DELIMITAREA FAPTELOR DE COMERT DE ALTE OPERATIUNI ALE PERSOANELOR FIZICE SAU JURIDICE

SECTIUNEA I. Delimitarea faptelor de comert de operatiunile de intrajutorare

A. Preliminarii

203. Preliminarii. Jocurile de intrajutorare^[1] sunt activitati organizate de diferiti intreprinzatori in diferite forme juridice pe baza principiului progresiei geometrice prin care se polarizeaza castigurile in varful piramidei catre cei care au initiat sau au participant la inceputurile jocului, scopul fiind de a obtine asemenea caastiguri prin eludarea legii, a obligatiilor fiscale sau prin transferul banilor in afara statului de unde sunt deponentii.

Pentru a da o aparenta de legalitate si credibilitate unor asemenea practici, s-a incercat strecurarea unor asemenea activitati in obiectul de activitate al unor societati comerciale sub denumiri diferite si cat mai apropiate de activitati permise de lege societatilor comerciale.

Activitatile de intrajutorare au fost denumite^[2] ca: 'intrajutorare baneasca'; 'joc colectiv', 'joc distractiv', 'circuit financiar', 'programul de ajutor reciproc', 'supervaluta etc.

B. Delimitare

204. Delimitare. Problema care se pune este daca asemenea operatiuni pot sau nu sa fie considerate fapte de comert.

Raspunsul este ca acestea nu sunt fapte de comert deoarece:

a)           jocurile de intrajutorare nu figureaza in categoria faptelor de comert prevazute de art. 3 din Codul comercial sau de alte acte normative comerciale;

b)          jocurile de intrajutorare nu pot fi incadrate sau asimilate in sfera jocurilor de noroc deoarece se deosebesc de acestea in sensul ca in timp ce jocurile de noroc sunt reglementate legal si presupun acordarea de castiguri in raport de factori aleatori, opratiunile de intrajutorare sunt organizate in sistem piramidal si permit obtinerea de castiguri decat pentru aceia care sunt in varful piramidei si au inceput jocul.

In consecinta, nefiind fapte de comert operatiunile de intrajutorare au caracter civil si nu pot face obiectul de activitate al comerciantului persoana fizica sau juridica, in acest sens pronuntandu-se si practica judiciara^[3]

SECTIUNEA A II-A. Delimitarea faptelor de comert de operatiunile de educatie si invatamant

A. Preliminarii

205. Preliminarii. Operatiunile de educatie si invatamant au ca scop instruirea si educarea copiilor si tinerilor ori perfectionarea pregatirii profesionale sau educatia permanenta a adultilor. Ele sunt organizate fie in sistem public, fie in sistem privat cu plata.

B. Delimitare

206. Delimitare. In doctrina^[4] si practica^[5] judiciara s-a pus problema daca asemenea operatiuni sunt fapte de comert sau fapte civile, avandu-se in vedere scopul acestora precum si faptul ca potrivit Legii nr. 507/2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice de catre persoane fizice, intreprinzatorii privati pot organiza si desfasura servicii de invatamant.

Concluzia la care s-a ajuns a fost ca activitatile de educatie si invatamant nu sunt fapte de comert ci activitati de natura intelectuala avand caracter civil deoarece:

a)           nu sunt cuprinse in lista faptelor de comert prevazute de art. 3 din Codul comercial si nici in alte acte normative;

b)          nu au scop comercial ci prestarea de servicii de natura intelectuala in exercitarea unei profesii civile (instruire, educare, perfectionare profesionala etc.);

c)           veniturile care se obtin din asemenea servicii cu plata nu au regimul profiturilor de la comercianti fiind impozitate fiscal diferit de acestea din urma;

d)          pentru persoanele fizice si juridice care presteaza asemenea servicii exista reglementari proprii (statute, regulamente etc.).

SECTIUNEA A III-A. Delimitarea faptelor de comert de operatiunile exercitate in cadrul profesiunilor liberale

A. Preliminarii

207. Preliminarii. In categoria profesiunilor liberale sunt considerate profesiile de medic, avocat, arhitect, expert contabil.

Activitatea realizata in cadrul acestor profesii consta in tratarea bolnavilor, acordarea de asistenta juridica, expertizarea bunurilor etc.

B. Delimitare

208. Delimitare. Avand in vedere specificul si scopul activitatilor desfasurate in cadrul profesiunilor liberale s-a pus problema in doctrina^[6] si practica^[7] judiciara daca aceasta are sau nu caracter comercial in conditiile in care exista reglementari care permit o asemenea activitate si in forma societatilor comerciale cu unic obiect de activitate servicii medicale^[8]

Activitatile exercitate in cadrul profesiilor liberale nu sunt fapte de comert, avand caracter civil deoarece:

a)           ele nu figureaza in lista faptelor de comert prevazuta de art. 3 din Codul comercial sau in alte acte normative comerciale;

b)          scopul acestora nu este comercial ci asigurarea unor prestatii de natura intelectuala in exercitarea unor profesii civile (tratarea bolnavilor, asistenta juridica);

c)           veniturile^[9] care se obtin din prestarea unor asemenea servicii au regim juridic diferit de cel al profiturilor realizate de comercianti fiind diferit chiar si sistemul de impozitare al lor.

d)          liber profesionistii si activitatile lor nu sunt supuse reglementarilor comerciale ci unor reglementari proprii (statute, regulamente);

e)          de regula formele de organizare a activitatii sunt cabinetele individuale sau societatile civile profesionale;

f)            existenta unor incompatibilitati intre profesiunea de comerciant si profesiile liberale impuse prin lege (exemplu: pentru avocati de a exercita acte de comert in mod direct, pentru medici de a face comert cu medicamente).

SECTIUNEA A IV-A. Delimitarea faptelor de comert de operatiunile din domeniul agriculturii

A. Preliminarii

209. Preliminarii. Agricultura privita in sens larg, cuprinde operatiuni de cultivarea terenurilor, horticultura, floricultura, silvicultura, piscicultura, cresterea animalelor.

Formele de exploatare a terenurilor agricole sunt prevazute in Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura in art. 1-4:

a)           asociatia simpla^[10] fara personalitate juridica;

b)          societate civila agricola in conditiile Codului civil, fara personalitate juridica (art. 2 alin. 4)^[11]

c)           societate agricola in conditiile Legii nr. 36/1991 cu personalitate juridica (art. 4)^[12]

d)          societate comerciala in conditiile  Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, cu personalitate juridica (art. 3)^[13]

In categoria operatiunilor agricole sunt cuprinse si alte operatiuni decat cele de exploatare agricola, de intreprindere agricola, cum sunt vanzarea produselor solului sau a celor obtinute din activitati de crestere a animalelor, transformarea produselor agricole, adica acele activitati accesorii.

In legislatia noastra exista prevederi de natura a clarifica problema caracterului operatiunilor agricole (intreprinderea agrara sau vanzari ori cumparari de produse agricole) care dispun in sensul ca:

a)           'vanzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are de pe pamantul sau sau cel cultivat de dansul' nu este considerata fapta de comert (art. 5 din Codul comercial roman);

b)          'societatea agricola nu are caracter comercial' (art. 5 alin. 2 din Legea nr. 36/1991);

c)           'in vederea efectuarii de acte de comert persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale' (art. 1 (1) din Legea nr. 31/1990).

Avand in vedere textele legale mentionate in doctrina si practica judiciara consideram ca se pot face delimitari privind faptele de comert in raport de operatiunile agricole.

B. Delimitari

I. Delimitare fata de intreprinderea agrara

210. Intreprinderea agrara. Intreprinderea agrara poate fi organizata de intreprinzator fie in forma societatii comerciale, fie in forma societatii civile.

Problema care se pune este daca activitatea agricola de tipul intreprinderii poate fi comerciala sau este civila.

In doctrina au fost avansate ambele variante in sensul ca actele juridice efectuate de o intreprindere agrara sunt si raman civile^[14] sau ca intreprinderea agrara are caracter comercial^[15] deoarece consta intr-o organizare sistematica a factorilor specifici constand in capital, munca si resurse naturale.

Pentru activitatea agricola realizata individual de cultivatorul de pamant sau de crescatorul de animale sau pentru cea realizata in cadrul asociatiilor agricole simple, a societatilor civile agricole ori in cadrul societatilor agricole cu personalitate juridica fondata pe Legea nr. 36/1991 natura juridica este civila deoarece insasi legea exclude asemenea activitati din sfera faptelor de comert dandu-le un caracter civil, neavand relevanta forma juridica a structurii asociative in care se realizeaza, determinant fiind obiectul activitatii.

Opinia prevalenta in doctrina si jurisprudenta a fost in acest sens determinata de scopul impus prin lege de a se proteja de rigorile activitatii comerciale atat agricultorii cat si activitatea, dovada fiind si neincluderea in art. 3 din Codul comercial a unei asemenea activitati ca fapta de comert cat si prevederile art. 5 din acelasi cod ori cele ale art. 5 (2) din Legea nr. 36/1991 unde se atribuie societatii agricole caracter civil.

Pentru activitatea agricola realizata in forma societatii comerciale agricole, consideram ca exploatarea terenurilor sau celelalte activitati agricole sunt de natura comerciala deoarece atat Legea nr. 31/1990, art. 1 cat si Legea nr. 36/1991 considera ca aceste entitati juridice sunt comerciale cu consecinta comercialitati actelor lor, cu atat mai mult ca asemenea societati comerciale agricole pot fi rezultatul transformarii fostelor unitatilor de stat prin Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat in regii autonome si societati comerciale, transformare care a avut ca scop liberalizarea comertului si pregatirea cadrului structural al economiei de piata, asemenea societati comerciale fiind supuse regulilor instituite pentru comerciantii persoane juridice (publicitate prin registrul comertului, organizarea si tinerea contabilitatii, reorganizarea judiciara si falimentul).

Ca o concluzie activitatile agricole pot fi civile sau comerciale in functie de forma juridica^[16] in care se realizeaza, adica de societate civila sau societate comerciala.

II. Delimitare fata de operatiunile de vanzare a productelor de catre agricultori

211. Vanzarea productelor de catre agicultori. Productele ca produse naturale ale pamantului sau ale animalelor pot face obiectul vanzarii-cumpararii.

Operatiunea de vanzare-cumparare efectuata de agricultor cu privire la productele obtinute de el din activitatea agricola proprie cat si a derivatelor acestora obtinute prin transformare (malai, faina, branza, compoturi, muraturi etc.) este de natura civila deoarece legea[17] excepteaza aceste operatiuni din sfera faptelor de comert. De remarcat ca numai in aceste situatii operatiunea este civila deoarece in situatia in care agricultorul cumpara de la alte prsoane produse agricole pe care le revinde, atunci fapta devine comerciala.