Caracterizarea personajelor negative din basmul

Caracterizarea personajelor negative din basmul

„Praslea cel voinic si merele de aur” – fratii mai mari ai lui Praslea

Basmul „Praslea cel voinic si merele de aur” a fost cules de Petre Ispirescu si publicat in 1882 in volumul „Legendele si basmele romanilor”. Aici a adunat tot ce a auzit de la oameni batrani, de la sate; acestea sunt basmele cele mai reprezentative pentru romani. In ele se ascundeau cele mai aprinse visuri si sperante ale oamenilor.

In basmul „Praslea ”, ca si in toate basmele exista atat personaje reale reprezentand binele: Praslea, fetele de imparat, etc., cat si personaje reale si supranaturale reprezentand raul: fratii lui Praslea, zmeii, balaurul.

Caracterizarea fratilor mai mari nu este directa, ci doar indirecta. Aceasta se desprinde din faptele si gandurile lor. Ca si alti voinici si ei au cerut imparatului sa-i lase sa prinda pe hotul merelor de aur, dar fara izbanda.

Invidiosi, incep sa-l dusmaneasca pe Praslea deoarece a reusit sa-si multumeasca tatal, aducandu-i mere de aur.

Prefacuti, fara sa-si arate invidia, pleaca impreuna sa-l prinda pe hot.

Ei planuiesc ,,sa-l piarda” pe Praslea, dar planul lor da gres, deoarece el ,,simtise de mai-nainte ca fratii sai ii poarta sambetele”. Atunci cand i-au dat franghia sa-l ridice din groapa care facea legaturacu tarmul celalalt, el simte primejdia, o anticipeaza. Cand vine randul lui sa coboare, leaga o piatra si pune caciula deasupra ei; fratii, crezand ca este Praslea au dat drumul franghiei pentru a-l omori. Inteligenta l-a salvat pe Praslea.

Intre timp, fratii ajunsi la imparatie se lauda cu victoria lor asupra zmeilor ; se casatoresc cu fetele de imparat si gloria lor este atinsa  pana in momentul venirii lui Praslea, care povesteste tatalui sau ce a patimit din pricina fratilor lui care au vrut sa-l piarda.

Imparatul afla abia acum ca Praslea fusese pe taramul celalalt si le scapase pe fete din mana zmeilor.

El hotaraste ca sa-i pedepseasca, intrebandu-l pe Praslea cum s-o faca.

Acesta le spune ca ,,ii iarta si pedeapsa sa o ia de la Dumnezeu”. Au aruncat cate o sageata in sus, iar Dumnezeu i-a pedepsit pe cei care ,,au gresit”; sagetile fratilor mai mari le cazura in crestetul capului si ii omorara, iar a celui mai mic ii cazu dinainte.”

Ca in orice basm popular si aici, raul a fost pedepsit, deoarece ,,basmul este poezia dorintelor implinite.” (Mihai Pop)