EFECTUL DE LEVIER FINANCIAR (ELF)

EFECTUL DE LEVIER FINANCIAR (ELF)

Efectul de levier financiar  apare numai in situatia firmelor indatorate si este dat de cheltuielile financiare fixe cu dobanzile. In masura in care randamentul utilizarii capitalurilor imprumutate este superior sau inferior costurilor cu care au fost achizitionate, induc un efect de levier pozitiv sau negativ asupra randamentului capitalurilor proprii.

Exemplu:

O intreprindere 'A' lucreaza numai cu capital propriu, iar o alta 'B' are o structura financiara indatorata in proportie de 50%. Rata dobanzii pentru capitalul imprumutat este de 9%.

Tabelul nr. 3.

EBIT reprezinta conceptul anglo-saxon care defineste rezultatul inainte de deducerea cheltuielilor financiare cu dobanzile si a impozitului pe profit.

EBIT = Rezultat din exploatare + Venituri financiare - Cheltuieli financiare

altele decat cele cu dobanzile + Rezultat extraordinar

sau

EBIT = Impozit pe profit + Suma Dobanzilor + Profit net

Este considerat un indicator cu mare putere de expresivitate si demonstreaza capacitatea firmei de a remunera participantii la activitatile firmei:

statul prin impozitul pe profit;

creditorii prin dobanzile platite la creditele contractate;

actionarii prin dividendele acordate pentru capitalurile investite;

firma prin repartizarea unei parti din profitul net pentru propria dezvoltare.

Concluzii:

ELF se manifesta numai in cazul firmelor indatorate;

La acelasi nivel al capitalului permanent numarul de actiuni este diferit si prin urmare si riscul este disipat diferit (riscul afacerii este mai mare in cazul societatii B - care are un numar redus de actiuni si actionari, fata de societatea A);

La acelasi nivel al indicatorului EBIT, cheltuielile financiare cu dobanzile determina un profit impozabil diferit: mai mic in cazul societatii B datorita faptului ca, cheltuielile cu dobanzile sunt deductibile fiscal si prin aceasta, societatea beneficiaza de o economie de impozit.

Deductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile conduce la ieftinirea creditului si deci, costurile reale se situeaza sub dobanda contractata cu banca.

Cost real = Rata dobanzii (1- i) = 9%(1-0,25) = 6,75%

Aceasta produce in cazul de fata o economie de impozit de 1.125 u.m. (suma dobanzilor de 4.500 × 0,25)

Existenta unui numar mai mic de actionari la societatea B si deductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile determina in final, obtinerea unui profit per actiune superior fata de societatea A, dar in conditiile asumarii unui risc financiar mai accentuat.

Mecanismul ELF conduce la amplificare profitului si la utilizarea cu un randament superior al capitalului propriu daca Re > Rd. In caz contrar amplifica pierderea, dar intr-un procent mai ridicat.

Pentru selectarea variantei de finantare se calculeaza punctul de indiferenta a finantarii, punct in care cele doua politici de finantare posibile (prin fonduri imprumutate sau capitaluri proprii) conduc la aceleasi rezultate:

cresterea costurilor de atragere a fondurilor externe indica ca optima finantarea prin capitaluri proprii;

scaderea costurilor fondurilor externe recomanda apelul intr-o masura cat mai mare la imprumuturi pentru a valorifica efectul pozitiv de indatorare.

Uzual, pentru determinarea punctului neutru al finantarii se utilizeaza profitul per actiune, profitul brut/net sau EBIT.

Efectul de levier financiar actioneaza ca un multiplicator al efectului de levier operational si din aceasta cauza,la nivelul firmei indatorate se calculeaza un efect de levier combinat (ELC).