Turismul cultural-definitie, caractere generale

Turismul cultural-definitie, caractere generale

Turimul cultural reprezinta un tip de turism cunoscut si sub numele de turism de vizitare deoarece practicarea sa presupune “vizita” unui obiectiv sau a unei grupari de obiective sau resurse atractive de provenienta antropica.

Turismul cultural, ca forma a turismului itinerant, are urmatoarele insusiri:

.Este practicat de catre anumite categorii ale populatiei (intelectuali, elevi si studenti in special).

.Antreneaza atat populatia urbana cat si cea rurala, cu preponderenta totusi pentru cea dintai, deoarece este mai putin absorbita in activitati productive auxiliare (timpul liber al celor de la orase este mai lung decat al persoanelor de la sate).

. Durata este de obicei limitata la 3-7 zile deoarece un traseu intesat de obiective duce la fenomenul de “saturatie si inhibitie” pe planul receptarii, respectiv la scaderea eficientei actului instructiv.

. Distanta variaza in functie de cerere si de pozitia spatiala a produsului turistic.

. Eficienta economica a turismului cultural este cea mai redusa dintre toate tipurile de turism. Acest lucru se explica prin caracterul sau de tranzit si prin apelarea la infrastructura turistica numai in cazuri de exceptie. Cresterea ponderii celor care utilizeaza automobilul si rulotele creeaza o mare independenta fata de bazele de cazare in detrimentul functionalitatii acestora. De asemenea, grupa tanara a celor care practica turismul cultural fac autostopul si apeleaza la serviciile unor baze secundare foarte ieftine (campinguri, in special). Accesul la obiectivele turistice culturale este, in general, gratuit (biserici, manastiri etc) sau se platesc taxe de intrare aproape formale (muzee) care permit doar supravietuirea acestora.

Turismul cultural presupune vizitarea unor obiective de provenienta antropica care include:

Obiective istorice

Obiective religioase

Obiective cultural

Monumente

Obiective etnografice

Resursele turistice antropice sunt caracterizate, intr-o masura mai mare sau mai mica, prin urmatoarele cinci attribute: vechimea, unicitatea, ineditul, dimensiunile si functia indeplinita (cea care le-a determinat, initial, sau cea castigate pe parcurs) (Cocean, P.,1999).