Imbunatatirea performantelor in rezolvarea dilemelor etice

Imbunatatirea performantelor in rezolvarea dilemelor etice

Interesul pentru un comportament etic in afaceri nu este atat de nou, dar abia acum se fac remarcate preocupari intense pentru actiuni morale in scopul pastrarii competitivitatii si a increderii publicului in activitatile desfasurate. Deosebit de relevante pentru cei care sunt receptivi fata de problemele responsabilitatii sunt cateva cai ce pot fi folosite in incurajarea comportamentului etic:

publicarea unui cod etic propriu, conform cu standardele si valorile social recunoscute;

instruirea managerilor pe probleme de etica in afaceri;

elaborarea unor programe interne de rezolvare a conflictelor de natura etica;

institutionalizarea unor comitete de supraveghere a comportamentului etic;

acordarea unor recompense si sanctiuni adecvate.

Comportamentul etic trebuie sa inceapa de la varf. Pentru imbunatatirea climatului etic si pentru reducerea conflictelor, intre etica personala si cerintele organizationale sunt necesare schimbari in doua arii principale: conceptia manageriala si actiunile manageriale. Chiar daca managerii nu pot uita sau trece cu vederea comportamentul imoral, ei pot, in realitate, forta pe altii sa puna in aplicare astfel de practici prin presiuni pentru atingerea, indeplinirea unor obiective nerealiste

Cu cat climatul este caracterizat de o competitie puternica, cu atat mai mult tinde sa apara, sa se dezvolte sau sa se repete, un comportament imoral. De aceea, se impune adoptarea unor principii si reguli etice.

Intensificarea invatarii organizationale este o conditie prioritara pentru obtinerea capabilitatii etice. Chiar daca uneori constientizam sau nu, activitatea noastra se desfasoara in cadre mai mult sau mai putin organizate, desfasurate. Ca si indivizii care sunt supusi educatiei si invatarii permanente, asa si organizatiile sunt supuse deschiderii spre invatare. Organizatiile "inchise" se plafoneaza, fiind sortite esecului, spre deosebire de cele deschise spre nou, spre invatare, spre o continua adaptare la schimbari. In fata dilemelor etice, invatarea organizationala ofera raspunsul cel mai potrivit pentru solutionarea acestora, mai ales atunci cand mediul extern constrange organizatia la asemenea eforturi. Pentru a intelege mai bine mecanismele de supravietuire, stagnare, regresie sau dezvoltare a organizatiilor in efortul de dezvoltare a capabilitatii etice, prezentam cateva elementele definitorii pentru organizatiile care invata

in cautarea unor solutii pentru dilemele etice, noii angajati sunt incurajati sa foloseasca propriile cunostinte, care pot fi noi pentru organizatie si sa puna sub semnul intrebarii plafonarea;

fiecare individ (angajat, colaborator, subordonat, manager) invata de la colegi, indiferent de pregatire, sex, varsta sau pozitia in organizatie;

angajatii sunt incurajati in activitatea de perfectionare, avand posibilitatea sa isi foloseasca cunostintele, fiind recompensati prin diverse sisteme de motivare;

toti angajatii sunt incurajati sa manifeste interes fata de munca celorlalti si sunt informati asupra acesteia;

sunt dorite, asteptate si incurajate ideile si propunerile din partea angajatilor;

este incurajata multiplicarea comportamentelor corecte si ridicarea nivelului de competenta profesionala, elemente care sunt recompensate ulterior.

Organizatiile devin prospere si eficiente in situatia in care sunt deschise spre invatare. Mai mult, in domeniul practicilor etice chiar ele pot produce invatare. Spunem aceasta deoarece invatarea influenteaza in mod cert situatiile de preluare, prelucrare si aplicare a unor modele sau experiente de rezolvare a dilemelor etice apartinand altor organizatii.

Exista factori care determina nivelul si acuratetea eticii manageriale: reglementarile legale, normele si regulamentele comunitatii locale, codurile etice la nivel sectorial, regulamentele firmei, caracteristicile individuale, starea firmei si presiunea sociala.

Reglementarile legale stabilesc cadrul limitativ in care se poate desfasura o activitate industriala: ce produse se pot realiza, care sunt conditiile calitative impuse produselor, care sunt relatiile de munca, ce obligatii au firmele fata de mediul inconjurator, care sunt taxele si impozitele, cand trebuie platite etc. Este evident faptul ca un cadru legislativ restrictiv, dar liberal, trebuie respectat in aceiasi masura de toti managerii, iar incalcarea legilor este pedepsita contraventional sau penal in functie de gravitatea prejudiciilor aduse societatii. Nu reprezinta un secret faptul ca democratia si liberalismul in SUA au fost impuse prin lege. Din pacate, in Romania cadrul legal in domeniul economic si industrial nu este complet, lasand managerilor incorecti o marja de libertate rau inteleasa si uneori insuportabila pentru populatie.

Normele si regulamentele comunitatii locale. Deseori, comunitatea locala impune anumite conduite restrictive, prin hotarari care cauta sa protejeze cetatenii si mediul inconjurator. Aceste reglementari vizeaza protectia si gestionarea corecta a apei, reducerea nivelelor de zgomot, salubrizarea localitatilor, limitarea orelor de functionare a firmelor etc.

Evaluarea performantelor sociale ale intreprinderii devine dificila si aproximativa, mai ales in conditiile in care exista suficiente "rationamente" care sa demoralizeze demersul in aceasta problema: ce este cinstit si moral pentru unii, poate fi imoral pentru altii, si cu certitudine intre normele, valorile si cultura comunitatii si performantele sociale exista o relatie cauza-efect evidenta, standardele de performanta fiind impuse sau deduse din mediul social.

Auditul social este realizat pentru a se stabili nivelul implicarii firmei in problemele sociale interne sau externe. Auditul social poate fi definit ca un criteriu managerial utilizat pentru evaluarea contributiilor sociale ale firmei, de modul in care acestea se regasesc in obiectivele formulate de management dar si de rezultatele obtinute prin programele sociale derulate. A interpreta rezultatele auditului social doar in termeni economici ar fi o grava greseala, pentru ca astfel se elimina importanta responsabilitatii sociale din activitatile economice, acestea trebuind sa corespunda asteptarilor pe care societatea este indreptatita sa le primeasca de pe urma functionarii firmei.

O alta metoda de audit social ia in considerare doar activitatile care au merite si sunt valoroase economic pentru firma. Acestora li se determina consecintele sociale, care se compara cu contributiile standard, uzitate de sectorul industrial si celelalte firme din comunitate, determinandu-se nivelul de implicare a firmei in problemele sociale.

Auditul social este rareori utilizat in afaceri pentru ca prezinta unele dezavantaje, cel mai mare constand in faptul ca rezultatele obtinute pot fi usor criticate: actionarii nemultumiti de dividendele obtinute acuza managementul de cheltuieli nerentabile, alte categorii sunt nemultumite de prioritatile sociale alese, altii sunt deziluzionati de nivelul de implicare etc.

Comitetul de etica, reprezinta un grup executiv care-si asuma responsabilitatea controlului respectarii eticii in firma prin inventarierea problemelor si anchetarea abaterilor de la etica. Comitetele de etica sunt destul de rare, doar 14% din firmele care au cod etic, au si un comitet. In practica manageriala, mai poate fi utilizata o metoda prin care sunt  popularizate persoanele cu actiuni imorale, ilegale sau practici nelegitime, in defavoarea firmei si a comunitatii. Conducatorul si firma ofera rapoarte de comportamente imorale organismelor abilitate: agentii de protectie, minister, guvern, chiar si presei. Metoda se utilizeaza pentru asanarea mediului economic si pentru protectia sociala a comunitatii.

Codul etic este un document oficial al companiei prin care aceasta isi declara valorile si principiile in problemele sociale. Scopul codului etic este de a comunica angajatilor, intr-un limbaj simplu care sunt standardele organizatiei. Codul etic este valabil cand este insusit si acceptat de toti angajatii, comportamentul lor incadrandu-se in prevederile sale, iar daca managerul nu-l respecta, cu siguranta nu-l vor accepta nici angajatii. Codul etic mai poate contine si prevederi legale foarte importante, precum si mesajul pe care firma doreste sa-l transmita publicului larg.

Codurile etice reprezinta, deci, declaratiile formale ale unor grupuri de specialisti, sau a unor firme care reglementeaza relatiile dintre proprii membri si celelalte categorii de indivizi cu care se realizeaza un contact, de obicei o afacere.

Aceste coduri etice sunt atat scrise (formale) cat si nescrise (informale). Cele nescrise sunt coduri de conduita care specifica ceea ce indivizii ar trebui sa nu faca. Cea mai mare parte a influentei acestor coduri este inconstienta si suntem adeseori constienti de-o astfel de influenta doar in conditii speciale cum ar fi atunci cand avem primul contact cu noul loc de munca. Astfel, cautam sa adoptam un comportament potrivit, punandu-ne intrebarea, de exemplu, daca sa-l strigam pe seful nostru cu apelativul "domnule"? sau daca am putea sa ne personalizam spatiul locului de munca etc.

Atunci cand in cadrul firmei se fac eforturi pentru conceperea si aplicarea practica, cu maxima seriozitate a codurilor etice scrise, se deschid largi perspective pentru rezolvarea rapida si eficienta a problemelor de echitate si discriminare de cele mai multe ori fara interventia instantelor judecatoresti.

In plus, pot fi rezolvate echitabil si cazurile de discriminare fara conotatii legale dar care pot afecta grav persoanele vizate. Incalcarea codurilor etice poate duce insa, la eliminarea din organizatie a persoanelor vinovate.