Istoricul asigurarilor in tara noastra

Istoricul asigurarilor in tara noastra

Forme incipiente de asigurari au existat pe teritoriul tarii noastre inca din secolele XVII-XVIII, atat in cadrul breslelor, cat si al obstilor satesti.

Hopsa a fost o forma rudimentara de asigurare a animalelor in caz de accidente, practicata cu mult timp inaintea secolului al XIX-lea, prin care locuitorii unei comune se intrajutorau reciproc. Daca o vita se accidenta, aceasta era sacrificata si carnea ei era distribuita intre locuitorii comunei, fiecare platind o suma de bani pentru partea care ii revenea. In acest fel, proprietarul animalului sacrificat isi acoperea, partial sau total, dauna suferita.[1]

Primele organizatii cu caracter de mutualitate si intrajutorare au fost breslele din Transilvania, infiintate in secolul al XIV-lea. Fiecare membru al acestora era obligat sa plateasca o taxa de inscriere si cotizatii periodice. Din sumele incasate in acest mod se suportau cheltuielile de inmormantare in caz de deces al membrilor breslei, iar daca vaduva si copii mesterului decedat ramaneau fara mijloace de trai, li se acordau ajutoare din „Lada breslei”.

Breslele aveau cate o cutie numita „a milelor” in care se aduna un fond alimentat din cotizatii, amenzi si din caritate publica.

Pe masura dezvoltarii relatiilor capitaliste in economie si a participarii Romaniei la circuitul economic mondial, a devenit necesara instituirea unor forme de organizare mai evoluate pentru prevenirea riscurilor prin compensarea pagubelor provocate de diferite fenomene.

Activitatea organizata din domeniul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila, desfasurata in tara noastra, se intinde pe o perioada de peste 120 de ani.

Prima etapa

n     a inceput in anul 1871, cand s-a infiintat prima societate de asigurari si s-a incheiat in anul 1948, cand s-a introdus sistemul economiei planificate.

n     dezvoltarea asigurarilor in aceasta etapa s-a facut in conditiile specifice economiei de piata, atingand performantele cele mai inalte in perioada interbelica.

n     in perioada celei de-a doua jumatati a sec. al XIX-lea, pana la inceputul primului razboi mondial, se remarca o proliferare a societatilor autohtone de asigurari in tara noastra;

n     cele mai reprezentative dintre acestea sunt: Transilvania, Dacia, Romania, Nationala, Generala, Agricola, Unirea, Prima Ardeleana. In practica acestor societati, riscurile cu specific agricol lipseau aproape complet din asigurari, cu toate ca erau solicitate tot mai insistent, iar dezvoltarea activitatii de crestere a animalelor se impunea ca necesitate stringenta.

n     in perioada 1897-1915, unele societati au practicat asigurari de animale, Asigurarea Romaneasca si Vulturul, cat si de culturi agricole contra grindinii, Dacia, Romania, Nationala, Generala si Agricola, operatiunile mentionate neocupand un loc important in volumul activitatii lor.

n     in perioada interbelica s-a dezvoltat in tara noastra si activitatea in ramura asigurarilor de viata.

n     dupa primul razboi mondial se remarca o patrundere masiva a capitalului  strain in activitatea de asigurare din Romania.

Cea mai intensa activitate de asigurare din perioada capitalismului in tara noastra s-a inregistrat in deceniul al patrulea al sec XX, cand s-au practicat toate formele de asigurari cunoscute si toate ramurile acestora.

Etapa a doua

q      incepe in anul 1948, cand, in urma actului de nationalizare a principalelor mijloace de productie, societatile de asigurare din tara noastra au fost nationalizate si trecute in proprietatea statului.

q      ele au continuat sa functioneze in vechea forma de organizare pana la 1 sept. 1949, cand au fost puse in lichidare iar portofoliul lor si rezervele tehnice au fost preluate de Societatea Generala „Sovromasigurari” – infiintata in acelasi an.

q      in anul 1953, aceasta a fost lichidata, iar ADAS a preluat si sarcina asigurarilor facultative. De la aceasta data se constituie monopolul statului in domeniul asigurarilor de bunuri, persoane, raspundere civila, ADAS fiind singura institutie de asigurare din tara noastra, iar asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila devin asigurari de stat.

In aceasta perioada, monopolul statului a impiedicat dezvoltarea si diversificarea asigurarilor, accentul punandu-se pe eficientizarea activitatii de asigurare si nu pe satisfacerea cerintelor asiguratilor.

Etapa a treia

Monopolul statului in domeniul asigurarilor a durat pana in anul 1990, cand prin H.G. nr 1279 s-a desfiintat Administratia Asigurarilor de Stat, activitatea acesteia fiind preluata de 3 societati comerciale pe actiuni:

Asigurarea Romaneasca S.A. a preluat portofoliul asigurarilor facultative de viata, asigurarilor obligatorii, asigurarilor facultative de autoturisme si a altor asigurari.

Societatea de asigurare si reasigurare ASTRA S.A. a preluat portofoliul asigurarilor mixte cu participare ADAS in strainatate si cel aferent asigurarilor  si reasigurarilor externe.

Agentia CAROM a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea si plata despagubirilor in cazurile de pagube produse in Romania, cand raspunderea revine unor asigurati la societati de asigurare din strainatate si in cazurile de pagube produse in strainatate de automobilisti romani asigurati la societati de asigurare din tara noastra.

In prezent au luat fiinta numeroase societati cu capital privat, fapt ce a condus la diversificarea ofertei de asigurare.