Acasa » afaceri » economie
Clasificarea fluxurilor financiare

Clasificarea fluxurilor financiare

CLASIFICAREA FLUXURILOR FINANCIARE

Dupa cum s-a aratat, intreprinderea, organizatia, agentul economic sau societatea comerciala, cum este denumita in literatura de specialitate, este un sistem care se concretizeaza printr-o structura economica, sociala si financiara, avand un ansamblu de fluxuri. Aceste fluxuri apar atat in interiorul sau, cat si in relatiile cu diferiti parteneri de aceiasi natura.

Pornind de aici se poate face o prima clasificare a fluxurilor financiare, generate de tranzactiile ce se desfasoara in raport cu nivelul societatii comerciale in:

fluxuri interne ce se produc in interiorul societatii comerciale, ele au o incidenta indirecta asupra trezoreriei acesteia, se refera in general la transferul de fonduri ce au loc intre conturile aceleiasi societati comerciale;

fluxuri externe care se produc intre diferite societati comerciale (vanzari, cumparari etc.), care constituie majoritatea fluxurilor si care desemneaza legaturile financiar - monetare ale acesteia cu partenerii sai.

Atat fluxurile financiare interne cat si cele externe se clasifica si ele la randul lor in alte fluxuri tinand cont de diferite criterii.

Avand in vedere functiile societatii comerciale, fluxurile financiare interne se clasifica astfel:

a) fluxuri interne privind productia care cuprind fluxurile legate de:

constituirea surselor proprii necesare finantarii, retehnologizarii si modernizarii productiei;

constituirea surselor necesare pentru imbunatatirea calitatii produselor, expansiunea pe piata a unor noi produse, cat si castigarea de noi piete de desfacere.

b) fluxuri interne legate de procesul de finantare a perfectionarii salariatilor care cuprind fluxuri legate de constituirea resurselor necesare actiunilor de cercetare - dezvoltare, stimularea acestora pentru inventii, inovatii si ridicarea nivelului de pregatire profesionala, securitatea muncii etc.

c) fluxuri interne legate de procesul finantarii actiunilor social - culturale care cuprind fluxuri legate de constituirea fondurilor necesare pentru asistenta medicala, protectia mediului, actiuni culturale, refacerea capacitatii de munca.

Multitudinea fluxurilor ce tranziteaza o societate comerciala este foarte diversa. De aceea, in continuare se va prezenta o clasificare a fluxurilor financiare ce se realizeaza intre diferite societati comerciale tinand cont de anumite criterii, ca de exemplu:

continutul fluxurilor;

natura fluxurilor;

originea fluxurilor;

dupa timp;

fazele procesului de productie la care se refera;

dupa legatura cu trezoreria.

Mai pot exista si alte criterii de grupare a fluxurilor financiare, cum ar fi:

- dupa derularea lor in timp;

dupa rolul fluxurilor financiare.

Fiecare tip de flux este foarte important in viata societatii comerciale si in conexiunea acesteia cu mediul.

Fluxurile financiare in functie de continut se impart in:

fluxuri financiare simple;

fluxuri financiare multiple.

Fluxurile financiare simple sunt acele fluxuri generate de raporturile directe dintre doi parteneri, fara interventia vreunui tert.

Flux real

Flux financiar

Fig. nr. 3.1 Generarea fluxurilor financiare simple

Din schema observam ca intre societatile comerciale ,,A" si ,,B" in momentul cand apare un flux real apare si un flux financiar invers.

Fluxurile financiare multiple sunt prezente in cazurile in care apar intermediarii de ordin financiar, care participa la tranzactiile de natura financiara. De exemplu, societatea comerciala ,, A" cedeaza un activ fizic contra unui activ financiar (titlu) pe care la randul sau il cedeaza contra unei sume de bani.

Fig. nr. 3.2 Generarea fluxului financiar multiplu

Din schema se observa existenta unui flux financiar simultan la momentul - t - intermediat de societatea comerciala ,,C" si unul decalat la momentul - t - intre societatile comerciale ,, A" si ,, B".

Fluxurile multiple permit pe termen scurt compensarea fluxurilor reale intre societati comerciale, prin fluxuri financiare terte ca urmare a existentei unui excedent de trezorerie sau de fluxuri la un tert ,,C

Fluxurile financiare dupa natura lor se delimiteaza in:

fluxuri financiare in contrapartida;

fluxuri autonome.

Fluxurile financiare in contrapartida sunt acele fluxuri generate direct sau indirect de fluxurile reale. Aceste fluxuri tin de politica societatii comerciale fata de furnizorii si clientii sai, de pozitia ei fata de piata (cerere si oferta), de comportamentul sau prin ciclurile sale reale (vanzare - aprovizionare) cu implicatii in marimea rezultatelor fluxurilor respective (a fondului de rulment a trezoreriei, a rezultatelor exploatarii).

Fluxurile financiare autonome reprezinta acele fluxuri care nu sunt legate direct sau indirect de un flux real. Aceste fluxuri sunt generate de operatiuni financiare, de incasari sau imprumuturi, avand ca efect, generarea unui activ financiar sau a unei datorii.

Prin intermediul fluxurilor autonome se realizeaza politica financiara privind structura si modul de procurare, pastrare si gestionare a capitalului pe piata financiara.

De retinut este faptul ca tot autonome sunt si fluxurile catre si dinspre buget cu societatea comerciala.

Aceasta intra in procesul repartizarii venitului net, respectiv a profitului exercitiului, proces ce antreneaza fluxuri financiare autonome, a caror intensitate, marime si frecventa sunt normative reglementate, la fel si alte impozite si taxe.

In functie de originea fluxurilor financiare, se disting urmatoarele categorii de fluxuri:

fluxuri interioare;

fluxuri exterioare.

Fluxurile interioare sunt specifice structurii societatii comerciale, fiind legate de repartizarea profitului perioadei, privind raporturile cu salariatii.

Fluxurile exterioare redau legaturile societatii comerciale cu mediul sau, statul, piata financiara, valutara, institutiile financiare, bancile etc.

Dupa timpul producerii, fluxurile financiare se impart in:

fluxuri financiare simultane;

fluxuri financiare decalate.

Fluxurile financiare simultane sunt fluxurile definite ca fiind fluxuri ce sunt rezultatul imediat al fluxului real. Acest flux conduce la schimbul simultan, prin substituirea banilor de un activ fizic, respectiv substituirea unui activ cu unul banesc. Fluxurile financiare simultane conduc la modificarea compozitiei stocurilor detinute de fiecare societate comerciala, a structurii activelor.

Fluxurile financiare decalate constituie acele fluxuri frecvente dintr-o economie normala, spre deosebire de cele simultane care sunt legate de neincredere si penurie.

Fluxul fizic precede fluxul financiar de sens contrar. Intre momentele celor doua, echilibrul stocurilor fiecarui agent economic este rupt. Restabilirea echilibrului se realizeaza prin crearea unui bun financiar cu drept de dispozitie de natura juridica si anume o creanta sau o datorie. In aceste situatii, operatiile comerciale sunt insotite de un credit, iar fluxul financiar este intarziat.

Societatea comerciala beneficiara de fluxul real si-a sporit stocurile fizice in baza unei datorii pe un interval de timp egal cu diferenta dintre momentul generarii fluxului financiar si cel al fluxului real.

t1

t0

Decalaj intre fluxuri

t

Datoria

flux financiar

Fig. nr. 3.3 Decalajul in timp al fluxurilor

Societatea comerciala,,A Societatea comerciala,,B"

Creante

Active fizice in balans

Fig. nr. 3.4 Succesiunea transformarilor

Pentru societatea comerciala ,,A" succesiunea este transformarea unui stoc fizic intr-un activ financiar-creanta si apoi in bani, iar pentru societatea comerciala ,,B" este detinerea unui bun fizic in balans cu o datorie pe un anumit timp si apoi un flux financiar de stingere a datoriei.

Dupa fazele procesului de productie la care se refera, fluxurile financiare se diferentiaza in:

fluxuri privind operatiile financiare;

fluxuri privind comercializarea ;

fluxuri privind exploatarea;

fluxuri ale ciclului de investitii.

Fluxurile privind operatiile financiare la nivelul societatii comerciale sunt prezente prin desfasurarea operatiunilor financiare privind incasarile, imprumuturile, achizitiile de titluri de plasament, cesiunea creantelor, adica operatii de finantare pe termen lung si cele de creditare ca operatiuni pe termen scurt.

Fluxurile financiare sunt dependente de reglementarile specifice ale operatiunilor sus mentionate. De exemplu, ritmul rambursarilor trebuie astfel stabilit incat incasarile finale sa fie superioare incasarilor initiale ca imprumutator.

Un flux opus acestuia este cel privind apelarea la un imprumut ce echivaleaza cu o datorie.

Achizitia de titluri de plasament, actiuni, obligatiuni, este un raport intre bani si creanta, intre procurari si cesionari (vanzari) cu un spor de valoare fata de situatia initiala.

Pe langa fluxurile amintite consideram ca sunt de natura financiara si cele privind datoriile pe termen scurt, cu termene stricte de achitare si care in literatura noastra de specialitate sunt numite surse atrase.

Fluxurile privind acumularea baneasca si stingerea obligatiilor sunt specifice fiecarui element generator de sursa atrasa permanent sau pasiv stabilit, aferent exploatarii.

Decalajul din momentul aparitiei si cel al achitarii conduce la un flux specific.

Data platii efective

Fig. nr. 3.5 Aparitia surselor atrase

unde: t₁ = data normala de stingere;

t₂ = data platii efective.

Din schema prezentata rezulta ca in intervalul 0-t₁ are loc acumularea baneasca, care continua si in intervalul (t₁ - t₂). In momentul t₂ are loc o iesire (plata), dar nu la momentul 0Ct₂ , ci la nivelul 0Bt₁ si rezulta un nivel t₁Dt₂ al datoriei care ramane ca o sursa permanenta.

Deci, sursa atrasa apare prin fluxul de acumulare pana in momentul platii, iar in momentul platii are loc un flux de iesire mai mic decat cel de acumulare, rezultand un decalaj de natura unui nivel permanent atat timp cat conditia privind fluxul respectiv nu se schimba.

Concluzionand, se poate arata ca variatia intre fluxurile de intrare in timp, de exemplu de la inceputul si sfarsitul perioadei, exprima o degajare monetara de catre exploatare, diminuata sau majorata de variatia valorica a stocurilor, creantelor si datoriilor de exploatare, intre inceputul si sfarsitul perioadei.

Fluxurile financiare privind comercializarea se refera la intrarile de natura financiara, care sunt generate de o succesiune de faze reale cu implicatii directe si anume:

faza stocarii produselor, dar fara a afecta viteza de rotatie;

faza realizarii vanzarii;

faza financiara ce corespunde creditului acordat clientilor.

Schematic, fazele pot fi redate astfel:

Fig. nr. 3.6 Fazele fluxului de comercializare

Diminuarea duratei de imobilizare a fondurilor societatii comerciale pe durata creditului comercial acordat poate fi realizata prin vanzarea dreptului de creanta unui intermediar financiar.

Fluxurile privind exploatarea sunt diferite si complexe. Acestea privesc continuitatea, dezvoltarea si finantarea exploatarii pe termen scurt si sunt fluxuri operationale ce sprijina continuitatea stadiilor ciclului exploatarii.

Un ciclu al fluxurilor societatii comerciale, inclusiv cele privind ciclul de investitii, este redat in fig. nr. 3.7

Fig. nr. 3.7 Fluxurile exploatarii societatii comerciale

Fig. nr. 3.8 Fluxurile exploatarii (Schema preluata dupa Cristea, H.; Stefanescu, N., - Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Mirton, Timisoara,1996,pag.15)

Din fig. nr. 3.8 se desprind urmatoarele concluzii:

● punctul de pornire este - a - care atunci cand banii nu sunt suficienti se apeleaza la - b -imprumut bancar;

● in punctul - b - chiar daca robinetul este deschis, societatea comerciala se poate afla in doua situatii, si anume: banca sa ii acorde creditul integral sau partial, sau banca sa respinga cererea de credite.

Daca se ia in considerare fluxul lichiditatilor, se ajunge la urmatoarea schema de redare a fluxurilor exploatarii:

INCASARI  PLATI

Fluxurile ciclului de exploatare sunt generate real de producerea bunurilor si serviciilor cerute de piata si financiar de nevoia functionarii ciclului respectiv.

Ciclul de exploatare cuprinde combinatia urmatoarelor faze:

faza aprovizionarii;

faza de productie;

faza comercializarii.

Fluxurile de intrare reale privesc achizitiile, iar cele de iesire vanzarile. Cunoasterea fluxurilor si dimensiunile lor permite o finantare corecta, evitandu-se stocarile, supradimensionarile cu efecte asupra rotatiei capitalului.

Intrarile reale ale ciclului antreneaza fluxuri financiare de iesire, pe cand fluxurile reale de iesire genereaza fluxuri banesti de intrare.

Intensitatea fluxurilor este influentata de decalajele ce apar intre intrarile si iesirile monetare (financiare in sens larg), respectiv intre iesirile de bunuri si servicii si intrarile monetare, financiare.

Fig. nr. 3.9 Fazele fluxului de exploatare

Din schema prezentata, se deduc fluxurile fizice cuplate cu cele financiare (in sens larg) pe durata ciclului de exploatare, dar si procesul transformarii stocurilor detinute de societatea comerciala, cu efecte in procesul de transformare in bani.

Deci, exista diferite categorii de active fizice si financiare in curs de transformare potrivit fiecarei faze din ciclul de exploatare.

Existenta decalajelor intre fluxurile reale si cele financiare, inseamna decalaje intre durata fluxurilor si durata ciclului de exploatare ce antreneaza o imobilizare de fonduri sub forma de active fizice si financiare.

Cunoasterea acestor stari permite managerului financiar sa prevada intrari financiare (incasari) finale mai mari decat cele initiale, in scopul reducerii decalajelor si a sporirii capitalului.

Schematic, cele prezentate referitor la fluxurile privind exploatarea si comercializarea, si decalajele ce apar se pot evidentia astfel:

Fig. nr. 3.10 Succesiunea fluxurilor de exploatare

Fluxurile financiare ale ciclului de investitii intervin in momentul crearii sau achizitiei de capital de productie. Aceste fluxuri sunt fie bruste, fie repartizate pe perioade scurte ca urmare a unui credit furnizor.

Fluxurile financiare de iesire privind investitiile pot fi si de durata in cazul construirii unui complex industrial, al extinderii unor sectii de fabricatie etc.

Activele fizice create sau achizitionate sunt integrate procesului de productie si sunt folosite in mai multe cicluri de exploatare succesive, contribuind la obtinerea si vanzarea de bunuri si servicii, vanzare care aduce un surplus banesc ce permite recuperarea putin cate putin a banilor investiti initial. Sumele recuperate permit reanoirea ori cresterea capitalului de productie initial.

O parte din capital se depreciaza fie prin uzura fizica, respectiv prin utilizare, fie prin depreciere functionala ca urmare a progresului tehnologic.

Important este ca societatea comerciala sa dispuna in fiecare stadiu al evolutiei sale de capitalul de productie necesar in concordanta cu strategia sa industriala si comerciala. De aceea, decizia investitionala este dependenta de fluxurile monetare capabile sa genereze un surplus monetar din exploatare si utilizat pentru investitii.

Investitiile constau nu numai in achizitii de echipament sau producerea lor, ci si in afectarea monetara in achizitia de active financiare si titluri de la alte societati comerciale, de pe piata de capital.

In functie de legatura cu trezoreria, se disting urmatoarele categorii de fluxuri:

- fluxuri de trezorerie cu incidenta imediata;

- fluxuri de trezorerie cu incidenta amanata.

Fluxurile de trezorerie constituie tabloul fluxurilor interne si exterioare concentrate la nivelul trezoreriei societatii comerciale. Este o retea de fluxuri ce se cer gestionate cu grija.

Trezoreria este din punct de vedere financiar inima societatii comerciale. Aceasta concentreaza fluxurile de intrare si de iesire, atat din afara exploatarii, cat si din operatiunile de exploatare.

Fig. nr. 3.11 Fluxurile de trezorerie

La nivelul fluxurilor monetare, legatura dintre intrari si iesiri este asigurata de trezorerie, fluxurile avand o incidenta imediata sau amanata asupra trezoreriei.

Trezoreria este imaginea disponibilitatilor monetare aparute din evolutia curenta a incasarilor si platilor, disponibilitati care trebuie sa faca fata in mod continuu scadentelor .

Fluxurile se cer evaluate, previzionate. Prin intermediul nevoilor de fluxuri de iesire si a mijloacelor ca fluxuri de intrare se stabileste gradul in care trezoreria face fata unor situatii neprevazute probabile. Cu alte cuvinte, mijloacele se cer a fi superioare nevoilor.

Examinand fluxul intrarilor si cel al iesirilor pentru anumite perioade (luna, trimestru, semestru, an), se ajunge fie la excedent, fie la deficite de trezorerie, adica veniturile sunt mai mari sau mai mici decat platile scadente.

Trezorierul poate influenta anumite fluxuri pentru obtinerea unui echilibru cert, in urmatoarele directii: temperarea platilor de casa pe cat posibil, accelerarea incasarii creantelor etc. In cazul in care fluxul intrarilor este mai mic fluxului iesirilor trezoreriei, apare nevoia de echilibru in anumite conditii, astfel:

daca societatea comerciala doreste sa recurga la o linie de credit, bugetul trezoreriei permite o determinare a limitei superioare;

daca societatea comerciala a recurs la imprumut bancar, bugetul trezoreriei permite determinarea valorii, nivelului, datei si duratei imprumutului necesar.

O influenta notorie asupra trezoreriei o are si functia de exploatare, functie ce este generatoare de necesar de fond de rulment, fapt ce influenteaza variatia trezoreriei societatii comerciale. Cunoasterea factorilor ce imprima variatii ale fondului de rulment permite formularea de decizii adecvate privind trezoreria.

Trezoreria realizeaza echilibrul financiar pe termen scurt intre fondul de rulment(relativ constant) si necesitatile de fond de rulment (fluctuante in timp).

In cadrul fluxurilor care influenteaza trezoreria, fluxul TVA este unul important . Toate angajamentele genereaza un flux de intrare si de iesire de fonduri din TVA, ale carei combinatii pot fi favorabile si/sau defavorabile trezoreriei.

Astfel, toate reaprovizionarile genereaza o retinere de fonduri sub forma de TVA deductibila un numar de zile de la facturare.

Toate vanzarile genereaza o iesire de fonduri sub forma TVA exigibila, intr-un numar de zile dupa facturare.

Toate aprovizionarile genereaza o iesire de fonduri in momentul platii furnizorului, inclusa in TVA recuperabila(ca sursa atrasa).

Asemanator, toate veniturile genereaza o intrare de fonduri in momentul platii de catre client, continand si TVA colectata(o creanta). Diferenta de timp intre momentul facturarii vanzarii si cel al platii facute de client este egala cu timpul de creditare acordat clientului.

Pentru aprecierea efectului TVA asupra trezoreriei, se presupune o anumita situatie pe durata unui ciclu, data de timpul de stocare mediu al materiei prime, timpul transformarii materiei prime, si timpul de stocare mediu al produselor finite.

Impactul TVA recuperabila asupra trezoreriei depinde de intervalul dintre TVA recuperabila(F) ca plata si TVA deductibila (D).

Daca intervalul de timp al TVA recuperabila este mai mic decat cel deductibil, atunci avem un flux de trezorerie negativ, iar daca relatia este inversa fluxul de trezorerie este pozitiv. Aceste fluxuri sunt specifice unei aprovizionari pe credit furnizor, iar schematic se prezinta astfel:

A D

F < D F > D timp in zile

flux negativ flux pozitiv

Fig. nr. 3.12 Variatia fluxurilor TVA din aprovizionari

Asemanator se realizeaza si analiza fluxului TVA rezultata din vanzari, caz in care impactul asupra trezoreriei depinde de pozitia TVA colectata(C), fata de TVA exigibila(E).

V  E

C < E C > E timp in zile

flux negativ flux pozitiv

Fig. nr. 3.13 Variatia fluxurilor TVA din vanzari

Marimea fluxurilor depinde de marimea achizitiei, respectiv a veniturilor si rata TVA. Natura efectului TVA asupra trezoreriei este si financiara si de solvabilitate. Acest mod de tratare nu este promovat in economia societatilor comerciale, fapt ce a condus la multe blocaje financiare.

Echilibrarea pe termen scurt a trezoreriei se poate realiza prin apelarea la credite de trezorerie, de fapt la imprumuturi de trezorerie.

Fluxurile de trezorerie pot fi prezentate prin urmatorul tablou:

Tabloul fluxurilor de trezorerie este un instrument de analiza previzionala si, pe aceasta baza, de asigurare a capacitatii de plata. In acest scop, se calculeaza coeficientul capacitatii de plata k pe baza relatiei:

k₌ (3.1)

unde: i = totalul incasarilor;

p = totalul platilor.

Se apreciaza ca societatea comerciala are capacitate de plata in situatia in care k > 1. Pentru capacitatea reala se calculeaza un coeficient pe baza relatiei :

= (3.2)

Folosirea tabloului de trezorerie ca instrument de analiza are in vedere compararea incasarilor cu platile si analiza abaterii. Analiza factoriala a abaterii (Δ) se dezvolta in raport de miscarile intervenite in cadrul incasarilor si platilor. In acest scop, se determina abaterile la nivelul fiecarui element component al incasarilor si platilor, iar pe aceasta baza, abaterile totale ca marime, abateri care sunt egale cu soldul calculat ca diferenta intre suma abaterilor partiale privind platile si cea a abaterilor privind incasarile.

Δ= [( p- P) + . +( p- P)] + [ ( i-I) + . + (i -I)] =

= (Δ'+ . + Δ') - ( Δ+ . + Δ) = ΔD (3.3)

Datorita multitudinii factorilor care influenteaza activitatea economica a societatii comerciale apare necesitatea descompunerii abaterilor intr-o suita de factori.

De exemplu, abaterea privind incasarile din vanzari este determinata de realizarea planului de desfacere, care, la randul lui, este influentat de indeplinirea planului productiei marfa fabricata si de miscarea stocurilor de produse finite si a facturilor incasate. De mentionat ca planurile interne sunt dependente de cererea pietei ca factor de determinare.

Fluxuri financiare dupa derularea in timp se intalnesc ca:

fluxuri ciclice;

fluxuri neciclice;

fluxuri continue;

fluxuri discontinue.

Fluxurile ciclice tin de modul de desfasurare a ciclurilor financiare, adica de ansamblul operatiunilor declansate in scopul recuperarii investitiei banesti initiale si a unui surplus monetar cu destinatii precizate. Ciclurile financiare cuprind ciclul investitii - amortizare, ciclul de exploatare, ciclul operatiunilor financiare.

Fluxurile neciclice sunt fluxurile ce apar in afara exploatarii si sunt generate de necesitatile ce se acopera de sursele exterioare, indeosebi prin indatorarea societatii comerciale pe termen lung si mediu.

Fluxurile continue tin de asigurarea permanenta si regulata a societatii comerciale cu fondurile necesare asigurarii reluarii ciclului de exploatare, deci a refacerii structurii economice si sociale a acesteia.

Existenta unor strangulari sau intreruperi pericliteaza finantarea ciclului de exploatare si reconstituire a fondurilor necesare.

Fluxurile discontinue sunt generate de necesitatile de constituire a unor fonduri ocazionale sau periodice legate in principal de faza de repartizare a profitului.

Fluxuri financiare dupa rolul lor pe care il au se delimiteaza in:

fluxuri de natura fiscala;

fluxuri de dezvoltare;

fluxuri neutre, sau de mentinere.

Fluxurile de natura fiscala apar in legatura cu obligatiile societatilor comerciale fata de bugetul de stat si fata de institutiile financiare. Marimea si intensitatea acestor fluxuri sunt date pe de o parte de natura normativa a unora dintre ele si de gradul de rentabilitate si lichiditate a societatii comerciale pentru altele. 

Fluxurile de dezvoltare privesc acele miscari monetare si repartizari ale rezultatelor de capital si cresterea economica de ansamblu. Aceste fluxuri sunt specifice repartizarii profitului dupa impozitare, constituirii de fonduri pe seama unor surse externe, nemijlocit legate de gradul de indatorare al societatii comerciale.

Fluxurile neutre sau de mentinere se definesc ca fiind cele legate de principiul continuitatii activitatii care asigura o reluare de acelasi nivel al ciclului de exploatare.

S-a aratat ca fluxurile financiare se regasesc in trezoreria societatii comerciale. De aceea consideram ca managerul financiar este obligat sa cunoasca toate fluxurile posibile la nivelul societatii comerciale, iar un sprijin in managementul financiar il are ,,Tabloul sintetic al fluxurilor financiare".

Sinteza fluxurilor ca document de sprijin al managerului se poate realiza plecand de la ciclurile societatii comerciale si de la fluxul ce tine de rezultatul exercitiului si autofinantarea acesteia.

Fig. nr. 3.14 Fluxul rezultatului exercitiului

O sinteza a fluxurilor financiare poate fi redata ca in tabelul nr. 3.1

TABLOUL FLUXURILOR FINANCIARE

Tabelul nr. 3.1

Acest tablou sau sinteza a fluxurilor permite, pe termen scurt sau in dinamica, o gestionare competenta a domeniului financiar al societatii comerciale.

De mentionat ca sinteza fluxurilor este strans legata de formarea rezultatelor exploatarii. Aceasta legatura se poate observa din tabelul nr. 3.2

Tabelul nr. 3.2

Punctul nodal al fluxurilor il constituie ,,Excedentul Brut de Exploatare (E.B.E.)":

Revenind asupra relatiei operatii - fluxuri, se pot retine cateva aspecte relevante.

La nivelul societatii comerciale exista patru grupe de operatii care influenteaza fluxurile si anume:

- operatii de exploatare, care se refera la cumparari si vanzari de materiale si marfuri din care rezulta un venit de exploatare;

- operatii de repartitie a venitului din exploatare;

- operatiuni de investitii privind reanoirea sau sporirea patrimoniului stabil, durabil al societatilor in constructii, utilaje si imobilizari financiare;

- operatii de finantare.

Cele patru grupe de operatiuni genereaza patru tipuri de fluxuri, care pot fi grupate astfel:

fluxuri de exploatare;

fluxuri de repartitie;

fluxuri de investitii;

fluxuri financiare.

Aceasta grupare de fluxuri financiare in fluxuri de exploatare si alte fluxuri tine de faptul ca decalajele specifice exploatarii cum este incasarea amanata asupra vanzarilor sau plata amanata asupra cumpararilor sunt obisnuite spre deosebire de decalaje in rezultate din alte fluxuri care au caracter aleator. Distinctia este importanta in gestionarea trezoreriei.