Clarificari conceptuale si evolutia conceptului

CLARIFICARI CONCEPTUALE SI EVOLUTIA CONCEPTULUI

Credem ca se impune sa raspundem la cateva intrebari privind guvernanta corporativa, respectiv: ce este si ce aduce nou acest concept?

Termenul de "guvernanta" in romaneste este sinonim cu termenul de "administrare/procese de administrare". De asemenea, in vocabularul limbii romane exista si termenul de "guvernanta" care inseamna "conducere" si care implica toate activitatile din cadrul unei entitati care intra in sfera managementului.

In sistemul anglo-saxon este utilizat conceptul de Guvernanta corporativa - Corporate Governance, un termen intrat in practica auditorilor si care este prevazut si de Standardele internationale de audit intern. Daca termenul de "guvernanta" inseamna "conducere", rezulta ca termenul de "guvernanta corporativa" aduce ceva in plus. In acest sens, termenul "corporativ" vine de la "corp", ceea ce induce ideea de ansamblu, intreg, unitate, organizatie.

In consecinta, putem afirma ca acest concept - guvernanta corporativa - inseamna conducerea in ansamblu a intregii organizatii prin acceptarea tuturor componentelor interne, care functioneaza impreuna, care in final vor fi integrate conducerii, si implementarea managementului riscurilor din cadrul organizatiei (ERM) si a sistemului de management financiar si control intern (MFC), inclusiv a auditului intern, asa cum rezulta din Figura 1.1 - Principiile functionarii guvernantei corporative.

Precizam ca, in practica, desi incomplet, pentru multi sinonimul pentru GUVERNANTA este CONTROLUL.

Figura 1.1. Principiile functionarii guvernantei corporative

In ultimele decenii, pe plan international, s-a constatat cresterea numarului de companii care au intrat in combinatii financiare inadecvate si frauduloase, care au fost promotoare ale unor esecuri rasunatoare. Desi, in ultima perioada a secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, prin comportamentul neprofesional sau chiar fraudulos al managerilor de varf ai unor companii internationale, guvernanta corporativa a avut parte de o reclama negativa este incorect sa minimalizam importanta acesteia pentru organizatie.

Practica confirma necesitatea intensificarii eforturilor de acceptare a guvernantei corporative, deoarece s-a observat ca organizatiile care se dedica implementarii principiilor acesteia au reusit chiar sa ajunga sa maximizeze profiturile.

O buna guvernanta corporativa asigura imbunatatirea eficientei economice si stabilirea unui climat de investitii interactiv. Printre cele mai importante beneficii ale implementarii unor standarde inalte de administrare a companiilor se numara: utilizarea eficienta a resurselor, scaderea costului capitalului, cresterea increderii investitorilor datorita diminuarii sensibile a atitudinii discretionare a managerilor si reducerea nivelului coruptiei. La polul opus, o slaba guvernanta corporativa   distorsioneaza alocarea eficienta a capitalului in economie, franeaza investitiile straine, reduce increderea detinatorilor de capitaluri si favorizeaza coruptia.

Guvernanta corporativa are mai mult de a face cu managementul efectiv si cu structurile manageriale, dar este recunoscut ca sunt probleme importante si cele legate de responsabilitatea sociala si etica practicilor de afaceri.

Guvernanta corporativa[1] este un concept cu o conotatie foarte larga care include urmatoarele elemente:

responsabilitatea managerilor pentru acuratetea informatiilor din rapoartele financiare;

existenta termenelor limita foarte stranse pentru raportarea financiara;

comunicarea si transparenta totala asupra rezultatelor financiare;

transparenta auditului intern, a proceselor si a auditului extern.

Guvernanta corporativa descrie metodele si sistemele folosite pentru conducerea organizatiilor de toate tipurile si marimile, publice sau non-profit si, de asemenea, companii din sectorul privat si cele construite sub forma parteneriatelor. In acest sens, Sir Adrian Cadbury definea guvernanta corporativa ca fiind "sistemul prin care companiile sunt indrumate si controlate" [2].

Guvernanta corporativa este un concept care a intrat in literatura de specialitate si in buna practica in domeniu in ultimele doua decenii. Descrierea simpla de catre Cadbury, ca modul in care organizatiile sunt directionate si conduse, contine elemente de mare profunzime si face trimitere la performanta, care este o preocupare majora a oricarei organizatii.

Organizatiile trebuie sa adere la toate conceptele, principiile, standardele si reglementarile guvernantei corporative, pentru a fi evaluate si a atinge politicile si performantele relevante asteptate, iar codurile si politicile guvernantei corporative au ajuns sa fie o balanta intre conformitate si performanta.

Privind lucrurile mai in detaliu, guvernanta corporativa se refera la modul in care sunt impartite drepturile si responsabilitatile intre categoriile de participanti la activitatea firmei, cum ar fi consiliul de administratie, managerii, actionarii si alte grupuri de interese, specificand totodata modul cum se iau deciziile privind activitatea companiei, cum se definesc obiectivele strategice, care sunt mijloacele de atingere a lor si cum se monitorizeaza performantele financiare.

Conceptul de guvernanta corporativa este vazut ca avand doua fatete[3]: cea comportamentala, care se refera la modul in care interactioneaza managerii unei companii, actionarii, angajatii, creditorii, clientii si furnizorii, statul si alte grupuri de interese in cadrul strategiei generale a companiei si cea normativa, care se refera la setul de reglementari in care se incadreaza aceste relatii si comportamente, descrise anterior, respectiv legea societatilor comerciale, legea valorilor mobiliare si a pietelor de capital, legea falimentului, legea concurentei, cerintele cotarii la bursa etc.

Administrarea riscurilor in vederea implementarii sistemului de control intern, cu respectarea codurilor si politicilor guvernantei corporative, reprezinta asigurarea integritatii, sinceritatii, transparentei si responsabilitatii, in conditii de performanta.

In practica, orice organizatie isi doreste implementarea acestor trei idealuri, respectiv guvernanta corporativa, administrarea riscurilor si sistemul de control intern, iar AUDITUL INTERN reprezinta acea componenta-cheie a monitorizarii acestora.

Mai mult, auditul intern are un rol in educarea managementului de conducere, in gasirea unor solutii eficiente si in asistarea procesului de implementare si dezvoltare a tehnicilor si instrumentelor necesare in acest domeniu. De aceea, auditorul intern trebuie sa aiba o intelegere profunda a guvernantei corporative, este cel mai indicat in asumarea acestui rol major in organizatie in vederea realizarii sustinerii managementului, si asigurarea succesului organizatiei.

Institutul Auditorilor Interni, in anul 2004, a completat definitia auditului intern, elaborata in anul 2000, in concordanta cu noul context in care a evoluat cadrul guvernantei corporative, respectiv:

Auditul intern este o activitate independenta, obiectiva de asigurare si de consultanta conceputa pentru a crea valoare si pentru a imbunatati operatiunile unei organizatii. Asista o organizatie in indeplinirea obiectivelor sale prin implementarea unei abordari sistematice si disciplinata in evaluarea si imbunatatirea eficacitatii managementului riscurilor, a controlului si a proceselor de guvernanta.

In consecinta, numai dupa studierea domeniului guvernantei corporative, managementului riscurilor si sistemului de control intern putem aborda la adevarata valoare auditul intern si rolul acestuia in cadrul organizatiei.

Daca ne referim la managementul de varf al unei organizatii, trebuie sa avem in vedere faptul ca detine responsabilitatea majora in asigurarea functionarii corecte si eficiente a sistemelor din cadrul organizatiei.

In practica, se recunoaste unanim ca nu exista o metoda universala de organizare a managementului de conducere si, in plus, trebuie sa avem in vedere ca termenul de conducere (actiunea de a conduce) nu este sinonim cu cel de management (stiinta, arta conducerii)[4].

In SUA si Marea Britanie[5] practic conducerea se realizeaza de un consiliu unitar unde DIRECTORUL EXECUTIV detine responsabilitatea managementului organizatiei, iar PRESEDINTELE asigura functionarea corecta si eficienta a consiliului de administratie.

Profesionistii in domeniu afirma ca aceste roluri ar trebui separate, desi exista multe exemple de companii de succes in care deciziile sunt luate de o singura persoana.

In Germania, exista un sistem de guvernanta dual, in care consiliul de executie este responsabil pentru managementul organizatiei, iar consiliul de administratie este responsabil pentru supravegherea consiliului de executie.

Structurile guvernamentale si organizatiile non-profit nu intotdeauna au un director executiv si un presedinte propriu-zis, dar totusi vor avea responsabili care sa actioneze in aceasta directie.

Referitor la consiliul de administratie, managementul de conducere este responsabil pentru strategia si planificarea pe termen lung a unei organizatii.

In companiile orientate spre profit, unde managerii actioneaza in interesul actionarilor, managementul de conducere este organizat intr-un consiliu de administratie care raporteaza actionarilor companiei.

In celelalte sectoare de activitate, managementul de conducere s-ar putea sa nu fie organizat intr-un consiliu, dar va fi responsabil pentru actiunile sale in fata unui consiliu de administratie de la un nivel ierarhic superior. Insa, pentru asigurarea eficientei in indeplinirea sarcinilor vor trebui constituite comitete cheie cum ar fi: comitetul de audit, comitetul de numire, comitetul de remuneratie, in subordinea consiliului de administratie.

In teoria agentului/agentiei, managerii in activitatea de conducere actioneaza ca agenti ai consiliului de administratie si au o singura preocupare importanta - maximizarea rentabilitatii investitiei.

Teoria agentului este punctul de vedere traditional asupra modului in care organizatia se autoconduce.