Internationalizarea afacerilor - caracteristica a mediului de piata contemporan

Internationalizarea afacerilor - caracteristica a mediului de piata contemporan

In acest capitol sunt prezentate notiunile generale despre internationalizarea afacerilor si demersul trecerii de la intreprinderea nationala la intreprinderea internationala.

Dupa parcurgerea lui, veti dobandi cunostintele necesare intelegerii procesului internationalizarii afacerilor unei interprinderi, respectiv:

l      Decizia de internationalizare in cadrul intreprinderii;

l      Factorii de influenta ai procesului de internationalizare a afacerilor si etapele de dezvoltare a afacerilor internationale;

l      Dezvoltarea si performantele intreprinderii internationale, trecerea de la firma nationala la firma internationala;

l      Teorii ce sustin internationalizarea afacerilor;

l      Evaluarea gradului de internationalizare a intreprinderii.

Afacerile in lumea de astazi reprezinta cea mai larg raspandita indeletnicire lucartiva a omului modern. Antrenand initiativa agentilor economici intr-un cadru contractual, orice afacere urmareste o finalitate financiara [Popescu, D., 1995, p. 12] concretizat, de regula intr-un castig.

Angajand participarea a doua sau mai multor parti afacerea decalnseaza o serie de relatii intre agentii economici mobilizand resursele umane, materiale si financiare ale acestora in vederea gestionarii cat mai profitabile. Desi determina o redistribuire a resurselor, afacerea nu produce neaparat un prejudiciu unuia dintre partenerii implicati in acest proces. Datorita intelesului sau foarte cuprinzator termenul afacere acopera o paleta extrem dew larga de activitati umane, desfasurate atat in cadrul national cat si la nivel international.

1.1. Decizia de internationalizare in cadrul intreprinderii

Complexitatea afacerilor a sporit semnificativ ca urmare a procesului de internationalizare a acestora. O parte tot mai importanta din produsul national brut al unei tari este rezultatul afacerilor economice derulate in afara granitelor nationale. Daca la sfarsitul deceniului trecut Franta isi asigura 20% din PNB din schimburile economice externe, in cazul Suediei acest indicator reprezenta cca. 30%, iar situatia Olandei aproape 50%. Mult mai concludenta este reflectata aceasta tendinta de internationalizare de evolutia mai rapida a investitilor directe la nivel mondial (I.D.) in raport cu exportul mondial brut (P.M.B.). situatie prezenta in figura 1. In timp ce primul indicator a crescut, in perioa-da 1872-1995 intr-un ritm mediu anual de 13,3%, cel de al doilea indicator cunoscut, valoarea de 11,7%, iar cel de-al treilea de numa 9,5%. Consecinta directa a cestei tendinte este sporirea continua a contribu-tiei activitatii econo-mice externe la crearea produsului national brut al tarilor componente ale economiei mondiale (vezi figura 1.1).

Procesul de internationalizare se afla in stransa legatura cu gradul, in continua crestere, de integrare a economiilor nationale in economia mondiala. Aceasta tendinta poate fi constanta nu numai la nivel macroeconomic si la cel al activitatii intreprinderii. Pe masura intensificarii concurentei pe pietele internationale, aparent paradoxal, numarul companiilor ce activeaza exclusiv pe piata domestica cunoaste o continua descrestere. Orientarea intreprinderiilor, indiferent de marimea lor, de a cauta noi oportunitati de afaceri, in afara perimetrului national, chiar la mari distante geografice, se accentueaza. Astfel determinarea tendintelor de miscare pe arena schimburilor internationale devine astatzi indispensabila conducerii cu succes a afecerilor oricarei intreprinderi.

In literatura de specialitate conceptul de internationalizare a activitatii unei intreprinderi a dobandit semnificatii multiple, fiind inteles in variate feluri: de la modalitati de intrare a unei firme pe o piata straina, la raporturile manageriale dintre societatea mama 'mama', de pe piata domestica, si societatiile 'fiice' din strainatate si pana la conceptul abstract de activitati economice derulate de o intreprindere in afara granitelor nationale.

Inteles drept o functie de marketing conceptul de internationalizare a afacerilor raspunde la intrebarea legata de alternativele penetrarii unei piete externe. Acest inteles omite domenii semnificative pe care le incuba respectivul proces, cum sunt aprovizionarea, cercetarea-dezvoltarea, productia sau finantarea destinate sustinerii unei activitati economice in strainatate [Porter,M.E,19999,p.23].

In sens integrator, internationalizarea afacerilor reprezinta:

l        ansamblul de metode tehnici si instrumente puse in slujba demersului strategic al intreprinderii de a activa in strainatate. 

Acest proces antreneaza intreprinderea in ansamblul sau. Chiar si concurenta suportata de intreprindere pe piata domestica din partea unor agenti economici straini se cere incorporata acestui concept [Perliz,M.,1995,p.7]. Spre exemplificare figura 1.2 reda o astfel de situatie.

In Cazul A intreprinderea nationala Y1 concureaza intreprinderea straina pe piata acesteia din urma. Acelasi gen de concurenta se consemneaza si in Cazul B, in care intreprinderea Y1 si

intreprinderea Y2 se concureaza reciproc pe o piata terta. Un unghi aparte, interesant de abordare a problemei internationalizarii il reprezinta cazul C, situati in care intreprinderea straina Y2 intra in concurenta directa cu intreprinderea nationala Y1 pe piata acesteia din urma. Necesitatea de a se adopta si a lua in considerare intregul comportament strain solicita firmei nationale sa gandeasca si sa actioneze international.

1.2.Factori de influenta ai procesului de internationalizare a afacerilor

Pentru mai buna intelegere a climatului in care apare si se dezvolta marketingul international este necesara o analiza a procesului de internationalizare a afacerilor,indentificand principalii sai factori de influenta macro- si microeconomici.

In evolutia lor postbelica afacerile internationale au cunoscut trei perioade distincte,etape asupra carora s-a conturat deja un consens in literatura de specialitate [Croue,C.,1999,p.19-23].Acestea sunt :

Perioada celor treizeci de ani gloriosi (1945-1974), marcata de refacerea economica a tarilor beligerante,dublata de un puternic angajament exterm,in principal din partea S>U>A,de difuziunea mondiala a unor bunuri de larg consum precum si bauturile racoaritoar,imbracamintea si incaltamintea de recreatie,tigaretele,automobilele etc.Majoritatea acestor produse provin de la intreprinderile multi- si transnationale.

Perioada socului petrolier (1973/74-1983/84) in care tarile lumii au fost constientizate de semnificatiile incertitudinilor economice, determinate de explozia preturilor materiilor prime, in principal cele ale petrolului, incetandu-le la stimularea exporturilor pentru a contrabalasa facturile, din ce in ce mai ridicate, solicitate de furnizorii internationali de resurse materiale.

Perioada unor cautari strategice (anii '90-2000), ce marcheaza o redefinire a raporturilor economice dintre state, determinata de procese cu amplitudinde mondiala, cum sunt cele ale tranzitiei tarilor central- si est-europene la economia de piata sau de accentuare a integrari in cadrul Uniunii Europene si in zone exterioare acestei (cum sunt America de Nord si Centrala, sud-estul asiatic si zona Pacificului, etc.). Perspectivele dezvoltarii economice declansate de aceste procese integrationiste redefinesc conditiile si cadrul de actiune al diferitelor piete externe in particular si ale pietei mondialein general pentru sfarsitulmileniului doi. Principalele grupe de factori de influentare a evolutiei afacerilor economice internationale pot fi circumscrise urmatoarelor tendinte majore [Pop, N. A1., Chisinau, nr. 2(4)/1996]:

Internationalizarea pietelor de bunuri, servicii si capitaluri, determinata de procesul de destindere politica consemnat la nivel mondial. Acest proces a cunoscut cea mai spectaculoasa evolutie in cazul pietei capitalurilor, determinat de internationalizarea intereselor investitilor [Tietz, B., 1991, p. 20-23] pentru titluri de valoare si dividende. Pe aceasta piata se manifesta cel mai pregnant tendinta de sustragere de la orice control national. Procesul de internationalizare este sustinut, totodata, si de climatul creat prin demersurile internationale conjugate de liberalizare a comertului mondial, in primul rand sub egida Organizatiei Mondiale a Comertului (fost G.A.T.T.). Liberalizarea, la randul ei, se afla in stransa legatura cu procesul de armonizare a struicturilor economice, de natura sa sustina eforturile de protectie ale consumatorului, de mai buna orientare a acestuia in optiunile sale comerciale.

Internationalizarea pietelor sa realizat pe fondul unui proces de polarizare a acestora. Potrivit datelor O.M.C., in anul 1999, trei zone geografice ale lumii (europeana, nord-americana si asaiatica) detineau aproximativ 86% din comertul mondial, formand triada prezentata in figura 1.3.

Aceasta polarizare zonala este insotita de un fenomen de concetrare sectoriala. Elocvent in acest sens este exemplul unor ramuri de tehnica de varf cum sunt : biotehnologia, tehnica protectiei mediului inconjurator, tehnica informatica, telecomunicatiile sau tehnica medicala, unde acest proces este foarte pronuntat. La nivelul anului 1994 aceasta concentrare sectoriala poate fi evidentiata de structurile prezentate in figura 1.4.

O foarte puternica concentrare cunosc si domeniile activitatilor bancare si de asigurari. Potrivit datelor publicate de revista 'L'Expansion' (Franta) din nov. 1999, in anul 1999 din primele societati bancare ale lumii (ierarhizare dupa cifra de afaceri) primele opt erau japoneze. In ceea ce privesc institutiile de asigurari, in aceasta perioada, in topul primelor cinci societati patru erau tot japoneze.

l      Cresterea gradului de independenta dintre economiile nationale accentuata de nazuinta statelor lumii spre reprocitate. Fiecare dintre parteneri la schimburile internationale cauta sa isi identifice oportunitati in valorificarea propiilor factori de productie compesand deficitul in anumite resurse (de exemplu: lipsa de resurse de materii prime autohtone, insuficienta unei anumite calificari sectoriale a fortei de munca, lipsa unor componente ale capitalului tehnic sau a resurselor de finantare etc.) prin gasirea de solutii viabile pentru avantaje concurentiale comparative. Consecintele acestui demers se concentreaza in rezultate economice cum sunt:

l      mariri avantajoase ale capacitatilor de productie, corelate cu reduceri de costuri si de preturi pe unitate de produs;

l      activitate de cercetare-dezvoltare mai eficienta, in folosul innoirii ofertei;

l      un spor calitativ la bunurile si serviciile ofertei pietei;

l      efecte sinergetice om prelucrarea pietelor externe etc.

In efortul de gasire a avantajelor comparative s-au dezvoltat si diversificat si formele de cooperare dintre state. Acest demers macroeconomic s-a rasfrant si asupra cooperarii dintre companii, ducand la cresterea importantei operatiunilor in contrapartida. Potrivit estimarilor unor organisme internationale operatiunile de contrapartida reprezentau, la mijlocul deceniului noua intre 9 si 15% din comertul international (vezi: Albu, D., Ciurel V., 1991, p. 16). Cu multiplele lor alternative, de la barterul calsic la aranjamentele de tip buy-back, aceste operatiuni accentueaza interdependentele nationale. Legaturile dintre performantele firmei de piata domestica si cele de pe piata internationala devin astfel organice. Din aceasta perspectiva este neadecvata restrangerea conceptului implicarii internationale a intreprinderii numai la componenta activitatii sale externe. Proportia exportului in totalul cifrei de afaceri a intreprinderii, indicator usor de calculat, nu mai are suficienta forta revelatoare in sublinierea gradului de internationalizare a acestuia.

l      Accentuarea fenomenelor concurentiale in lumea afacerilor, in toate zonele geografice ale Terrei. Ultimul deceniu al acestui secol a devenit, datorita deschiderilor pietelor europene si dereglarilor sectoriale, consemnate pe intregul mapamond, un deceniu al competitivitatii. De fapt motorul economiei de piata este reprezentat existenta concurentei [Pop N. Al, nr. 1-2/1994], iar intelegerea mecanismului concurential si a roluilui jucat de acesta in dezvoltarea afacerilor internationale este tot mai frecvent pusa in legatura directa cu asrta militara.

Intensificarea climatului concurential in lumea afacerilor a determinat si multitudinea analogiilor pe care specialistii le realizeaza intre demersul de marketing, pe de o parte, si strategia si tactica militara, pe de alta parte. In planul actiunii concrete a intreprinderii asupra pietei dezvoltarea unor strategii ofensive (de tipul: apararii fixe, mobile, a atacului preventiv, a contra-atacului) [vezi pe aceasta tema lucrarea : Duro, R., Sandstrom, B., Strategies guerriers en marketing. Les editions d'organisations, Paris, 1988] nu mai reprezinta figuri de stil in activitatea marketerului, ci alternative de actiune in raport cu natura, intensitatea si reactile concurentilor. Devine astfel foarte actuala sublinierea lui Albert W. Emery, care afirma ca :' marketingul nu este altceva decat o forma civilizata a astei militare, in care celel mai multe batalii se castiga prin cuvinte, idei si gandire organizata'. Telul firmei, intr-o astfel de abordare ar fi nu distrugerea celorlalti parteneri, ci obtinerea unui cat mai bun plasament pe piata. Spre deosebire de razboi, unde inamicul este dat, in viata economica intreprinderea isi poate alege adversarul, in raport cu fortele de care dispune. Tocmai acest rationament o determina sa caute noi deseuri, in afara granitelor nationale.

Procesul de internationalizare este amplificat de saturatia tot mai accentuat a pietelor nationale, fapt ce solicita intreprinderea la eforturi din ce in ce mai costisitoare pentru a-si putea mentine o anumita cota pe piata domestica [Purcarea, T., 1994, p. 118]. Ea actioneaza pentru o cat mai clara identificare a segmentului de consumatori caruia isi adreseaza oferta, prelucrandu-l in directia fidelizarii acestuia si, intr-o perspectiva mai larga, incercand a dezvolta, la o parte din componentii sai, caracteristici de exclusivitate. Acest demers devine din ce in ce mai dificil pe o piata domestica puternic segmentata.

Reorientarea spre internationalizare este facilitata de progresele semnificative inregistrate in domeniile transporturilor si telecomunicatiilor, al invingerii distantelor cu un nivel de costuri din ce in ce mai scazut, pe unitatea de produs. Un exemplu elocvent in acest sens il reprezinta marea piata de gros pentru produse alimentare Rangis International, situata in apropierea aeroportului parizian Orly. Pe o suprafata de 232 ha, ea ofera comerciantilor din intreaga Uniune Europeana posibilitatea de a se aproviziona cu orice fel de alimente (dar indeosebi legume, fructe, flori) din toate centrele de productie de pe glob, in mod constant 365 de zile pe an.

Investitile directe, in afara granitelor nationale, determinate de accentuarea concurentei domestice, au declansat nu numai fluxuri orientate din state puternic dezvoltate economic spre tari in curs de dezvoltare sau aflate in tranzitie ci si invers, statele industrializate reprezentand, la randul lor, puternice piete absorbante de capital. In intervalul 1984-1988, spre exemplu, in Marea Britanie firmele straine au participat cu investitii directe de cca. 35 miliarde ECU, in Franta cu 18 miliarde ECU, iar in Germania cu 16 miliarde ECU [Tietz, B., 1990, p. 31-32].

l      Globalizarea pietelor lumii in conditiile estomparii continue a diferentelor specifice dintre acestea Cu toate ca exista inca serioase contravesre intre specialisti asupra dimensiunilor si dinamicii acestui proces el se constituie intr-o realitate a lumii contemporane. Studiile expertilor in aceasta problema evidenteaza faptul ca tendinta de globalizare are ca efect ' omogenizarea gusturilor consumatorilor din intreaga lume' [Muhlbacher, H., Dahringer, L., Leihs, H., 1999, p. 33] in interiorul unei piete, ce dobandestete caracter global.

Globalizarea pietelor este nemijlocit legata de formularea si dezvlotarea Companiilor multi- si transnationale. Deciziile strategice in acest caz sunt orientate mai degraba catre pietele produsului decat catre pietele nationale. Obiectivul strategic al unei firme diferit intr-un spatiu geografic de altul, a unui numar cat mai mare de consumatori internationali. Este cazul spre exemplu, al marilor concerne din industria bauturilor nealcoolice COCA COLA si PEPSI COLA, ce isi diferentiaza foarte putzin produsele de la o piata nationala la alata. Practicarea unei marci 'umbrela', standardizarea aproape completa a elementelor mixului de marketing, optiunea pentru o imagine generica internationala sunt cateva din principalele elemente ale unei astfel de abordari globale a pietelor lumii, ce se traduc pentru companue in importante economii pe seama reducerii costurilor de marketing.

Efectele procesului de globalizare a pietelor lumii se resfrang si asupra politilor economice de factura liberala sau conservatoare promovate de diferite state sau grupuri de state.

Conceptul conservator potrivit caruia ' piata este cel mai bun mijloc de a produce profit, iar statul trebuie sa-si limiteze rolul la reducereai impozitelor, pentru a lasa la dispozitia intreprinderii mai mult capital pentru investitii tehnologice si sporirea productivitatii muncii' sau cel liberal care sustine ca ' cea mai buna cale spre prosperitate trece prin deficite bugetare controlate si dobanzi scazute' [Cateora, Ph., 1999, p. 119] nu mai raspund,dupa opinia analistilor, noilor exigente ale economiei mondiale. In primul caz disponibilitatea capitalului intern nu mai este principalul factor al succesului economic. Liberalizarea pietelor internationale de capital asigura companiilor din tarile dezvoltate un acces practic nelimitat la resursele financiare mondiale. Astfel incat acestea si le procura de unde sunt mai ieftine, deoarece diferenta de cost nu mai este data de nivelul impozitului ci de rata inflatiei.

Asa cum capitalul strain reduce avantajele fiscale interne in acumulare de resurse financiare, tot asa deschiderea pietelor internationale de marfuri diminueaza efectele retelei liberale. Cresterea cheltuielilor publice sporeste cererea de consum, si implicit, dezvoltarea economica, dar, in conditiile unui comert liber, cererea suplimentara poate fi acoperita, in mare parte, nu de producatorii interni, ci de cei externi.

Cercetatorul in domeniul marketingului international trebuie sa cunoasca si sa estimeze efectele majore ale actiunii acestor factori de internationalizare pentru o corecta fundamentare a strategiei intreprinderii sale, in vederea asigurarii succesului acesteia pe piata internationala.

Pe fondul actiunii acestor grupe de factori ce stimuleaza internationalizarea afacerilor in lumea contemporana, motivatia intreprinderii de a iesi in arena schimburilor internationale este mult mai nuantata si complexa.

Exemplu. Ilustrativa se considera ca este aceta in rpivinta cercetarea efectuata de Reuniunea Camerelor de Comert si Industrie Germane (DIHT) cu sprijinul partenerilor sai externi privitoare la motivatia efectuarii de investitii externe directe [Backhaus. K., Buschken, J., Voeth, M., 1998, p. 32-33]. Cercetarea realizata in anul 1991, se deosebeste de investigatile empirice de acelsi fel din anii '60 si '70 prin faptul ca paleta respondenteilor provine din tari grupate in trei categorii: state in tranzactie la economia de piata (ST), state dezvoltate economic (SD) si state in curs de dezvoltare (SCD). Continutul si ierarhia motivatiei este surprinsa in tabelul nr. 1.1 prin indicarea rangului detinut de fiecare argument la cele trei categorii de respondenti.

Studiul probeaza clar ca investitile directe in strainatate se sprijina nu pe un singur, ci pe un manunchi de motive. Unele din motivele intalnite in studiu, au mai mult caracterul unor conditii suplimentare (de exemplu: stabilitatea politica in tara gazda), care nu sunt relevante decat in combinatie cu alte motive (de exemplu: asigurarea si controlul vanzarilor internationalizarii).

Incercand a rezuma baza motivationala a procesului de internationalizare a afacerilor constatam ca lipsesc din literatura de specialitate modele complexe operationale, care sa depaseasca demersul descriptiv pentru explicarea mecanismului internationalizarii.

1.3. Dezvoltarea si performantele firmei internationale - de la intreprinderea nationala la compania transnationala

Dezvoltarea unei intreprinderi se poate realiza fie prin extinderea pietei pe care o actioneaza, fie prin patrunderea, cu succes pe piete noi. Nu orice firma insa, ce desfasoara o activitate de export, se poate considera a fi 'internationala'. Pentru a dobandi aceste atribute ea trebuie sa investeasca, sa cumpere si sa vanda pe diferite pieti externe, sa realizeze fluxuri de transfer al resurselor de forta de munca, de capital si de tehnologie in afara perimetrului national.

Internationalizandu-si activitatea proprie o intreprindere poate:

Sa evite competitia pe piata domestica;

Sa-si dezvolte abilitatea financiara si accesul la capitalul extern;

Sa-si sporeasca gradul de competivitatre, prin mai buna valorificare a oportunitatilor de pe piata tinta (forta de munca mai ieftina si/sau mai inalt calificata, resurse materiale mai accesibile, cerere cu grad sporit de accesibilitate etc.).

Reusita acestui demers este legata de posibilitatea companiei de a dezvolta o strategie multidimensionala [Bradley, F., 2001, p. 17], de capacitatea sa in a valorifica eventuale oportunitati concurentiale si de a mentine avantajul competitiv pe pietele pe care opereaza.

Din punctul de vedere al amploarei angajamentului pe care il realizeaza firma pe piata internationala, acesta se poate situa intr-una din urmatoarele patru ipostaze:

Firma nationala;

Firma internationala;

Firma multinationala;

Firma transnationala;

Incadrarea intr-una sau alta din cele patru categorii se gaseste in relatie directa cu gradul de internationalizare al intreprinderii, dar aceasta operatiune nu se reduce la evaluarea unui singur indicator (de ex : ponderea incasarilor de pe piata internationala cu totalul cifrei de afaceri al firmei), ci presupune o analiza mult mai complexa avand drept obiect natura si continutul fluxurilor de marfuri, capitalul, resurse umane si materiale pe care le deruleaza intreprinderea analizata pe diferite piete. Ilustrativ distinctia intre cele patru categorii de intreprinderi este prezentata in figura 1.5.

Intreprinderea nationala isi concentreaza activitatea asupra pietei domestice. Partea covarsitoare a cifrei sale de afaceri se realizeaza in perimetrul national, accesul pe piata internationala fiind realizata accidental si pasager. Importanta acesteia din urma pentru firma este de ordin secundar, fie pentru ca nu are forta necesera de penetrare, fie pentru ca nu a gasit oportunitatile de afaceri, in afara cadrului national, fie pentru ca nu-si propune sa-si orienteze afacerile catre spatiu extra-domestic.

Intreprinderea internationala isi indreapta atentia asupra pietei domestice dar se sprijina in realizarea indicatorilor sai de performanta si pe diferite piete externe. Interesul sau fata de piata internationala sporeste simnificativ, in raport cu firma naitonala. Deciziile privitoare la pietele externe se iau astfel incat sa slujeasca pozitiei sale de piata domestica. Intreaga activitate a unei astfel de intreprinderi este coordonata de un staf national.

Intreprinderea multinationala se constituie sub forma unui conglomerat alcatuit dintr-o societata-mama si un numar de filiale raspandite in diferite tari ale lumii. Descentralizarea deciziilor este ridicata, filialele situate in strainatate actionand ca unitati nationale, beneficiind de independenta propriilor hotarari tactice. Activitatea de piata desfasurata de societatea-mama in perimetrul domestic ocupa, de regula, o pondere modesta in cifra totala de afaceri a concernului.

Ilustrativ este exemplul concernului NESTLE (al doilea concern european in domeniul alimentar; pozitia 21 in ierarhia mondiala a tuturor companiilor in anul 1998), care realizeaza doar mai putzin de 10% din cifra sa de afaceri in Elvetia, acolo unde in anul 1865 Henri Nestle punea bazele societatii-mama a viitoarei firme multinationale.

Nu lipsit de interes este si tabelul nr. 1.2, ce cuprinde clasamentul primelor cinci concerne multinationale ordonate dupa ponderea capitalului aflat in strainatate (CS) in total capital (CT).

Caracteristicile esentiale ale produselor si servicilor oferite de o companie multinationala sunt aceleasi pe intreg globul;, activitatea de piata beneficiind de un inalt grade standardizare. Aceasta activitate este acoperita de una sau mai multe marci inre gistrate pe toate pietele unde firma produce si/sau comercializeaza marfurile sale.

Intreprinderea transnationala reprezinta, la randul ei, un conglomerat de unitati plasate in tari diferite, dar care se deosebeste de multinationala prin faptul ca pietele nationale pe care actioneaza sunt conectate intre ele, asigurandu-se o inlantuire a acestora pe deasupra granitelor nationale. Dezvoltarea companiilor transnationale, caracteristica a perioadei postbelice, a gasit teren favorabil, in principal in industria petrochimica, electronica, electrotehnica, alimentara si a automobilelor (41 din primele 60 de concerne mondiale activau in 1998, inaceste patru subramuri industriale [Rev. L'Expansion nr. 608.1999]).

Un sugestiv exemplu de companie transnatinala il reprezinta Concernul Volkswagen (primul producator eruopean de automobile si al patrulea mondial, cu o productie zilnica de 12.000 masini). Acesta a segmentat la nivel mondial procesul de fabricatie beneficiind de filiale de productie, service, desfaceri si activitati financiare aproape pe toate continentele figura 1.6 prezinta cele mai importante societati reunite in Concernule Volkswagen si precizeaza apartenenta lor nationala.

Statisticile internationale ofera o multitudine de informatii referitoare la talia si dinamica marilor companii multi- si transnationale. Ierarhia economica la varf a tarilor lumii este respectata si prin prezenta corespunzatoare a marilor concerne provenind din respectivele state. In topul primelor 60 de companii mondiale, 20 sunt americane, 12 japoneze, 9 germane, 5 franceze.

Luand analiza prima jumatate a acestora (vezi tabelul nr. 1.3) este interesant de semnalat, pe baza datelor puse la dispozitie periodic de revista franceza 'L 'Expansion', mutatiile survenite in acest calsament, chiar si in numai cativa ani, si performantele remarcabile in domeniul productivitatii muncii inregistrate de o serie de multi- si transnationale. Se detaseaza, in calsamentul la care faceam referire, cate vasalturi spectaculoase realizate de catre firmele japoneze Mitsubishi Electric (de la 43 la 27) sau firma germana BMW (de la 61 la 31).

Expansiunea firmelor japoneze pe piata mondiala poate fi argumentata prin nivelul inalt al rodniciei muncii salariatilor lor. In industria automobilelor, spre exemplu, patru concerne japoneze detin primele pozitii in topul productivitatii muncii ; este vorba de Mitsubishi Motors, Toyota Motor, Nissan Motor si Honda.

Companiile multi- si transnationale activeaza nu numai in domeniul industrial, ci tot mai frecvent si in sectorul tertiar (sistem bancar, asigurari, alimentatia publica, comert, turism etc.). aceste firme se implica concomitent in trei saptii economice distincte [Dumitrescu, S. (coord.), 1992, p. 48-49]: cel natinal, autohton, in cazul societatii mama, cel strain- in cazul filialelor, si cel international, atunci cand este vorba de schimburile economice dintre unitatile ce o compun sau dintre acestea si restu lumii. In acest fel firmele in cauza isi deruleaza actele de piata pe mari spatii geografice intensificand procesul de internationalizare a capitalurilor si a fortei de munca. Societatile multi- si transnationale isi formeaza o piata internationala proprie. Structura mondo-economica a acestor companii le permite practicarea unro preturi diferite de cele mondiale, pentru fluxurile economice unitatile componente. Pe aceasta cale se urmareste reducerea cuantumului impozitului pe venit datorat statului gazda, protejarea fata de fluctuatile monetare si eludarea controlului schimbului valutar. Urmarind sa maximizeze profitul global societatile multi- si transnationale manevreaza preturile materiilor prime, a subansamblelor sau a produselor intermediare astfel incat sa mareasca beneficiile acestor filiale situate in tari cu o rata scazuta a impozitelor si invers.

Se contureaza de asemenea, tendinta de formare a unor societati transnationale mixte, cu participare privata si statala [Marin, G., Puiu, A., 1993, p. 506]. Acestea nu tin intotdeauna seama de conditiile si interesele tarilor in care isi desfasoara activitatea. De exemplu, in disputa pentru castigarea suprematiei pe piata romaneasca a bauturilor racoritoare, reprezentatele concernelor COCA COLA si PEPSICO, au scos aproape complet din competitie industria autohtona a sucurilor naturale.

Societatile transnationale cu cel mai accentuat dinamism ep piata sunt cele cu nivelul cel mai ridicat de internationalizare, adica cele care isi extind cel mai mult activitatea de afaceri la scara mondiala. Acest fenomen ingreuneaza mult identificarea adevaratei identitati a proprietatii [Munteanu, C., Valsan, C., 1995, p. 75] unei firme multi- transnationale. Spre exemplu, ce 'nationalitate' i se poate atribui variantei 'Golf' a automobilului Volkswagen, pentru care motorul se fabrica in Mexic, instalatia de evacuare a gazelor in Slovenia, dispozitivele de franare in Canada, iar caroseria si montajul se realizeaza in Belgia?

1.4. Teorii ce sustin internationalizarea afacerilor

Odata cu evolutia schimburilor economice internationale s-au dezvoltat un numar mare de teoriidestinate identificarii celor importante variabile explicative pentru deslusirea semnificatiei si mecanismelor internationalizarii afacerilor la nivelul economiilor nationale,ale ramurilor ai al intreprinderilor.

Privita in evolutia lor istorica aceste teorii s-au bazat,de la inceput,pe abordari macroeconomice,grupandu-se in trei mari categorii:

-teorii ale comertului exterior

-teorii ale inventiilor directe in strainatate

-teorii ale contractelor internationale de transfer tehnologic.

Dezbaterile generale in anii '60,in literature de specialitate,privitoare la naturasi rolul societatilor multi si transnationale au declansat cautari si la nivelul microeconomic, in masura sa explice internationalizarea afacerilor intreprinderii insasi.In marea lor majoritate aceste teorii dezvolta modele explicative uni- sau multidimensionale,denatura a motive demersul de internationalizare al intreprinderii.

Tabelul nr. 1.4 grupeaza, pe cele trei category mentionate mai sus,o larga varietate de teorii,chemate sa explice comportamentul economic al intreprinderii,in afara perimetrului sau domestic

Tabelul 1.4. Teorii ce sustin internationalizarea afacerilor

Dezvoltandu-se preponderant macroeconomic teoriile comertului international nu au ajuns totusi la consensul necesar unui demers atotcuprinzator in acest domeniu.In domeniu corespunzator este limitata aplicarea fiecaruia dintre respectivele teorii la deciziile complexe microeconomice pe care intreprinderea trebuie sa le adopte pentru formularea strategiilor sale de internationalizare.

Daca teoriile avantajelor comparative in domeniul costurilor ,fie ca imbraca forma diferentelor de productivitate (teoria lui D. Ricardo),fie a inzestrarii diferite cu factori de productie (teorie dezvoltata de E. Heckscher, B Oglin sau P. Samuelson) aduc in prin plan avantajele pentru o anumita tara a implicarii sale in activitatea de comert exterior, teoria "golurilor" (lacustelor) tehnologice si teoria ciclului de viata al produsului au valente demne de folosit de catre marketer in fundamentarea strategiei de internationalizare a intreprinderii.La baza teoriei "golurilor" tehnologice sta postulatul formulat de Posner [Posner M.V.,p 323 si urm.] potrivit caruia avantajele comparative de costuri pentru intreprindere pot proveni si din deosebirile tehnologice interationale.

De exemplu, o intreprindere romaneasca a dezvoltat un produs nou,A, care intra in concurenta cu un produs B fabricat de o intreprindere maghiara, primul produs fiind superior tehnologic fata de-al doilea .intreprinderea romaneasca incepe productia in momentul to.In ungaria se afla mai tarziu de existenta produsului A si se incepe importul produsului din Romania,in domeniul t .Diferenta temporala intre momentul primului consum al produsului A in cele doua tari este desemnata drept perioada de "gol"de cerere.Intre timp,firmele maghiare constata ca piata lor a fost provocata de importul din Romania.Pentru aceste intreprinderi,in afara alternativei de a nu face nimic,pot aparea doua posibilitati de actiune:sa cumpere noua tehnologie sau sa dezvolte o tehnologie corespunzatoare proprie.A doua alternativa devine problematica daca in Ungaria noua tehnologie romaneasca a fost protejata juridic.Daca intreprinderea maghiara obtine dreptul exclusiva asupra fabricarii noului produs si incepe producerea luiin momentul t ,atunci diferenta temporara t -t poarta denumirea de "gol" imitative si solutia de imitare a fi un contract tehnologic ( de licenta) in general se apreciaza ca importul din Romania va fi cu atat mai sustinut cu cat perioada de "gol" tehnologic si "gol" imitative vor fi mai lungi.In momentul t firmele maghiare nu mai importa produsul.Perioada t -t este considerate a comertului determinat de "golul" tehnologic.Potrivit acestei teorii se poate ajunge si la situatia (dupa momentul temporal t ,de inversare a fluxului de marfur-de la intreprinderea maghiara produsul A incepe a fi exportat catre intreprinderi romanesti. Decalajul tehnologic creat de produsul A fata de intreprinderile din tara vecina deterimina firma aflata in posesia inovatiei sa adopte o strategie de internationalizare.In decursul perioadei de avantaj tehnologic,costurile legale de munca joaca un rol secundar.Potrivit aceste teorii, in momentul incheierii perioadei de "gol" imitative (t ) diferentele de costuri,dintre intreprinderi din tari diferite ce fabrica produsul, devin deterimnante pentru dirijare fluxurilor comerciale.Se ajunge astfel la transformarea fluzului comercial generat de deosebiri tehnologice intr-un flux comercial deteriminat de oportunitati de costuri de personal.Evolutia in timp a principalilor indicatori luati in analiza de aceasta analiza este prezentata in figura 1.8.

Teoria ciclului de viata al produsului aplicata in motivarea demersului de internationalizare a afacerilor unei intreprinderi [Vernon, R, 1996 p.190 si urm.] coreleaza exportul unei marfi cu faza din ciclul sau vital valorificand,in raport cu fiecare etapa de viata a uneimarfi,anumite oporunitati (de ordin tehnologic, de costuri ale fortei de munca,de localizare spatiala etc.)fie pe piata nationala,fie pe cea internationala.O astfel de intreprindere ,puternic inovatoare dintr-o tara idustrializata isi poate permite,dupa lansarea cu succes a unui produs nou sa-l ofere si la export,acordand mai putina atentie costurilor datorita profitului de monopol pe care il obtine, determinat de neta diferentiere a inovatiei de restul ofertei .Mult mai mare importanta o au in acest moment modalitatile de comunicare a le producatorului cu clientele,a carei elasticitate a cererii fata de pret este redusa,marfa adresandu-se unui segment limitat si foarte solvabil de clientele.

Exportul produsului nou este orientat tot spre tari si aceasta va evlolua crescator,fiind generat de "golul" tehnologic.Odata cu intrarea produsului in faza sa de crestere si cu apropierea incheierii etapei "golului" imitativ,in tarile in care este exportat,piata sa de export se ingusteaza.

Intrat in faza de maturitate a ciclului sau de viata produsul cauta noi debuseuri de export,spre terte piete,in principal apartinand tarilor in curs de dezvoltare.Pierdandu-si aproape complet caracterul de noutate acesta devineun bun standard,iar exportat in tarile in curs de dezvoltare,tenteaza aceste piete sa-si valorifice oportunitatile legate de costurile mai scazute de forta de munca,prin preluarea fabricatiei sub licenta si modificarea fluxului de export spre tara de origine a firmei inovatoare sis pre alte tari dezvoltate.

Exemplificativ pentru aceasta teorie de internationalizare a activitatii intreprinderii este cazul variantei botezate "carabus"din structura ofertei concernului de automobile Volkswagen."Carabusul" a fost rezultatul inovatiei in Germania,unde s-au produs mai multe astfel de automobile decat necesarul intern,surplusul fiind orientat spre export,in tari industrializate,pana la finele etapei "golului"tehnologic.In aceasta faza produsul reprezenta o noutate.Una din tarile industrializate vecine (Belgia) a preluat,la finele etapei mentionate mai sus,montajul "carabusului", ducand si la incheieriaetapei "golului" imitative.Si in Belgia oferta a depasit cererea interna iar produsul a fost exportat,in continuare din cele doua tari spre alte piete industrializate si spre piete in curs de dezvoltare.Cand aceasta varianta de automobil a ajuns la faza de maturitate,devenind un bun standardizat,productia sa a fost preluata de tari precum Brazilia,Mexic sau Nigeria.Aceste piete au inceput la randul lor sa exporte varianta de VW -"carabus".In tara de origine (Germania) productia acestei variante a incetat debutand importul ei din Mexic,ajungandu-se la o inversare a fluxului comercial.Dintr-un comert al "golului"tehnologic s-a ajuns la un comert al costurilor scazute de forta de munca.

Daca teoriile inscrise inainte foloseau drept variabile explicative pentru procesul de internationalizare al intreprinderii,in principal,deosebiri tehnologice sau de costuri salariale,teoria invatarii in comertul international se sprijina pe curbele procesului de invatare.Drept urmare,pe masura ce volumul acumulat al productiei unei intreprinderi cunoaste cresteri semnificative,efectul de invatare va determina importante reduceri de costuri sporind substantial sansele de export ale intreprinderii.Acest effect este cu atat mai spectaculos cu cat firma dispune de o piata potentiala interna mai mare,in conditile existentei unui "gol"imitative.

Alte variabile explicative ale procesului de internationalizare a afacerilor unor intreprinderi pot fi:costurile si/sau durata transportului produsului de la producator la piata de desfacere (teoria localizarii sau a locului de origine),efectul regresiv al costurilor fixe (teoria statica a "economiei de scara"),nivelul coplet al cererii interne (teoria structurii cererii) sau gradul de diferentiere in cadrul ofertei produselor de aceleasi fel (teoria ceomertului intrasectorial).

Teoriile investitiilor directe in strainatate si cele ale contractelor internationale de transfer tehnologic motiveaza demersul de internationalitate a activitatii unei intreprinderi in aceeasi maniera explicative,sprijinindu-se,in mare masura,pe variabilele avute in vedere,pana acum,subordonatede asta data,fie unui angajament financiar direct in strainatate,fie exportului inteligentei umane,in forme reglementate juridic,de natura sa invinga barierele de intrare pe o piata straina.

In ansamblul lor,aceste teorii ajuta la intelegerea mecanismelor ce propulseaza o intreprindere in activitatea de piata in afara granitelor nationale,proiectand puncte de sprijin pentru fundamentarea strategica pe termen mediu si lung a deciziilor firmei fata de clientele pe care vrea sa o serveasca.

1.5. Evaluarea gradului de internationalizare a intreprinderii

Problema evaluarii gradului de internationalizare al unei firme este un demers cerut de dezvoltarea teoriei economice a intreprinderii,precum si de valentele practice ale acestui indicator in analizele comparative realizate pe piata internationala. Perfectionarea metodelor si instrumentelor de analiza a concurentei internationale pretinde dezvoltarea unor instrumente capabile sa evalueze correct gradul de implicare externa a fiecarui competitor, creand astfel posibilitatea anticiparii reactiilor sale viitoare.

Raspunsul la aceasta problema nu cunoaste o problema o tratare unitara in literature de specialitate,datorita manierelor diferite de abordare a fenomenului internationalizarii afacerilor.In general,o intreprindere trece drept internationala atunci cand desfasoara activitati in strainatate.

De-a lungul ultimelor decenii,intrebarea a cunoscut o varietate de raspunsuri, la inceput preponderente fiind incercarile de masurare cantitativa a fenomenului internationalizarii, iar in ultimii ani dominand evaluarile de ordin calitativ. Astfel,Zenoff si Zwick [Zenoff, D.B., Zwick,G.,1969] considera ca o intreprindere devine internationala cand ajunge sa dispuna de minimum15 societati "fiice" in strainatate,iar volumul vanzarilor pe respectivele piete (exclusiv exportul) reprezinta cel putin o patrime din totalul desfacerilor respectivei firme Kraus [Kraus H,1984,p.565-566] denumeste drept internationala o intreprindere ce are societati "fiice" in cel putin sase tari cu desfaceri de cel putin o patrime din totalu cifreid e afaceri,iar Brooke si Remmers,[Brooke M., Remmers,H.,1970] definesc drept internationala o intreprindere ce produce in cel putin doua tari.

Problema gradului de internationalizare al unei intreprinderi priveste doua componente distincte:pe de o parte se cere luata in considerere varietatea formelor de angajare in afara granitelor nationale,iar pe de alta parte masurata intensitatea angajamentului extern.

Sub raportul varietatii putem vorbi de productie,desfaceri,investitii,capacitate de transport si depozitare forta de munca etc.pendinte de intreprinderi si care sunt operationale in afara pietii domestice.Datorita gradului ridicat de eterogenitate al activitatii economice comparabilitatea,sub raportul internationalizarii,intre intreprinderi apartinand unor ramuri diferite devine din ce in ce mai dificila.

Din punct de vedere al dradului de angajament estern,pot fi luati in considerare mai multi indicatori,precum:

• proportia desfacerilor in strainatate in totalul cifrei de afaceri a intreprinderii
• proportia sortimentului de produse realizat in strainatate fata de intregul sortiment fabricat si/sau comercializat de intreprindere;
• proportia productiei in strainatate in cifra de afaceri totale;
• numarul angajatilor intreprinderii ce lucreaza in strainatate in totalul personalului;
• marimea inventiilor directe,in societati "fiice",cu sediul in afara granitelor nationale, in raport cu inventiile totale
• gradul de angajare a surselor de finantare externe in totalul resurselor financiare ale intreprinderii.

Toti acesti indicatori sunt insa mai putini relevanti in privinta naturii si capacitatii manageriale a operatiunilor internationale.

Orientare spre demersul extern a fost, nu rareori, rezultatul unor constrangeri ale mediului de piata. Astfel,miscarea puternica a firmelor japoneze in domeniul investitiilor straine a fost stimulate putenic de varietatea formelor de protectie impuse de anumite "piete cheie" pentru Japonia [Toyne,B.,Walters,P.,1993,p.25].De asemenea exploatarea oportunitatilor de pe pietele fostelor tari socialiste s-au datorat,in buna masura,accentului pus pe guvernele acestora pe stimularea operatiunilor in contrapartida.

Caracteristica abordarilor recente a problemei gradului de internationalizare a intreprinderii este legata de determinarea acestui indicator, bazandu-se pe evaluari preponderent calitative. Aceasta modalitate raspunde mai bine analizei obiectivelor strategice ale concurentilor pe piata internationala. Potrivit unui astfel de mod de intelegere a lucrurilor,important in judecarea gradului de internationalizare a afacerilor unei intreprinderi este,in primul rand, masura in care activitatea, derulata in afara perimetrului national contribuie semnificativ la atingerea si dezvoltarea obiectivelor intreprinderii.

O intreprindere internationala isi regaseste cultura si filozofia firmei in ansamblul activitatilor concrete ale societatilor "fiice", ce isi desfasoara afacerile pe trete piete. Chiar si aceste aspecte, pur calitative, reprezinta modalitati de evaluare a gradului de angajament extern al intreprinderii.

Bibliografia capitolului 1

1. Albu, A.d., Ciurel, V., Contrapartida in relatiile economice internationale, Editura Stiintifica,Bucuresti, 1991.
2. Backhaus, K., Buschken, J., Voeth, M., Internationales Marketing, 2.Schaffer-Poeschel Verlag, Stuttgart, 1998.
3. Bradley, Fr., Marketing international, editura Teora,Bucurest, 2001.
4. Brooke,M.,Remmers,H., The strategy of Multinational Entreprise, London, 1970.
5. Cateora, Ph., International marketing, 10^th Edition, Richard Irvin, Homewood, Illinois, 1999.
6. Croue Ch., Marketing international, 3th edition, De Boeck & Larcier, Paris, Bruxelles, 1999.
7. Dahringer, L., Muhlbacher, H., International Marketing-A Global Perspective,Addison-Wesley Publisching Company, Reading, 1991.
8. Dumitrescu, S., (coord.), Economie mondiala,Editura microinformatica, Cluj-Napoca, 1992.
9. Duro, R., Sandstrom, B., Strategies guerriers en marketing, Les Editions d'Organisation,Paris, 1988.
10. Karus, H., Management-Multinationales, in: Management Enciclopedie, Band 6, 1984.
11. Marin G., Puiu, Al., Dictionar de relatii economice internationale, Editura Enciclopedica,Bucuresti, 1993.
12. Muhlbacher, H., Dahringer, L., Leihs, H., International Marketing-A Global perspective, Second Edition, International Thomson business Press, London, Bonn, Johannesburg, 1999.
13. Munteana, C., Valsan, C Investitii internationale, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1995.
14. Perlitz, M., Internationales Management, 2 Aufl., Gustav Fischer Verlag, Stuttgart, Jnea, 1995.
15. Popescu, D., Conducerea afacerilor, Editura Scripta, Bucuresti, 1995.
16. Pop, N. Al., Probleme ale studierii concurentei in cadrul cercetarilor de marketing, in revista " Monitorul comerului romanesc ', 1-2/1994.
17. Pop, N.Al., Internationalizarea afacerilor - caracteristica a mediului de piata contemporan, in revista Economie & finante, nr.2(4)/1996, Chisinau.
18. Porter, M.E., L'avantage concurenciel des nations, Inter Edition, Paris, 1999
19. Posner,M.V., International Trade and Technical Change in: Oxford Economic Papers, 1961.
20. Purcarea, Th., Management - comercial, Editura Expert, Bucuresti 1994.
21. Tietz, B., Euromarketing - Unternehmensstrategies fur die Biennenmarkt , 2. Aufl., Verlag Moderne industrie, Landsberg am Lech, 1990.
22. Tietz, B., Die Dynamik des Euromarktes - Konsequenzen fur die Neupositionierung der Unternehmen, 2 Aufl. Verlag Moderne Industrie,Lnadsberg am Lech, 1991.
23. Toyne, B., Walters, P., Global Marketing Management - A Strategic Perspective, Second Edition, Allyen and Bacon, Boston etc., 1993.
24. Vernon. R., International Investment and International Trade in the Product Cycle, in: Quaterly Journal of Economics, 1996.
25. Zenoff, D.B., Zwick, G., International Financial Management, Englewood Cliffs, New Jersey, 1969.
26. *** Bericht der Volkswagen A.G. uber das Geschftsjahr 1989.
27. *** UNCTAD - World Investment Report, 1994.
28. *** Revista L'Expansion (Franta) nr. 464/1993; 487-488/1994; 512/1995; 536/1996; 560/1997; 584/1998; 608/1999.

Intrebari grila pentru capitolul 1

O definire cuprinzatoare a conceptului de internationalizare a afacerilor undei intreprinderi (organizatii) reprezinta:

a) ansamblul modalitatilor de intrare a unei intreprinderi pe o piata externa;

b) totalitatea raporturilor manageriale dintre societatea "mama" de pe o piata domestica si societatile "fiice" din strainatate;

c) multitudinea de activitati economince derulate de intreprindere in afara granitelor sale nationale;

d) ansamblul de metode, tehnici si instrumente puse in slujba demersului strategic al intreprinderii de a active in strainatate.

Tarile si teritoriile lumii cunoscute in literature de specialitate sub denumirile de "dragon" (D) si, repectiv, "satelitii acestora" (S) sunt:

a) D=Singapore, Taiwan, Hong-Kong, R. Coreea

S=Filipine, Thailanda, R.Vietnam

b) D=Japonia, Singapore, Malaezia, Fillipine

S=Thailanda, R.Vietnam, R. Coreea

c) D=Singapore, Taiwan, Filipine

S=Japonia, Malaezia, Hong-Kong

d) D=Filipine, Thailanda, R. Vietnam

S=Singapore, Taiwan, Hong-Kong, R. Coreea

In randul strategiilor offensive practicate de intreprindere in marketing-ul international, a caror denumire face analogie cu termini din arta militara, se inscriu:

a) strategia "razboiului de uzura", strategia "atacului de guerila",strategia "contra atacului";

b) strategia "apararii mobile", strategia "razboiului de uzura", strategia "pararii fixe";

c) strategia "atacului frontal", stategia "razboilui de uzura", strategia "atacului in flanc";

d) strategia "apararii mobile", stategia "atacului de guerila", strategia "contraatacului".

Unul din motivele enumerate mai jos nu face parte din motivatia efectuarii de investitii externe directe ce se cer sprijinite de un demers de marketing international:

a) extinderea activitatilor in strainatate asupra a noi piete;

b) costuri ridicate ale fortei de munca pe piata externa-tinta;

c) asigurarea si dezvoltarea unei piete deja penetrate;

d) economii la costurile de transport international.

Intreprinderile se pot grupa in urmatoarele 4 categorii: intreprinderi nationale, intreprinderi internationale, intreprinderi multinationale si intreprinderi transnationale dupa criteriul:

a) numarul de salariati;

b) raportului intre capitalul fix sic el circulant;

c) proportiei furnizorilor ce provin de pe piata domestica;

d) amploarei angajamentului pe care il realizeaza pe piata internationala.

Unul din urmatoarele elemente nu se inscrie in randul caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de o companie (intreprindere) multinationala:

a) grad inalt de standardizare;

b) pret unic in toate tarile in care sunt comercializate;

c) una sau mai multe marci inregistrate pe toate pietele unde intreprinderea produce si/sau comercializeaza marfurile sale;

d) coordonare profesionala din partea societatii "mama" in procesul de fabricatie si/sau comercializare.

Principala distinctie din punct de vedere al marketingului intre o companie (societate, intreprindre) transnationala si una multinationala se refera la faptul ca in situatia cele dintai:

a) ea actioneaza in toate tarile lumii;

b) ea foloseste pe plan local personal de conducere numai din tara de origine;

c) pietele nationlale pe care actioneaza sunt conectate intre ele, asigurandu-se o inlantuire a acestora pe deasupra granitelor nationale;

d) pietele nationale pe care actioneaza trebuie sa se afle pe continente diferite

una dintre urmatoarele grupari contine teorii ce aprtin exclusiv categoriei "teoriilor comertului exterior":

a) teoria avantajelor comparative, teoria "golurilor" tehnologice, teoria invataturii in comertul international;

b) teoria "localizarii" (a locului de origine), teoria ciclului de viata a produsului, teoria clasica a capitalului;

c) teoria comportamentala ( behaviorista ), teoria localizarii (a locului de origine), teoria "golurilor" tehnologice;

d) teoria ciclului de viata al produsului, teoria monopolului, teorii avantajelor comparative.

Unul dintre urmatorii indicatori nu caracterizeaza gradul de angajament extern al unei intreprinderi (companii) ce actioneaza pe plan international:

a) proportia productiei in strainatate in cifra totala de afaceri;

b) numarul angajatilor intreprinderii ce lucreaza in tara de origine;

c) proportia desfacerilor in strainatate in totalul cifrei de afaceri a intreprinderii;

d) marimea investitiilor directe, in societati "fiice", cu sediul in afara granitelor nationale,in raport cu investitiile totale.

Cel mai cuprinzator mod de evaluare a gradului de internationalizare al unei intreprinderi este:

a) gradul de angajare a surselor de finantare externe in totalul resurselor financiare ale intreprinderii;

b) numarul angajatilor intreprinderii, ce lucreaza in strainatate in totalul personalului;

c) proportia sortimentului de produse realizat in strainatate fata de intregul sortiment fabricat si/sau comercializat de intreprindere

d) masura in care activitate derulata in afara perimetrului national contribuie semnificativ la atingerea si dezvoltarea obiectivelor strategice ale intreprinderii.