Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice

Acasa » afaceri » economie
Echilibrul si dezechilibrul economic

Echilibrul si dezechilibrul economic

1. Conceptii si corelatii fundamentale privind echilibrul si dezechilibrul economic.

1.1 Teoria echilibrului economic.

Notiunea de "echilibru" isi are originea in limba latina, sensul fiind de balanta cu bratele egale.

Echilibrul, in filosofie, este considerat ca un moment esential in stabilitatea sistemelor dinamice.

În cadrul stiintelor naturii echilibrul apare ca o stare de repaos a unui corp.

Dupa Malinvaud, echilibrul economic apare ca o stare abstracta cu privire la categoriile si fenomenele economice in care actiunile agentilor economici sunt reciproc constituite si individual compatibile cu comportamentul agentilor.

Echilibrul, la nivel microeconomic este acea stare a activitatii economice in care cheltuielile sunt egale cu veniturile sau cererea devine egala cu oferta.

La nivel macroeconomic starea de echilibru presupune realizarea egalitatii dintre marimile agregate (cerea agregata egala cu oferta agregata sau veniturile agregate egale cu cheltuielile agregate).

Echilibrul macroeconomic exprima o stare catre care tinde economia, piata nationala, in conditiile manifestarii unei concordante relative intre cerere si oferta, intre diferitele segmente ale acestora, eventualele abateri fiind considerate in limite normale.

Se utilizeaza mai multe criterii pentru evidentierea formelor de echilibru economic.

Dupa manifestarea in timp:

- echilibru static (echilibrul stabilit la un moment dat);

- echilibrul dinamic (care ia in consideratie si modificarea in timp).

Echilibrul dinamic poate fi abordat pe termen scurt sau lung.

Echilibrul pe termen scurt se refera la cresteri economice lente, pentru care apropierea marimilor comparate ia in calcul factorul deficitar de productie.

Echilibrul pe termen lung se refera la cazurile in care se pot depasi unele stari de dezechilibru, considerate ca temporare.

Întotdeauna, o economie fiind considerata dinamica, trece prin stari de echilibru si dezechilibru economic.

În functie de nivelul de agregare al rezultatelor si agentilor se pot pune in evidenta urmatoarele forme de echilibru:

- echilibru microeconomic (la nivel de firma) apare atunci cand se realizeaza egalitatea dintre venitul economic si costul economic, adica se obtine profitul normal;

- echilibrul mezoeconomic se refera la egalitatea dintre indicatorii ramurilor sau indicatorii zonelor teritoriale;

- echilibrul macroeconomic pune in discutie egalitatea dintre cererea agregata si oferta agregata la nivelul economiei nationale.

În functie de natura proceselor economice si modul de exprimare al rezultatelor economice, exista:

- echilibru economic material (concordanta dintre volumul si structura productiei cu volumul si structura cererii);

- echilibrul valoric - care presupune egalitatea dintre valoarea bunurilor si serviciilor pe piata cu masa monetara in circulatie;

- echilibrul financiar evidentiat prin egalitatea dintre volumul surselor de finantare si cerintele agentilor;

- echilibrul bugetar - care presupune egalitatea dintre veniturile bugetare si cheltuielile bugetare.

Analizand diferitele piete dintr-o economie nationala se constata urmatoarele conditii necesare manifestarii echilibrului.

Pe piata bunurilor, echilibrul presupune realizarea egalitatii dintre oferta de bunuri cu cererea de bunuri.

Într-o economie deschisa, care presupune existenta relatiei cu mediul economic extern, egalitatea oferta - cerere, poate fi reprezentata de ecuatia:

y + H = D + E

unde s-au folosit urmatoarele notatii:

y = oferta interna;

H = oferta externa;

D = cerere interna;

E = cererea externa.

Pe piata monetara, echilibrul presupune realizarea egalitatii dintre oferta de moneda (Y_M ) si cererea de moneda (D_M)):

Y_M = D_M

Pe piata muncii, se manifesta starea de echilibru atunci cand oferta de munca (O_L) este egala cu cererea de munca (C_L):

O_L = C_L

1.2 Teoria dezechilibrului economic

Studiile efectuate si situatiile practice au pus in evidenta faptul ca, in realitate, economia nu se afla intr-o permanenta stare de echilibru ci, mai curand, se afla in stare de dezechilibru.

Dezechilibrul economic este acea stare a economiei considerata normala iar uneori anormala, care rezulta din nerespectarea regulilor de functionare ale economiei concurentiale (de piata).

Dezechilibrul economic are o manifestare permanenta cu forme de existenta diferita in care intensitatile dezechilibrelor sunt apreciate fie ca normale, fie ca anormale.

De dezechilibre s-a preocupat J. Kornay care a introdus conceptele de "presiune" si de "absorbtie". Autorul sustine ca dezechilibrele normale sunt caracterizate prin "presiune", in timp ce dezechilibrele economice considerate anormale sunt caracterizate de catre "absorbtie".

Starea de presiune este un dezechilibru normal care are urmatoarele caracteristici:

- oferta este excedentara, vanzatorul sta la coada, asteptand sa-si vanda produsele;

- concurenta este intre producatorii care, pentru a exista pe piata trebuie sa imbunatatesca calitatea produselor,

- se promoveaza introducerea progresului tehnic iar preturile scad.

Starea de absorbtie are urmatoarele caracteristici:

- cererea este excedentara, cumparatorul sta la coada pentru a-si procura bunurile necesare;

- toate produsele, indiferent de calitate, isi gasesc cumparator;

- vanzatorii nu sunt preocupati de diversificarea sortimentelor, promovarea progresului tehnic, cresterea calitatii;

- preturile bunurilor sunt ridicate deoarece oferta este deficitara in raport cu cererea.

Pentru aprecierea starii de presiune sau de absorbtie s-au introdus indicatori de masurare:

- tensiunea aspiratiei vanzarii (T^V) sau cumpararii (T^C) care exprima diferenta dintre nivelul aspiratiei la vanzare (N^V) sau cumparare (N^C) si rezultatul obtinut (R^V , R^C) in urma efectuarii operatiunii de vanzare sau cumparare.

Relatia generala de calcul a tensiunii aspiratiei este: T = N - R

Relatia tensiunii aspiratiei pentru vanzare este: T^V = N^V - R^V

Relatia tensiunii aspiratiei pentru cumparare este: T^C = N^C - R^C

Indicatorul tensiunii aspiratiei (T) se poate determina si ca diferenta dintre nivelul aspiratiei (A) la vanzare (cumparare) si vanzarea (cumpararea) realizata.

Relatia generala de calcul a tensiunii aspiratiei este: T = A - V(C)

Pentru aspiratia la vanzare relatia devine: T^V = A^V - V

Pentru aspiratia la cumparare relatia devine: T^C = A^C - C

Raportul de forte se determina comparand prin impartire nivelul aspiratiei la vanzare (N^V) cu nivelul aspiratiei la cumparare (N^C).

Relatia de calcul pentru raportul de forte este: R_F = N^V / N^C

Se pot pune in evidenta urmatoarele situatii posibile in functie de marimea R_F: R_F > 1 atunci domina vanzatorul;

R_F < 1 atunci domina cumparatorul.

Gradul aspiratiei (G) la vanzare (cumparare) este raportul dintre nivelul aspiratiei (N) la vanzare sau cumparare si rezultatul aspiratiei (R) la vanzare sau cumparare.

Relatia generala de calcul este: G = N / R

Pentru operatiunea de vanzare relatia este: G^V = N^V / R^V

Pentru operatiunea de cumparare relatia este: G^C = N^C / R^C

2. Modele ale echilibrului economic.

Cu privire la problema echilibrului si dezechilibrului economic au existat multe preocupari ale cercetatorilor concretizate in diferite teorii care au determinat doua tendinte.

Prima tendinta apartine perioadei de inceput a teoriei economice, cand cercetarile s-au concentrat pe statistica matematica si economica. Aceasta tendinta s-a manifestat in urmatoarele conditii:

- se considera ca piata concurentiala are capacitatea de a rezolva automat problema echilibrului dintre cerere si oferta;

- somajul era considerat un fenomen voluntar.

Preocupari teoretice privind echilibru care se incadreaza in prima tendinta se regasesc la Francois Quesnay in lucrarea "Tabloul economic" si la reprezentantii scolilor clasice. Adam Smith considera ca in cadrul pietei actioneaza o mana invizibila care asigura echilibrul dintre cerere si oferta. David Ricardo aprecia ca variatia pretului rezulta din confruntarea cererii cu oferta. J.B. Say a emis legea debuseelor potrivit careia orice oferta isi gaseste propria cerere adica piata este in permanenta stare de echilibru.

A doua tendinta se manifesta incepand cu primul deceniu al secolului XX si continua si astazi, perioada in care stiinta economica se concentreaza pe studierea dezechilibrului economic.

Leon Walras, reprezentant al marginalismului realizeaza un model matematic al echilibrului general.

Potrivit conceptiei lui Walras intr-un proces economic se foloseste un volum de resurse limitat (V₀), care, folosit determina obtinerea unui rezultat notat cu y.

V₀ y

La echilibru trebuie asigurata egalitatea dintre consumul de factori (A * y) si resursele de factori (V₀) unde s-a notat cu A matricea consumurilor.

V₀ = A * y

Se face ipoteza potrivit careia cheltuielile consumatorilor cu bunurile (x) trebuie sa egaleze veniturile consumatorilor provenite din proprietatea asupra factorilor de productie (profit - P; salariu - s; renta - R). Volumul de factori de productie consumat a fost notat pentru fiecare factor cu simbolurile: K-capital; L- munca; P - pamant.

Aceasta egalitate se descrie cu relatia:

p1*x1 + p2*x2 + p3*x3 = P * K + s * L + R * P , unde:

p_i = preturile bunurilor obtinute;

x_i = cantitatile obtinute din bunurile respective;

V₀ = pretul factorilor.

Daca in economie se manifesta dezechilibre, atunci ar putea sa existe un excedent al cererii in raport cu oferta (cerere excedentara de bunuri care conduce la o cerere excedentara de factori de productie).

Notand cu x = cererea totala de bunuri si cu y oferta totala de bunuri obtinem excedentul de cerere notat cu z a carui marime este:

z = x - y

Pentru ca exista o cerere excedentara de bunuri care determina o cerere excedentara de factori, atunci exista un consum de factori (A * y) mai mare ca resursa de factori (V₀).

A * y > V₀

Diferenta (A * y - V₀) se noteaza cu u = A * y - V₀ si exprima cererea excedentara de factori.

Pentru a realiza un echilibru general este nevoie ca sa existe o cerere excedentara de bunuri (z) egala cu cererea excedentara de factori (u):

z = u

Folosind preturile bunurilor (p) si preturile factorilor utilizati (w) se poate scrie relatia de egalitate:

p * z = w * u

Detaliind excesul de cerere de bunuri (z) si excesul de cerere de factori (u) obtinem relatia:

p * (x - y) = w * (A * y - V₀)

Asigurarea echilibrului general conduce la urmatoarele concluzii:

- excedentul de cerere de bunuri sa fie zero adica z = 0 à x - y = 0

- excedentul de cerere de factori sa fie zero adica u = 0 à A * y - V₀ =0;

Din relatia p*z = W*U se obtin urmatoarele egalitati cu care caracterizam starea de echilibru p*z = 0 si W*u = 0 presupunand ca preturile bunurilor (p) si preturile factorilor (u) sunt diferite de zero.

Keynes interpreteaza echilibrul general ca pe o dinamica a procesului economic. Echilibrul economic pe termen scurt ia in cosideratie si incertitudinea care se manifesta.

Schumpeter, adept al conceptiei structurale dinamice, considera ca echilibrul static este o stare ideala iar economia moderna, in fapt, se afla intr-o permanenta stare de dezechilibru.

Dupa F. Perroux, piata are un caracter imperfect impus datorita existentei unor relatii intre dominanti si dominati, deci nu intre parteneri egali.

H. Guitton apreciaza ca starile din afara echilibrului reprezinta regula, iar echilibrul reprezinta exceptia.

S-a incercat sa se stabileasca o teorie a echilibrului general, prin contributia lucrarilor lui Debreu, Koopmans, Karlin. Teoria echilibrului general construita de acestia se refera la un model static. Astfel, multimea organizatiilor economice dintr-un sistem economic este considerata constanta. Teoria echilibrului general incearca sa raspunda la cinci mari probleme:

- care sunt conditiile care asigura echilibrul economic;

- care sunt procesele care determina starea de echilibru;

- care sunt conditiile necesare si suficiente la stabilirea echilibrului si in ce consta optimizarea sistemelor economice;

- care este raportul intre echilibru si optimul paretian;

- in ce conditii de echilibru se asigura optimul paretian si invers.

Raspunsurile posibile la intrebarile teoriei amintite sunt:

- echilibrul apare cand cererea este egala cu oferta sau cererea nu depaseste cu mult oferta;

- conditia de asigurare a echilibrului depinde de utilizarea tuturor resurselor care au o productivitate marginala pozitiva;

- economia se afla intr-o stare de echilibru si de optim paretian, fiecare produs avand un pret pozitiv;

- oferta si cererea sunt functii de pret care se formeaza liber;

- intr-o economie nu exista dezechilibre permanente de piata si nu exista nici randamente crescatoare.

Modelele economice construite pentru echilibru economic sunt:

- modelul Walras - Wald;

- modelul Arrow-Debreu-Mc Kenzie.

Modelul Walras - Wald simplifica economia nationala si prezinta urmatoarele restrictii:

- se refera la limitarea resurselor V₀ si a tehnologiilor;

- considera ca fiecare consumator de bunuri este si posesorul unei anumite cantitati dintr-un anumit factor de productie.

Modelul Arrow - Debreu - Mc Kenzie reprezinta economia concurentiala si incearca sa demonstreze existenta echilibrului in conditiile manifestarii excesului de oferta pe piata bunurilor si pe piata muncii.

Cauzele excesului ofertei pe piata bunurilor pot fi:

- cresterea simultana a salariilor si preturilor;

- incertitudinea este dominanta in cadrul pietei;

- crearea unui surplus de capacitate de productie,

- existenta unei intense inclinatii spre investitii.

Excesul de cerere pe piata bunurilor determina reducerea ofertei (productiei) iar excesul de oferta pe piata muncii conduce la somaj. În aceste conditii se manifesta starea de absorbtie care are urmatoarele cauze:

- satisfacerea insuficienta a aspiratiei consumatorilor;

- existenta disproportiilor intre ramuri economice;

- existenta unei concordante intre intentia de a investi si potentialul de investitie.

Trecerea de la absorbtie la presiune in conditiile prezentate presupune diminuarea ritmului de crestere economica, fenomen care are urmatoarele implicatii: - absorbtia pe termen scurt care favorizeaza cresterea economica;

- presiunea pe termen scurt care poate conduce la o crestere a volumului productiei pe cale extensiva;

- absorbtia pe termen lung franeaza atat dezvoltarea cat si perfectionarea activitatii economice.

Daca exista un exces de cerere pe piata monetara si pe piata muncii se manifesta un grav dezechilibru in intreaga economie. Un astfel de dezechilibru cu excese pe toate pietele conduce la hiperinflatie, somaj cronic, iar economia se afla in stare total anormala.

În teoria si practica economica se utilizeaza si alte categorii de modele cu care se caracterizeaza echilibrul economic.

A OA

CA

Fig 1 Modelul "panzei de paianjen"

Astfel, s-au constituit urmatoarele tipuri de modele:

modelul liniei de 45 in care starile de echilibru ale economiei sunt reprezentate de multimea punctelor apartinand primei bisectoare la nivele diferite ale cererii si ofertei agregate.

modelul IS - LM care descrie echilibrul macroeconomic prin egalitatea dintre investitii si economii precum si cererea de moneda si oferta de moneda ( daca sistemul economic se constituie din sistemul economiei reale caracterizat de linia I-S la echilibru iar sitemul economiei nominale caracterizat la echilibrul de linia L M atunci echilibrul general se stabileste la intersectia celor doua linii).

modelul cererii agregate si ofertei agregate (CA - OA)care presupune sistemul economic constituit din doua subsisteme: al consumatorilor si al producatorilor (daca linia cererii descrie echilibrul tuturor consumatorilor, iar linia ofertei descrie echilibrul tuturor ofertantilor atunci echilibrul general se stabileste la intersectia celor doua linii).

modelul panzei de paianjen prin care se reflecta faptul ca politicile economice pot conduce si la stari de dezechilibru mai mari decat cele initiale (daca punctul A este starea initiala a sistemului economic, politicile economice reprezentate prin sageti pot determina o indepartare si mai mare a sistemului economic de starea de echilibru general E).