Rolul si functiile eticii in societate

Rolul si functiile eticii in societate

Scopul demersurilor etice il reprezinta moralitatea. Misiunea eticii este nu numai de a expune aspectele teoretice ale moralei, ci si de a constitui un ghid practic, real, in indrumarea si ameliorarea vietii morale a societatii.

Cunoscutul filozof pesimist Schopenhauer, considera ca nu poti deveni un om moral prin simpla cunoastere a moralei, dupa cum nu poti fi un artist doar prin cunoasterea esteticii, sau poet prin insusirea poeziilor. Pentru a arata ca determinarea vointei nu depinde numai de cunoastere, el ne spune: << Velle non discitur>> (a voi nu se invata).

Noi credem ca etica nu-l face pe om mai bun, il poate ajuta, cu siguranta, sa se fereasca de raul pe care il poate face altora sau siesi. In general, etica urmareste a gasi adevarul, a stabili izvoarele moralei, a expune faptele morale, a analiza simtul etic si constiinta morala, a contura idealul moral, a separa binele de rau, etc.

Etica este in cautarea suportului rational a unei pozitii fata de alta, cauta evidente obiective in legatura cu felul in care ar trebui sa traim, ce inseamna o viata cu sens, cum trebuie sa-i tratam pe semeni.

In general, in viata de zi cu zi trebuie sa fim morali pentru ca aceasta ne ajuta la formarea si dezvoltarea virtutilor. In plus, trebuie sa fim morali si pentru alte considerente:

necesitatea armonizarii la nivel de individ a nevoilor bio-psihice si a exigentelor superioare (depasirea biologicului si fixarea unor determinante de tip uman, sub forma trasaturilor de caracter: devotament, intelepciune, iubire, respect, solidaritate, omenie etc.);

necesitati de ordin social: armonizarea dintre individ si semenii sai (morala este o functie a dezvoltarii social-istorice);

continua umanizare a comportamentului pentru realizarea contradictiilor (din interiorul fiintei umane sau al integrarii ei sociale);

rezolvarea contradictiei dintre ceea ce este si ceea ce trebuie/se doreste a fi;

pentru a asigura ordinea ideala (afirmarea binelui, evitarea raului);

pentru progres, in sensul: dezvoltarii, perfectionarii, desavarsirii (morala este creatoare de progres);

pentru dobandirea unei atitudini superioare: convingeri, sentimente, comportament civilizat;

pentru a beneficia de aprecieri din partea opiniei publice;

pentru a asigura echilibrul tendintelor bipolare din om: altruism-egoism, sociabilitate-individualism; seriozitate-superficialitate, reverie-realism etc.

Acceptarea drepturilor omului ca aspect esential al dezvoltarii morale, politice si al prosperitatii personale si comunitare nu reprezinta un consens general intre teoreticieni. Marxistii de exemplu, le ataca din perspectiva relativista si a progresului social. Insista mai degraba pe cele pozitive (dreptul la munca, la concediu de odihna platit) si opereaza cu alte categorii de drepturi universale, dupa principiul dependentei drepturilor de dezvoltarea relatiilor de productie si abolirea proprietatii private (lichidarea exploatarii si a inegalitatii dintre oameni).

Obiectia frecventa impotriva cadrului normativ centrat pe drepturile persoanei se refera la faptul ca accentueaza egoismul si lipsa de responsabilitate fata de altii. Cu alte cuvinte, se poate presupune ca individualismul promovat de liberalism este imoral. Dar o astfel de obiectie nu se poate sustine. Este gresit sa consideram ca individualismul liberal central pe drepturi este incompatibil cu responsabilitatea odata ce fiecare drept pe care il are o persoana este limitat de acelasi drept pentru alta persoana. Libertatea oricui are o singura limita: libertatea altei persoane

Ca sa concluzionam, rolul eticii este sa ajute oamenii sa decida ce este mai bine sa faca, pe ce criterii sa aleaga si care sunt motivatiile morale in actiunile intreprinse.

Sumar

Daca facem o incursiune in istoria eticii ca filozofie practica, putem constata ca toti autorii sunt de acord ca obiectul eticii il constituie cautarea unui raspuns la intrebarea "Ce este binele"?

Rolul eticii este sa ajute oamenii si institutiile sa decida ce este mai bine sa faca, pe ce criterii sa aleaga si care le sunt motivatiile morale in actiunile lor. Unii considera ca etica, ca stiinta, nu are utilitate deoarece aceasta are un caracter normativ vizand conduita oamenilor, neputandu-i influenta, in mod real la un comportament real.

Recomandari bibliografice

Cozma, C. (1997). Elemente de etica si deontologie. Iasi: Editura Univ. "Alexandru Ioan Cuza". (p. 7-29)

Craciun, D. (2005). Etica in afaceri. Bucuresti: Editura A.S.E. (p.23-27)

Popa, M. (2006). Etica afacerilor si managementul. Cluj-Napoca: Editura Casa Cartii de Stiinta. (p.9-47)

Tigu, G.(2003). Etica afacerilor in turism. Bucuresti: Editura Uranus. (p.9-20)