Caracteristicile auditului intern

CARACTERISTICILE AUDITULUI INTERN

Organizarea functiei de audit intern in cadrul entitatilor impune luarea in consideratie a urmatoarelor caracteristici:

universalitatea;

independenta;

periodicitatea.

a. Universalitatea functiei de audit intern trebuie inteleasa in raport de aria de aplicabilitate, scopul, rolul si profesionismul persoanelor implicate in realizarea acestei functii.

Auditul intern exista si functioneaza in toate organizatiile, oricare ar fi domeniul de activitate al acestora. El s-a nascut din practica intreprinderilor internationale, apoi a fost transferat celor nationale, dupa care a fost asimilat in administratie.

Auditul financiar are ca obiect activitatile din domeniul financiar si contabil, pe cand auditul intern are o arie mai extinsa, cuprinde toate activitatile desfasurate in cadrul entitatii, de aici universalitatea functiei. Din practica a rezultat ca activitatile financiar-contabile reprezinta 20-25 % din activitatile care fac obiectul auditului intern.

Putem afirma ca acolo unde exista control intern exista si audit intern, deoarece "materia prima" a auditului intern sau obiectul sau de activitate este controlul intern. Datorita faptului ca auditul intern are scopul de a ameliora controlul intern, iar controlul intern este universal, atunci putem afirma ca si auditul intern este universal.

Functia de audit intern a devenit o functie de asistenta manageriala prin care auditorii interni ajuta managerii, de la orice nivel, sa stapaneasca mai bine celelalte functii si toate activitatile. Avand in vedere ca managerii exista peste tot si asistenta s-a extins in toate domeniile si se refera la toate activitatile. De aceea, standardele de audit intern precizeaza ca un serviciu de audit intern trebuie sa aiba posibilitatea de a audita toate activitatile unei organizatii, motiv pentru care trebuie sa aiba profesionisti din toate culturile, si din toate specializarile.

Normele internationale precizeaza ca auditorul intern nu trebuie sa cunoasca toate meseriile din lume. El nu poate sa fie la fel de bun ca cel care face zilnic aceeasi lucrare. Specialitatea auditorului intern este sistemul de control intern. Insa pentru a‑si putea exercita specialitatea sa el trebuie sa aiba o buna cunoastere a mediului pe care-l auditeaza, sa inteleaga si sa-si insuseasca cultura organizatiei.

Intr-un compartiment de audit intern nu exista oameni priceputi la toate, ci aici vom gasi specialisti care si-au insusit: cultura manageriala, cultura financiar-contabila, cultura informatica si alte culturi care sunt necesare intr-o entitate. In acest context de specializare un auditor informatician va fi acceptat de informaticienii din departamentul care este supus auditului, numai daca este considerat un specialist. Auditorul informatician este un informatician care, in plus, si-a insusit auditul intern si nu invers.

b. Independenta auditorului intern trebuie sa aiba o gandire neincorsetata, fara idei preconcepute, ca de exemplu: "totul merge foarte bine sau totul merge foarte prost".

Auditorul intern nu poate fi controlor, pentru ca atunci cand va audita se va comporta ca un controlor financiar de gestiune, isi va controla propra activitate, si nici inspector pentru ca in acest caz se va comporta ca un inspector fiscal. Auditorul intern nu poate fi nici altceva, respectiv: nu poate fi manager sau o persoana care realizeaza procesul de achizitii. Ce va face atunci cand va audita achizitiile?

Auditul intern este o activitate independenta, de asigurare a indeplinirii obiectivelor si de consultanta, conceputa in scopul de a adauga valoare si de a imbunatati activitatile unei organizatii. Astfel, functia de audit intern, cu ocazia evaluarii controlului intern, stabileste:

daca controlul intern exista si functioneaza;

daca controlul intern a depistat toate riscurile;

daca pentru toate riscurile identificate a gasit procedurile cele mai adecvate;

daca lipsesc controalele in anumite activitati;

daca exista controale redondante;

apoi, transforma in recomandari toate aceste constatari si concluzii asupra controlului intern prin raportul de audit pe care il va inainta managerului.

Auditul intern ajuta o organizatie sa isi indeplineasca obiectivele sale, prin aducerea unei abordari sistematice, disciplinate in evaluarea si imbunatatirea eficacitatii managementului riscului, controlului intern si procesului de conducere. De asemenea, auditul intern ofera departamentelor din organizatie, Consiliului director, Consiliului de administratie o opinie independenta si obiectiva asupra managementului riscului, controlului si guvernarii, masurand si evaluand eficacitatea acestora in atingerea obiectivelor stabilite ale organizatiei.

Din practica rezulta ca auditul intern are trei principale preocupari:

raporteaza managementului la cel mai inalt nivel, pentru ca acesta este cel care poate lua decizii, respectiv sefului executivului sau Consiliului de administratie;

evalueaza si supervizeaza sistemul de control intern si managementul riscurilor;

ofera consiliere pentru imbunatatirea managementului, pe baza analizei riscurilor asociate activitatilor auditabile.

Auditul intern, prin practica sa, intra in cultura organizatiei iar atunci cand managerul apeleaza la auditori acesta devine o functie responsabila, caracterizata prin independenta.

Auditul intern este o functie si auditorul intern este o persoana care are obligatii si acestea nu sunt minore si privesc entitatea in ansamblu.

c. Periodicitatea auditului intern este o functie permanenta in cadrul entitatii, dar este si o functie periodica pentru cei auditati. Frecventa auditurilor va fi determinata de activitatea de evaluare a riscurilor. Astfel, auditorii interni pot audita o entitate 8-12 saptamani si apoi sa revina dupa o perioada de 2-3 ani, in functie de riscurile care apar.

In acest sens, trebuie sa dispunem de un sistem de masurare a riscurilor. Acesta este planul de audit, care se realizeaza pe perioade strategice, de regula 5 ani, structurat anual si cuprinde toate activitatile. Diferenta este ca unele activitati vor fi auditate odata, iar altele de mai multe ori, functie de evaluarea riscurilor. Pe baza planului de audit se stabileste si numarul de auditori si in functie de acestia se aleg riscurile care vor fi tratate si cele la care se va renunta pentru moment.

Periodicitatea auditului intern, nu inseamna jumatate de norma, ci trebuie avut in vedere faptul ca auditorul intern poate reveni oricand acolo, daca, considera ca este nevoie.

Auditul intern ajuta entitatile sa-si atinga obiectivele, ceea ce se realizeaza printr-o organizare metodica si sistematica a procesului de audit, indreptata spre imbunatatirea controlului si proceselor de conducere, la diferite perioade de timp. Auditul intern trebuie sa urmareasca obiectivele generale, dar si alte elemente ca:

existenta unor disensiuni intre diferite nivele ale organizatiei;

posibilitatea de perfectionare si eficientizare a sistemelor auditate;

existenta anumitor activitati care descurajeaza oamenii sa lucreze mai bine s.a.

Activitatea de audit intern este o activitate programata care se realizeaza in conformitate cu standardele pentru a conduce la rezultate si se deruleaza pe baza unui program, unde toate ideile auditorului vor fi cumulate intr-un raport constructiv, care va reprezenta un beneficiu pentru organizatie.

Procesul de audit intern trebuie sa se efectueze sistematic, pas cu pas, si sa aiba in vedere toate aspectele, nu numai lucrurile agreabile. El trebuie organizat si planificat astfel incat sa conduca la imbunatatirea controlului intern si a proceselor de conducere. Auditul este acolo pentru a ajuta managementul de linie sa isi imbunatateasca managementul functional si activitatea de analiza a riscurilor.

Descoperirile si recomandarile auditului intern sunt utile liniei de management din zonele auditate, in special cu privire la imbunatatirile potentiale in procesul de management al riscului, si pe care auditorul le va evalua din nou cu ocazia revenirii sale, ceea ce va asigura si garanta un plus de valoare organizatiei.

Auditorii nu auditeaza persoane, ci sisteme, entitati, programe, activitati s.a. In acest sens rapoartele de audit nu contin nume si fapte. Aceasta nu inseamna ca auditul intern nu are implicatii asupra persoanelor. Daca descopera fraude atunci responsabilii activitatilor respective vor avea probleme, pentru care vor trebui sa raspunda, daca s-au incalcat legile si regulamentele interne.

In concluzie, auditul intern este o functie periodica care se realizeaza conform unui plan si pe baza unor programe de activitate, comunicate si aprobate anticipat.

Auditul intern va deveni un instrument care va aduce transparenta si va reprezenta un mare pas inainte, iar prin aceasta va contribui la imbunatatirea culturii organizationale si nationale.