Simtul etic sau constiinta morala

Simtul etic sau constiinta morala

Constiinta morala este organul de manifestare si de cunoastere a legii morale; este o judecata a valorii morale a faptelor noastre sau ale altora, avand caracter subiectiv si temporal. Constiinta morala este rezultatul presiunilor sociale si ale evolutiei societatii in care individul s-a format.

A avea constiinta morala inseamna, in primul rand, a cunoaste si a recunoaste existenta unei ordini morale. Astfel, constiinta a fost si ramane liantul invizibil, gratie caruia comunitatea nu s-a naruit.

Fiecare dintre noi avem anumite standarde etice pe baza carora traim. Standardele noastre reprezinta idei despre bine si rau care ne ajuta sa actionam atunci cand avem de luat o decizie. Desi standardele noastre sunt bazate pe principii si valori proprii, exista si principii universale, asupra carora suntem toti de acord.

De unde vin toate aceste standarde, principii si valori?

O parte din normele etice isi au originea in trecutul nostru. Unele idei despre ce trebuie si ce nu trebuie sa facem vin de la parinti, profesori sau prieteni. Oamenii care ne influenteaza ne dau idei despre ce e bine si ce e rau. Mai stai afara dupa ora de culcare? Cum te porti cu bunicii? Ce ii spui unui prieten care vrea sa copieze tema de la tine? Toate astea sunt exemple de decizii etice pe care le adoptam, iar prietenii si familia au un cuvant de spus in toate acestea.

Admitand ideea ca prima forma de invatare umana este imitatia, nu trebuie sa ne mire faptul ca aceasta ne insoteste de-a lungul vietii. Este mai degraba folositor omului, dupa cum afirma R. Lipton, sa uzeze de comportamente culturale elaborate deja, decat sa conceapa altele, prin metoda incercarii si erorii, dat fiind ca se dovedeste a fi mai economicos din punct de vedere energetic. Asadar, inca de mic omul este obisnuit sa aiba modele. Ajuns la varsta maturitatii nu se pune problema daca sa mai aiba sau nu modele, ci sa le aleaga pe cele care corespund intereselor sale.

Etica mai este determinata si de comunitatea in care traiesti. Scolile, afacerile si toate genurile de organizatii au standarde si se asteapta ca oamenii sa le urmeze. Atunci cand toate aceste grupuri sunt privite impreuna, ele formeaza o comunitate, un grup ai carui membri lucreaza impreuna si se ajuta intre ei. O comunitate trebuie sa aiba etica, trebuie sa transmita anumite standarde.

Modelele identificabile in realitatea imediata in care este integrat individul, pot fi directe, vizand pe profesorii, prietenii, parintii sai, dar pot fi si mediate de diferite ipostaze culturale: literatura, film, muzica. Le putem intalni din intamplare, fara cautari premeditate, alegandu-le din proprie initiativa. De multe ori acestea pot fi sugerate, induse sau impuse. Modelarea facuta de altii trebuie sa conduca la conturarea unei autonomii si a unei responsabilitati in ceea ce priveste automodelarea. De preferat ramane, totusi, cautarea pe baza propriei chibzuinte, a modelului autentic si potrivit propriului eu. Aceasta trebuie sa constituie tinta suprema a oricarui program de pregatire.

Dar 'etica' noastra mai vine si din cultura si traditii. Suntem inconjurati de cultura si traditie in fiecare zi. Cultura caracterizeaza grupul cu care ne identificam (uneori este generatia noastra). Alteori, este comunitatea in care traim. Poate fi natiunea noastra sau colegii.

Constrangerea pentru respectarea normelor sociale incepe inca de la cresterea si educarea copiilor, acestea constand tocmai din efortul de a impune copilului moduri de a vedea, simti, actiona intr-un fel la care el poate n-ar ajunge daca n-ar fi condus la acestea. Copilul este invatat sa respecte obiceiurile, traditiile, conventiile iar dezvoltarea personalitatii urmeaza un curs printre aceste jaloane: credintele, tendintele, practicile grupului luate in intregul lor. Obisnuinta colectiva se transmite prin educatie din generatie in generatie, dand astfel membrilor societatii siguranta si stabilitate.

Traditiile sunt actiuni izvorate din valori importante, pe care le vom expune si in viitor. Felul in care ne practicam confesiunea religioasa, ne petrecem aniversarile, vacantele, sunt exemple de traditii. Si sunt idei despre cum ar trebui sa facem lucrurile pentru a continua traditiile.

Cert este ca, fundamental capacitatea noastra de a actiona etic, existenta noastra morala este ceea ce ne distinge fata de animale. A fi moral inseamna a trai doar in limitele exigentelor adevarului nealterat de emotii si prejudecati, corect, drept, logic si previzibil.

Constiinta morala poate fi considerata: un instinct divin, judecata practica a sufletului, ratiunii, spre a face o fapta reala, o putere psihica prin care deosebim faptele bune de cele rele. Simtul etic reprezinta facultatea unei persoane de a deosebi binele de rau si de a respecta ordinea morala.

Pentru a fi moral trebuie sa traiesti in acord cu codul comunitatii tale si sa le respecti pe cele ale altora. Dar si in interiorul aceleiasi comunitati exista dispute despre ceea ce este drept, iar problema tolerantei absolute fata de alte coduri creeaza situatii uneori inacceptabile. Nazistii aveau codul lor moral, dar nu putem spune ca respectam dreptul la genocid fiindca purificarea rasiala era ceruta de un astfel de cod. Nu putem spune ca, in numele respectului pentru multiculturalitate si al tolerantei putem accepta de exemplu sclavia, discriminarea pe baza apartenentei la un sex, eugenia spartana (teorie care preconizeaza ameliorarea populatiilor umane prin masuri genetice - alegerea parintilor, sterilizarea, interzicerea procrearii etc., folosita de rasisti si nazisti), etc

Relativismul sustine ca nu exista standarde morale dincolo de coduri particulare, nimic nu e nici absolut, nici universal. Nu avem unde cauta standarde absolute dincolo de realitate si daca ele ar exista, ar fi nedrepte.

Forta motrice a dezvoltarii personalitatii o constituie contradictia dintre trebuintele sociale, pe de o parte, si  aspiratiile individului, respectiv, posibilitatile satisfacerii lor, pe de alta parte. Ele se manifesta in activitatile omului, in relatiile sale cu alti oameni, si mai ales cu societatea.

Contradictia este traita de om ca preocupare, neliniste, suparare sau nemultumire.

In momentul in care apare intentia de reeducare, si acest fapt denota ideea existentei unei valori, a unui ideal, spre a carui implinire sunt mobilizate eforturile, are loc din punct de vedere cognitiv elaborarea unui portret-robot a comportamentului dorit. In cazul in care se gaseste un corespondent al acestuia in realitatea imediata, acesta este ales. In acest caz sansele de reusita sunt mari. In cazul in care realitatea nu poate furniza un astfel de model, au loc un numar semnificativ de tatonari, cramponari in situatia determinanta, sansele de reusita fiind mai mici .

In esenta, cele mai importante caracteristici ale omului, din acest punct de vedere, sunt legate de modul de analiza a realitatii: mai mult logic, mai mult imaginativ sau mai mult sentimental.

Fiecare om are o misiune pamanteana pe care poate sa si-o indeplineasca cu cinste. Unii nu stiu cum sa faca. Ar fi util daca ar intelege ca fiecare este o petala din floarea lumii, ca fiecare are nevoie ca de aer de respect fata de sine si, in acelasi timp, fata de toti ceilalti. Lumea poate evolua normal doar daca marea majoritate intelege ca este parte a aceluiasi intreg.