ORGANIZATIILE DE AFACERI

ORGANIZATIILE DE AFACERI

Scurta incursiune in istoricul afacerilor

Afacerile au avut o evolutie sinuoasa de-a lungul timpului cu perioade de glorie si de cadere. Toate acestea fiind determinate de modul in care afacerile au fost percepute de oameni in decursul sutelor de ani.

a)     Antichitate Cu doua milenii inainte de Hristos a aparut Codul lui Hammurami, care prevedea principii de comportament si conduita pentru comercianti si vanzatori ambulanti. In Grecia antica afacerile si indeosebi comertul au cunoscut o ampla dezvoltare cu toate ca filozofii greci priveau comertul cu dispret. Spre deosebire de greci, romanii doar tolerau aceasta activitate, ea neavand nimic nobil in opinia lor.

b)     Evul mediu. Se remarca printr-o perioada de stagnare, deoarece sistemul feudal si Biserica Catolica au inhibat dezvoltarea economica. Doar in ultima perioada a evului mediu s-a inregistrat o modificare importanta, in special in orasele-republica italiene in care clerul, nobilii si militarii nu puteau face comert fiind o activitate degradanta, in acelasi timp negustorii neavand bani pentru a face comert. Solutia acestei situatii a fost infiintarea unei forme de asociere in comandita simpla, existenta si astazi. Forma ce se caracteriza prin folosirea capitalului nobililor, clerului si militarilor impreuna cu priceperea negustorilor pentru a obtine profituri de ambele parti.

c)     Capitalismul etic

Werner Sombart arata ca iudaismul a fost cel care a avut un rol esential in schimbarea atitudinii religiei fata de afaceri. Pentru ca evreii nu puteau detine pamant in Europa si le era interzisa desfasurarea activitatii in diferite domenii, ei au fost impinsi spre domeniul afacerilor, in care si-au impus valorile:

Sobrietatea,

Economia,

Autocontrolul.

De asemenea, protestantismul a avut un rol fundamental in dezvoltarea spiritului antreprenorial deoarece Martin Luther intemeietorul protestantismului german a pus accent pe importanta actiunilor individuale si a muncii in general.

Fondatorul calvinismului Jean Calvin a considerat ca bogatia este un semn al gratiei divine, ea fiind agreata de Dumnezeu, daca este obtinuta prin munca.

In anul 1776 a aparut cartea lui Adam Smith "Avutia natiunilor", carte ce continea concepte esentiale pentru fundamentarea teoretica si dezvoltarea eticii capitaliste. Smith a pledat pentru libertatea economica (laissez-fair), explicand ca fiecare individ va aduce beneficii si avantaje pentru intreaga societate, doar daca este lasat sa-si fructifice la maxim interesul personal. El a argumentat ca piata libera este un mecanism ingenios reglementat de cerere si oferta.

Un alt moment important a fost anul 1858, an in care a aparut lucrarea "Originea Speciilor" a lui Charles Darwin. El explica evolutia organismelor biologice de la formele inferioare de viata la cele superioare. Acest concept - darwinismul social- s-a extins si la societate in general reliefand faptul ca oamenii cei mai capabili si mai dotati se vor ridica in varful ierarhiei sociale.

d)   Perioada contemporana. Este caracterizata de o amploare fara precedent a afacerilor datorata progreselor in tehnologie si comunicatii. Consecinta este globalizarea pietelor, ajungandu-se ca si micile firme sa se implice in afaceri internationale, internationalizarea nefiind doar caracteristica marilor corporatii.

Elemente introductive. Definitia organizatiei de afaceri.

Conform managementului, organizatiile definesc un grup format din doua sau mai multe persoane care muncesc structurat pentru atingerea unor obiective.

Organizatiile in general se clasifica in:

organizatie de afaceri

organizatie non profit

Prin acest curs se urmareste dezvoltarea unei organizatii de profit, a carui scop principal este obtinerea de profit, spre deosebire de cealalta categorie care are drept scop atingerea altor obiective, in nici un caz profitul.

Nu demult in reportajele televizate sau in presa, unele interviuri vizau activitatea unor oameni de afaceri, care, mai ales imediat dupa anii 90 declarau probabil dintr-un fel de rutina mostenita ca au demarat o anumita afacere din diverse motive cum ar fi:

sa ofere locuri de munca oamenilor,

sa ofere conditii de munca sau salarii mai mari in anumite zone geografice ale tarii, etc.

Mentalitatea acestora era complet gresita. Fie declaratiile oamenilor de afaceri respectivi erau false, fie erau in necunostinta de cauza in ceea ce priveste scopul principal al unei afaceri, acesta fiind obtinerea de profit, fara de care organizatiile mor in scurt timp, neavand fondurile necesare pentru supravituire, si nicidecum pentru dezvoltare.

Organizatia de afaceri ca sistem

Ca orice sistem, organizatia functioneaza ca urmare a intrarilor (resurselor) ce se transforma in cadrul activitatii organizatiei respective dand nastere produselor, serviciilor sau altor elemente ce pot constitui iesirile din sistem (figura 1.1.).

a)     Resursele de intrare sunt

resurse fizice: materii prime, cladiri, echipamente, etc.

resurse umane: forta de munca, managementul.

resurse financiare:  capitalul financiar utilizat in derularea afacerii.

resurse informationale: datele si informatiile ce sunt utilizatein luarea deciziilor.

b)     procesele de transformare (derularea afacerii) se refera la totalitatea fenomenelor dintr-o organizatie ce duc la realizarea transformarii resurselor de intrare in rezultate (iesiri). Acest proces este deosebit de complex si se realizeaza in principal prin activitatea structurala a resurselor umane, structurare ce rezulta din talentul managerial. Eficienta activitatii manageriale depinde de modul in care sunt exercitate cele patru functii manageriale: planificarea si luarea deciziei, organizarea, leading-ul, controlul.

c)     rezultatele organizatiei (iesirile) sunt reprezentate de bunuri sau servicii care valorificate vor da nastere resurselor financiare si profitului, dar si altor tipuri de rezultate cum ar fi de exemplu: informatiile (date ce rezulta din diverse surse - depasirea vanzarii, service, dealerii, consumatori, etc.). Toate aceste informatii se intorc in organizatie prin fenomenul de feedback si vor fi reutilizate de aceasta.

In timpul functionarii organizatiei apar o serie de factori de influenta, fie din exterior fie din interior, care influenteaza in bine sau in rau derularea activitatii. Aceste influente sunt date de mediu, dupa cum se poate observa in figura 1.2.

Rolul afacerilor mici si mijlocii in Romania

Totalitatea afacerilor mici si mijlocii din tarile dezvoltate ale lumii constituie o importanta pondere in evolutia economiei acestora.

Pentru toti aceia care doresc sa se afirme din punct de vedere economic exista acum si in Romania posibilitatea infiintarii unei afaceri mici sau mijlocii. Dupa anul 1989 numarul intreprinderilor mici si mijlocii a crescut foarte mult, aceasta datorandu-se cresteri tot mai mari a numarului persoanelor ce doresc sa fie independente, sa obtina beneficii mai mari decat cele obtinute ca simplu angajat.

In Romania postdecembrista, initierea afacerilor a fost facilitata prin Decretul de Lege nr. 54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative.

Sectoarele spre care si-au indreptat atentia majoritatea intreprinzatorilor romani imediat dupa aparitia legii amintite mai sus, au fost:

alimentatie publica;

comert;

constructii;

turism;

consignatii.

Desi domeniile in care au activat intreprinzatorii romani dupa 1989 au fost reduse ca numar, in obiectul de activitate al societatilor la infiintare au fost trecute toate activitatile posibile de la import-export, productie, editura, consulting, etc. pana la comert stradal, ei urmarind cu capital investit mic sa obtina castiguri mari, rapide. Fenomenul este explicabil intr-o perioada in care capitalul era redus si oarecum uniform repartizat.

Cu toate ca in Romania existau teoretic numerosi factori care puteau favoriza dezvoltarea unei afaceri in domeniul productiv, totusi in primii ani dupa aparitia Legii nr. 54/1990 nu s-au semnalat multe initiative de afaceri in acest domeniu.

Dintre factorii ce puteau determina dezvoltarea unei afaceri in domeniul productiv din Romania putem aminti:

forta de munca bine calificata;

resurse naturale;

utilizarea partiala a patrimoniului regiilor autonome;

exista cadrul legislativ necesar infiintarii afacerilor mici si mijlocii;

utilizare incompleta a utilajelor si echipamentelor de productie existente.

Clasificarea intreprinderilor mici si mijlocii

1.5.1. Criterii de clasificare

Intreprinderile mici si mijlocii nu pot fi comparate la nivel international datorita standardelor de clasificare ale acestora diferite de la o tara la alta.

In S.U.A. exista o organizatie numita " Agentia Americana pentru Intreprinderile Mici" (Small Business Administration) care se ocupa cu clasificarea intreprinderilor mici si mijlocii folosind urmatoarele criterii:

numarul de angajati;

tipul activitatii;

cifra de afaceri

In urma utilizarii criteriilor amintite mai sus, sunt considerate intreprinderi mici si mijlocii acelea care indeplinesc una din urmatoarele conditii:

firmele productive cu 500-1500 angajati (functie de tipul activitatii);

firme comerciale, care au ca obiect de activitate vanzari cu ridicata si un numar de pana la 500 de angajati;

firmele comerciale cu vanzari anuale de pana la 13,5 milioane dolari .

Tot in S.U.A. este considerata intreprindere mica si aceea care are cel putin doua din urmatoarele caracteristici:

conducere independenta ( managerul este si proprietarul);

intreprinderea se afla in proprietatea unor persoane, acestia furnizand si capitalul social necesar;

zona de operare este locala, chiar daca piata nu este obligatoriu locala;

intreprinderea este mica in comparatie cu competitorii cei mai importanti din industria respectiva.

In Europa, UE (Uniunea Europeana) utilizeaza pentru clasificarea intreprinderilor mici si mijlocii urmatoarele criterii :

numarul de salariati sa fie mai mic de 500;

activul net sa fie mai mic de 75 milioane EURO;

partea maxima din capitalul social ce o poate detine o firma mare intr-o intreprindere mica este de 33%.

Desi la nivelul Uniunii Europene exista o clasificare a intreprinderilor mici si mijlocii, fiecare tara are criterii proprii de identificare a acestora:

In Germania, intreprinderile mici si mijlocii se clasifica in functie de numarul de angajati (max. 49) si de cifra de afaceri (max. 12 milioane EURO);

In Franta, intreprinderile mici si mijlocii se clasifica doar in functie de numarul de angajati (max. 500);

In Marea Britanie, tot in functie de numarul de angajati, desi acesta este mai redus (max. 200);

In Italia nu exista inca o definitie juridica a intreprinderilor mici si mijlocii .

Criteriile de clasificare a intreprinderilor mici si mijlocii din Romania coincid in mare cu cele ale UE, dar datorita ratei ridicate a inflatiei tarii noastre nu se poate face o clasificare exacta a acestora in functie de cifra de afaceri.

In 1993 Fondul Proprietatii de Stat a clasificat intreprinderile din Romania dupa cum urmeaza:

firme mici, cu pana la 500 de angajati si o cifra de afaceri de pana la 400 milioane lei;

firme mijlocii, cu un numar de maxim 3000 de angajati si o cifra de afaceri de maxim 3 miliarde lei;

firme mari, cu mai mult de 3000 de angajati si o cifra de afaceri mai mare de 3 miliarde lei.

Totodata mai exista la Oficiul Registrului Comertului si o alta clasificare a societatilor comerciale mai larg utilizata, bazata doar pe numarul de angajati, :

Tab.1.1

1.5.2. Forme de proprietate

Cei care doresc sa infiinteze o afacere trebuie sa stie ca in Romania exista mai multe forme de organizare a societatilor comerciale. Ei mai trebuie sa cunoasca totodata avantajele si dezavantajele fiecarei forme de proprietate existenta pentru a o alege pe cea mai potrivita pentru ei.

Cuvantul "proprietate" este de origine latina si se poate explica prin verbul "a stapani". In economia de piata proprietatea are mai multe definitii dintre care putem aminti:

" stapanire deplina a unui bun material, spiritual sau de alta natura.";

" ansamblu al relatiilor dintre oameni in legatura cu insusirea bunurilor".

Proprietatea are la baza doua componente:

obiectul proprietatii (bunuri, servicii, informatii)

subiectul proprietatii (persoane fizice, organizatii).

Formele de proprietate ce pot fi intalnite in prezent:

a)     proprietate privat particulara,

b)     proprietate publica,

c)     proprietate mixta.

Elementul central in tarile cu economie de piata este reprezentat de proprietatea privat particulara, forma de proprietate ce poate imbraca urmatoarele forme:

proprietate individuala ( proprietarul detine si foloseste direct factorii de productie ),

proprietate privat individuala ( proprietarul detine factorii de productie pe care ii foloseste cu lucratori salariati neproprietari),

proprietate privat-asociativa - acest tip de proprietate se poate intalni sub doua forme:

a)   asociatii ale proprietarilor individuali ( asociatii de munca)

b)   asociatii de capitaluri (proprietari societari care folosesc salariati neproprietari).

O alta forma de proprietate care exista in proportii diferite in toate tarile este proprietatea publica. Caracteristic acestei forme de proprietate este ca bunurile se afla in proprietatea statului.

Forma de proprietate ce presupune participarea la capitalul firmelor atat a persoanelor fizice cat si juridice, sau persoane straine, intalnita in intreaga lume, se numeste proprietatea mixta.

In momentul alegerii formei juridice a unei firme trebuie sa se tina cont de:

natura activitatii ce se va desfasura,

amploarea firmei,

numarul viitorilor parteneri de afaceri,

gradul de implicare si raspundere al partenerilor,

capitalul necesar,

specificul fiecarei forme juridice.

Forme juridice de desfasurare a activitatii. Legislatia in vigoare

a)     intreprinderi individuale

Acest tip de proprietate reprezinta cea mai simpla forma de organizare a activitatii private economice si poate fi intalnita in doua variante:

persoane fizice (doar pentru cetatenii cu domiciliul in Romania),

- asociatiile familiale (AF) - pot fi constituite doar din membrii unei familii cu acelasi domiciliu (gospodarie comuna).

Aceasta forma de proprietate are mai multe limitari in ceea ce priveste imposibilitatea desfasurarii activitatilor cum ar fi:

fabricare si comercializare de produse explozibile, toxice;

infiintarea de case de toleranta;

prelucrarea tutunului;

jocuri de noroc;

extractia si prelucrarea titeiului au gazelor naturale;

imprimarea hartilor.

Caracteristici ale intreprinderilor individuale:

un singur proprietar participa cu tot capitalul necesar;

in unele cazuri se imprumuta resurse pentru desfasurarea activitatii;

proprietarul conduce si raspunde cu intreaga avere pentru obligatiile  firmei

Tab.1.2.

Trebuie mentionat faptul ca aceste forme de organizare (AF) sunt in curs de desfiintare, urmand a fi inlocuite de celelalte forme juridice, in functie de optiunea asociatilor.

b)    intreprinderi societare

Societatea comerciala este o persoana juridica cu scop lucrativ fiind constituita din cel putin doua persoane care doresc sa desfasoare acte si fapte de comert impreuna, dar si sa imparta foloasele rezultate.

Infiintarea si functionarea acetor intreprinderi este reglementata prin Legea nr. 31/1990 - legea societatilor comerciale. Aceasta lege instituie o singura exceptie de la definitia de mai sus, prin articolul 210, care prevede ca manifestarea de vointa a unei singure persoane - asociatul unic - este suficienta  pentru constituirea unei societati comerciale.

Tab.1.3.

c)     societati de persoane sau interese

Este o forma de societate constituita pe baza personalitatii celor ce se asociaza. Sunt societati cu personalitate juridica, nume si patrimoniu. Fiecare asociat se angajeaza in limitele cotei sale de participare sau pana la concurenta intregii averi.

Formele pe care le poate imbraca o societate de persoane sau interese sunt:

societati in nume colectiv

societati in comandita simpla

Societatile in nume colectiv (S.N.C.)

societatile sunt constituite dintr-un singur fel de asociati;

aportul asociatilor la capitalul social este constituit din parti sociale netransmisibile;

raspunderea este solidara, subsidiara si nelimitata din pasivul social al societatii;

fiecare partener este personal raspunzator pentru datoriile create de societate;

intregul patrimoiniu al asociatilor este folosit ca gaj in vederea garantarii obligatiilor sociale fata de terti;

se cere existenta unui cont personal in care trebuie sa existe o suma modica;

este necesara aducerea unor bunuri mobile sau imobile si capitalul efectiv

asociatii au dreptul de alegere a unuia sau mai multor administratori dintre ei sau din exteriorul firmei;

Tab.1.4.

Societati in comandita simpla (S.C.S.)

Aceasta forma de proprietate permite asocierea intre oamenii cu idei, buni profesionisti in anumite domenii, dar care nu au capital, cu persoane care dispun de capital si sunt dispuse sa se asocieze;

Asociatii se impart deci in doua categorii:

Comanditatii:

aduc in firma: aptitudini, cunostinte, idei;

raspund solidar si nelimitat;

asigura conducerea si gestionarea patrimoniului.

Comanditarii:

aduc in firma capitalul alcatuit din: bani, bunuri;

partile sociale sunt transmisibile doar cu acordul tuturor asociatilor;

au dreptul la dividende proportional cu actiunile pe care le poseda;

raspund in limita sumei cu care au contribuit.

Au doar drept de supraveghere si control al contabilitatii prin cererea unei copii la bilant, la contul de profit si pierdere.

Societatea poate fi formata doar in numele comanditatilor, comanditarii neavand dreptul de a participa la conducerea societatii.

Administratorul unei S.C.S. nu poate fi decat un comanditat.

d)    societati de capital

Este o forma de proprietate in care fiecare dintre asociati raspund doar in limita aportului lor la capitalul social.

Tipuri de societati:

Societati in comandita pe actiuni,

Societati pe actiuni,

Societate cu raspundere limitata.

Societati in comandita pe actiuni (S.C.A.) :

constituirea capitalului social este identic cu cea a S.C.S.- ului;

administrarea societatii este realizata de unul sau mai multi comanditati;

comanditarii au dreptul doar de administrare interna si nu externa;

exista doua categorii de asociati: comanditarii si comanditatii;

capitalul social este impartit in actiuni;

obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social;

raspunderea revine in mod nelimitat comanditatilor;

comanditarii sunt obligati doar la plata actiunilor lor.

Avantajele acestei forme de proprietate sunt:

administrarea fiind realizata de comanditati, hotararile se iau si se aplica pe loc - cresterea operativitatii;

comanditatii au mare libertate de actiune.

Dezavantajele sunt identice cu cele ale S.C.S.

Societati pe actiuni (S.A.)

infiintarea societatii se face prin varsarea a 30% din capitalul subscris sau prin subscriptie publica, printr-un prospect de emisiune al fondatorilor vizat de instanta de judecata;

S.A.-urile trebuie sa aiba cel putin trei cenzori si trei supleanti;

cel putin un cenzor trebuie sa fie expert contabil sau contabil autorizat;

administratorul trebuie sa depuna o garantie ce nu poate fi mai mica de 10% din valoarea actiunilor sau dublul remuneratiei lunare;

capitalul social este format din actiuni

plafonul minim al capitalului social este 25 milioane lei;

numarul minim de actionari este 5;

actionarii pot fi persoane fizice sau juridice;

conducerea este asigurata de consiliul de administratie ales de adunarea generala;

actionarii primesc anual dividende, valoarea lor fiind proportionala cu valoarea actiunilor detinute;

Tab.1.5.

Societate cu raspundere limitata

forma intermediara intre societatea de persoane si cea de capital;

capitalul poate fi constituit din bunuri mobile sau imobile (pana la 60% din valoarea capitalului fixat) si o suma limitata de bani (40% din valoarea capitalului social);

capitalul social minim este de 2 milioane lei;

capital social divizat in parti sociale netransmisibile;

raspunderea asociatilor pentru pasivul social este in limita aportului lor la capital;

prestatiile in munca nu constituie aport la capital;

obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, asociatii fiind obligati doar la plata partilor sociale;

administratorul este ales de majoritatea absoluta a actionarilor;

asociatii stabilesc drepturile, indatoririle si durata mandatului administratorului;

cesiunea partilor sociale se poate realiza prin cesiune de drept civil, in limita partilor sociale detinute;

Inregistrarea societatilor comerciale

Prin ordinul 358/2001 s-a infiintat Biroul Unic din cadrul CCIA cu trei departamnte deci trei roluri distincte:

departamentul de servicii (redactarea actelor constitutive, obtinerea de extrase CF, etc

biroul de inregistrare inmatriculare (este departamentul in care judecatorul delegat autentifica actele)

biroul de autorizatii (format din reprezentantii Inspectoratelor: mediu, sanitar, sanitar veterinar, pompieri, protectia muncii)

Rolul biroului unic va fi identificat pe parcursul explicarii catorva proceduri (infiintare, autorizare, inscriere de mentiuni, radiere, preschimbare, etc.)

Pentru constituirea unei societati comerciale trebuie parcurse o serie de etape si indeplinite o serie de proceduri.

Succesiunea etapelor ce trebuiesc parcurse pentru infiintarea unei societati comerciale este urmatoarea:

Obtinerea avizului de anterioritate de la Registrul Comertului pentru rezervarea numelui firmei, rezervarea se poate solicita si in alte judete; (formularul 1)

Elaborarea actului constitutiv (cu ajutorul unui avocat, sau la biroul unic deschis la fiecare CCIA din judet conform ord.358/2001) si autentificarea notariala a actului constitutiv al noii firme;

Deschiderea unui cont bancar temporar pentru depunerea capitalului social al noii firme;

Achitarea taxei de 300000 lei la Administratia Financiara; plus timbru fiscal de 4500 lei

Prezentarea actelor de sediu: act de proprietate (extras CF), inchiriere (contract si extras CF);

Semnarea declaratiei in fata juristului Biroului Unic (anexa2), care tine loc de cazier judiciar;

Completarea cererii de autorizare si functionare (formularul *) si specimenul de semnaturi (anexa 7). (Obs. Daca s-a gresit ceva se completeaza formularul 8)

Obtinerea hotararii judecatoresti de inregistrare a firmei in Registrul Comertului (hotarare data de judecatorul delegat);

Inregistrarea firmei in Registrul Comertului si transmiterea documentatiei pentru publicare in Monitorul Oficial al Romaniei (formularul 7), se face din oficiu, fara taxa;

Obtinerea Certificatului de inregistrare cu codul unic de inregistrare (CUI);

Obtinerea anexei la certificatul de inmatriculare (autorizarea sediului social), se realizeaza in comisia delegata la CCIA

Deschiderea contului bancar;

Obtinerea autorizatiilor de functionare necesare.

Pentru depunere sau mentionare de acte se completeaza Formularul 6

Pentru preschimbarea certificatului de inmatriculare (echivalentul mai vechi al certificatului de inregistrare) se completeaza formularul 12, se plateste taxa de 25000 lei, se prezinta certificatul vechi , certificatul de inregistrare fiscala si codul fiscal in original, copia xerox a dovezii TVA

Pentru radierea firmei se completeaza cererea de radiere (Formularul nr. 5).

Actele necesare pentru inregistrarea la Directia Generala a Finantelor Publice sunt:

incheiere de autorizare (semnata de judecatorul delegat)

actul constitutiv al societatii comerciale;

copie dupa certificatul de inregistrare (emis de Oficiul Registrului Comertului) si anexa:

La deschiderea contului bancar al noii societati sunt necesare:

incheierea de autorizare;

copie dupa certificatul de inmatriculare;

copie dupa actul doveditor al depunerii capitalului social;

copie dupa codul fiscal (acordat de Directia Generala a Finantelor Publice).

Obtinerea licentelor, autorizatiilor si permiselor

Pentru a demara o afacere, in Romania sunt necesare o serie de acte cum ar fi: autorizatii, licente, permise, toate acestea in functie de domeniul de activitate al firmei pe care dorim sa o constituim. Exista locatii de unde se pot obtine informatii referitoare la aceste acte, cum sunt Camera de Comert si Industrie sau Biroul de Informatii al Primariei din localitatea unde firma va avea sediul. Deoarece exista in cadrul administratiilor locale o anumita autonomie a acestora, lista autorizatiilor si permiselor necesare demararii unei afaceri este doar informativa, acestea depinzand foarte mult de judet sau regiune.

a. Sediul social, este sediul in care organizatia ca forma juridica isi desfasoara activitatea administrativa. (Este posibil ca sediul sa figureze la o adresa, iar activitatea administrativa, respectiv birourile sa se gaseasca in alt sediu). Autorizarea sediului social, a fost succint prezentata anterior, de aceea in acest paragraf va fi prezentata mai pe larg. Autorizarea sediului social se prezinta sub forma unei anexe la certificatul de inregistrare si contine vizele institutiilor abilitate, conform tabelului de mai jos:

Tab.1.6.

b. Punctul de lucru este acea unitate in care o firma isi desfasoara efectiv activitatea. Exemple: fabrica, depozit, magazin, unitate de prestari servicii, etc. Indiferent de tipul activitatii pe care o firma doreste sa o desfasoare este obligatorie obtinerea autorizatiei de functionare a punctului de lucru. De mentionat faptul ca indiferent de numarul punctelor de lucru pe care le are o firma, fiecare dintre acestea necesita o autorizatie distincta.

Prima etapa in aceasta actiune este clarificarea actelor cu privire la spatiu.

Obtinerea extrasului CF

Contractul de asociere sau inchiriere

Schita spatiului (plan de amplasare in zona, schita spatiului, fatada) cu mentionarea destinatiei fiecarei incaperi

Completarea cererii de schimbare a destinatiei incaperilor

Se va obtine avizul de schimbare a destinatiei din partea primariei.

A doua etapa este cea de obtinere a avizelor de la institutiile abilitate din cadrul Biroului unic. Pentru aceasta se va urmari procedura urmatoare:

preluarea fisei de consultanta; (vezi anexa)

se completeaza formularul 23

se completeaza formularul 6 privind inscrierea de mentiuni

se achita taxa de inscriere de mentiuni (deschidere punct de lucru) (pentru inscrierea de mentiuni se prezinta inclusiv extrasul CF, contractul de inchiriere sau asociere, avizul de schimbare de destinatie)

prezentarea in fata comisiei pentru obtinerea fiecarei vize in parte astfel:

aurorizatia PSI: se completeaza memoriul tehnic (anexa PSI), se prezinta copie dupa schita spatiului. In cazul in care activitatea prezinta risc din punct de vedere al incendiilor, membrii comisiei vor inspecta spatiul si de-abia dupa aceea vor aviza.

autorizatia sanitara: se completeaza formularul anexa sanitara si memoriul tehnic, si se va prezenta urmatoarele documente (vezi verso anexei)

autorizatia sanitar veterinara: vezi anexa "sanitar veterinara memoriu tehnic la care se adauga celelalte documente

autorizatie de mediu : cerere, fisa de prezentare si declaratie, {anexele mediu)acordul vecinilor, dovada de spatiu, contract de colectare a rezidurilor, dovada publicarii in ziar local privind intentia de deschidere a punctului de lucru, schita spatiului. Dosarul va ajunge la Inspectoratul de mediu, va fi repartizat unui inspector care va verifica pe teren datele din dosar.

Autorizatia privind protectia muncii: declaratie, Cerere (anexa PM)

La toate birourile de avizare, membrii comisiei vor competa actele necesare, valoarea taxei. Daca din prima trecere prin comisie dosarele sunt complete, comisiile vor retine dosarele, urmand procedura de avizare.

Se achita taxele de autorizare;

Dupa o perioada de maxim 20 zile autorizatiile trebuie eliberate, inclusiv anexa privind mentionarea tuturor autorizatiilor.

9. autorizatia de functionare din punct de vedere al primariei:

cerere de autorizare adresata primariei;

actul constitutiv al societatii (copie);

incheiere de autentificare;

eventuale mentiuni, adaugiri, modificari ale actului constitutiv;

certificatul de inregistrare (copie);

anexa cu vizele institutiilor (copie);

autorizatia sanitara de functionare (copie);

autorizatie sanitar-veterinara - pentru cele din domeniul alimentar;

avizul P.S.I. (copie);

autorizatia de mediu (copie);

schita spatiului cu precizarea dimensiunilor incaperilor si a suprafetelor destinate activitatii respective;

avizul de schimbarea destinatiei

copie dupa actul de proprietate sau contractul de inchiriere sau asociere valid (extras recent de Carte Funciara si contract de incheiere sau asociere);

acordul colocatarilor care detin parti comune in indiviziune (ex. blocuri, curti comune);

contract de salubrizare (copie);

chitanta doveditoare a platei taxei de autorizare (copie).

Dosarul se prezinta la primarie, iar in urma analizei inspectorilor comerciali in termen de 30 zile se obtine si aceasta autorizatie, absolut necesar pentru functionare

autorizatia de montare a firmei (insemnele acesteia), este necesara atunci cand la punctul de lucru dorim sa anexam reclama firmei (luminoasa sau nu)

se completeaza o cerere de urbanism si autorizatie de constructie

se intocmeste un dosar (memoriu tehnic respectiv descrierea reclamei, continut si dimensiuni, schita firmei, planul de incadrare in zona, schita fatadei ) tot acest dosar trebuie sa poarte girul unui arhitect autorizat.

In urma acestui demers, in 30 zile se obtine certificatul de urbanism si o aprobare a constructiei (firma).

In cazul in care o noua firma doreste sa construiasca noi facilitati necesare desfasurarii activitatii, este necesar certificatul de urbanism si  autorizatia de constructie. In acest caz, deoarece lucrurile se complica si mai mult, sfatul meu este sa va adresati unui birou de arhitectura, care o sa realizeze cu acordul dumneavoastra fiecare doleanta.

Obtinerea licentelor, permiselor sau altor autorizatii se face de la caz la caz, in functie de profilul de activitate al firmei respective.

Factorii de influenta privind antreprenoriatul

Parerile oamenilor in ceea ce priveste implicarea in mediul afacerilor sunt impartite, unii considera ca este un risc mult prea mare, altii sunt incantati de avantajele posibile ce pot fi obtinute de-a lungul anilor si nu se gandesc la un posibil esec.

Un pas inainte spre succesul unui intreprinzator ar putea fi cunoasterea factorilor ce au influentat succesul sau esecul altor firme din acelasi domeniu de activitate, tinand cont de faptul ca rata esecurilor firmelor noi si a celor mici este foarte ridicata.

Factorii care influenteaza dezvoltarea unei afaceri pot fi:

factori macroeconomici

factori microeconomici.

a)     Dintre factorii macroeconomici ce influenteaza dezvoltarea unei afaceri putem aminti: economia unei tari, inflatia, rata dobanzii, somajul, accesul la capital, cadrul politic si legile in vigoare.

Economia unei tari nu are o evolutie constanta, ea avand faze de crestere si declin, acestea punandu-si amprenta si influentand dezvoltarea unei afaceri. Cele mai puternic afectate de declinul unei economii sunt firmele mici si cele nou constituite.

Inflatia este un factor macroeconomic cu o puternica influenta asupra dezvoltarii unei afaceri, indiferent daca aceasta este la inceput de drum sau isi desfasoara activitatea de mai mult timp. Daca inflatia este scazuta, afacerile din respectiva economie sunt prospere, rata profitului depasind-o pe cea a inflatiei.

Un alt factor de influenta al dezvoltarii antreprenoriatului este rata dobanzii. Marimea acesteia poate determina o persoana sa devina intreprinzator (rata scazuta a dobanzii) sau sa faca economii prin depunerea banilor la banca (rata ridicata a dobanzii).

Deoarece bancile acorda imprumuturi firmelor mari, stabile, mai repede decat celor mici si la inceputul dezvoltarii afacerii, noii intreprinzatori intampina dificultati in ceea ce priveste accesul la capitalul necesar demararii unei afaceri.

O tara cu un cadru politic si legislativ stabil este cel mai propice pentru dezvoltarea unei afaceri. Cadrul legislativ al unei tari are un impact hotarator asupra dezvoltarii unei afaceri, deoarece de multe ori reglementarile guvernamentale diminueaza sansa noilor intreprinzatori. De exemplu, legea 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea intreprinderilor mici si mijlocii, incurajeaza dezvoltarea antreprenoriala, dar hotararile guvernamentale si ordonantele de aplicare a acestei legi limiteaza foarte mult facilitatile pe care legea amintita mai sus le prevede.

b)     Factorii microeconomici cu influente asupra dezvoltarii unei afaceri pot fi : competenta antreprenoriala, control financiar, evidenta financiar-contabila, controlul stocurilor, amplasarea, planificarea, activitatea de marketing, factorul uman, atitudinea in afaceri, frauda, dezastrul.

De nenumarate ori principala cauza a esecului unei afaceri este incompetenta intreprinzatorului, acestia neavand calitatile necesare dezvoltarii unei afaceri. Un intreprinzator ar trebui sa aiba cunostinte in domeniul productiei, financiar, marketing, etc.

In cazul lipsei unui control financiar al activitatii firmei riscul aparitiei insuficientei capitalului prevazut sau al realizarii de investitii mari din fonduri insuficiente este foarte mare.

Este necesar ca un intreprinzator sa inteleaga informatiile financiare obtinute de la contabilul firmei, dar totodata sa si foloseasca aceste informatii pentru a lua decizii corecte in ceea ce priveste activitatea si dezvoltarea firmei.

Necunoasterea situatiei stocurilor firmei poate duce la:

stocuri mult prea mari fata de cererea pietei;

posibile nemultumiri ale clientilor;

reducerea clientelei;

articole necorespunzatoare din punct de vedere al calitatii;

articole demodate;

etc.

De cele mai multe ori amplasarea este un factor important al desfasurarii si dezvoltarii activitatii unei firme, factor de care de nenumarate ori nu se tine cont.

Planificarea, proces ce ar trebui mult mai atent studiat si elaborat, prin stabilirea de obiective favorabile firmei si determinarea metodelor de realizare a acestora. Planificarea este necesara in toate compartimentele unei firme.

Un factor microeconomic, care in numeroase cazuri afecteaza dezvoltarea unei afaceri este lipsa activitatii de marketing necesara oricarui tip de afacere sau realizarea de actiuni partiale ale acesteia, fara nici un plan de cunostinte in domeniu.

Esecurile afacerilor ar putea fi determinate si de :

constiinte ale intreprinzatorilor reduse in ceea ce priveste activitatea de marketing;

lipsa de personal specializat;

lipsa unui plan de marketing bine intocmit;

absenta surselor necesare realizarii activitatii de marketing, etc.

In orice tip de afacere omul este factorul cel mai important, el putand duce afacerea la succese sau chiar esecuri. Lipsa unui personal specializat poate fi un factor important al nedezvoltarii afacerii. In numeroase firme intreprinzatorii acorda mai multa atentie procesului de productie, vanzarilor, problemelor financiare si nu se intereseaza prea tare de personalul angajat.

Atitudinea intreprinzatorilor fata de afaceri poate determina succesul sau esecul unei afaceri. Succesul unei afaceri ar putea fi determinat de sacrificiile si munca indarjita a intreprinzatorilor, precum esecul ar putea avea drept cauza implicarea acestora in numeroase actiuni  si activitati fara nici o legatura cu afacerea pe care doresc sa o dezvolte.

Factorii care duc sigur la esecul unei afaceri sunt frauda si dezastrele.

fraudele sunt consecinta furturilor datorate spargerilor, furturilor atat a clientilor cat si a salariatilor firmei;

dezastrele sau evenimentele neprevazute (inundatii, incendii, etc.) nu pot fi evitate, intreprinzatorul putand doar sa realizeze asigurarea bunurilor firmei, pentru a avea o garantie in astfel de cazuri.

O buna concretizare a factorilor de influenta se poate realiza prin analiza celor cinci fortele lui Porter:

pericolul de noi intrari pe piata;

furnizorii (puterea acestora)

cumparatorii (puterea de cumparare);

produsele de substitutie;

intensitatea competititi.