considera ca termenul morala este legat de viata privata. Respectam morala in viata privata si etica in viata publica (politica, civica, profesionala etc.). Morala este o parte considerabila a vietii noastre. Doar in situatii de rutina si automatisme nu avem dileme si nu ne punem problemele specifice moralei.

Orice morala se centreaza pe componenta normativa. Cu alte cuvinte, ea ne spune ce ar trebui sa faca oamenii pentru a fi socotiti demni de respect si nu ceea ce fac ei efectiv (componenta descriptiva). De exemplu, un enunt descriptiv este de tipul: unii politicieni fac promisiuni mincinoase. Un enunt etic normativ este de tipul: politicienii nu trebuie sa faca promisiuni false. Mai explicit, daca vor sa fie demni de incredere (morali), politicienii nu trebuie sa faca promisiuni mincinoase.

Moralitatea reprezinta manifestarea efectiva a moralei prin atitudini, constiinta, fiind sustinuta de principii morale.

Daca moralitatea are o semnificativa componenta emotionala, etica implica mai multa detasare, chiar explorarea modurilor de viata alternative. O asemenea nuanta semantica pune problema libertatii individuale in alegerea unui curs al actiunii, fiind ridicata problema oamenilor tratati ca oameni si a eticii care depinde in mare masura de ceea ce facem noi unii fata altii. In acest sens, Fernando Savater arata ca spre deosebire de alte fiinte vii, oamenii pot inventa si alege in forma de viata pe care o doresc: "Putem opta pentru ceea ce ni se pare bun, cu alte cuvinte convenabil pentru noi, fata de ceea ce ne pare a fi rau si inconvenabil".[2]

In sens mai larg, moralitatea cuprinde si fenomenele ce tin de constiinta morala, calitatile si defectele morale, judecatile si sentimentele morale, valorile morale etc.[3]

Moralitatea este un ideal in sens normativ al termenului ideal. Moralitatea exprima ceea ce ar trebui sa facem si ceea ce nu ar trebui sa facem daca am fi rationali, binevoitori, impartiali, bine intentionati.

Pentru o mai buna intelegere a diferentelor dintre etica, morala si moralitate, precizam urmatoarele:

Etica are caracter accentuat cognitiv si explicativ;

Morala are caracter proiectiv - programator;

Moralitatea are caracter real - practic.