Organizarea internationala a auditului intern

ORGANIZAREA INTERNATIONALA A AUDITULUI INTERN

uditul intern desfasurat in cadrul organizatiilor este o functie, exercitata in baza standardelor profesionale ale auditului intern acceptate pe plan international. In acest sens, auditorii interni se supun unor reguli comune pe care si le-au impus, dar care au, totusi, un caracter relativ, in functie de cultura specifica organizatiei si cultura nationala.

Organizarea internationala a activitatii de audit intern a fost initiata prin fondarea Institutului Auditorilor Interni[1] - IIA in anul 1941, in SUA, cu sediul in Orlando, Florida. Inceputurile au fost marcate puternic de originile sale anglo-saxone, dar internationalizarea s-a realizat progresiv, pe masura afilierii altor institute nationale si chiar a unor membri individuali.

In comparatie cu organismele de contabilitate care, de obicei, sunt alcatuite la nivel national, profesia de auditor intern este organizata la nivel global si reprezentata pe plan international de Institutul Auditorilor Interni - IIA din SUA si in Europa de Confederatia europeana a institutelor de audit intern - ECIIA.

IIA este liderul recunoscut in domeniu avand ca preocupare esentiala mentinerea si dezvoltarea standardelor internationale privind practica auditului intern, precum si formarea auditorilor interni.

In prezent, la IIA s-au afiliat peste 100 de institute nationale ale auditorilor interni si membri din peste 165 de tari, dintre care mai mult de  150.000 sunt posesori ai Certificatului de Auditor Intern - CIA , care este o atestare recunoscuta international.

Auditorii interni nu sunt obligati sa fie membri ai IIA, dar sunt obligati, daca se considera profesionisti, sa se conformeze Standardelor Internationale de Audit Intern si ghidurilor pentru practicarea profesiei, publicate in mai multe editii, respectiv 1978, 2000 si 2004, si elaborate de IIA. De asemenea, trebuie sa respecte Codul de etica al profesiei de auditor intern indiferent de tara de origine sau de tara in care isi practica profesia.

In Romania s-a infiintat Asociatia Auditorilor Interni din Romania - AAIR[3], afiliata la Institutul Global al Auditorilor Interni - IIA din SUA si Confederatia europeana a institutelor de audit intern - ECIIA.

IIA din SUA are o bogata activitate in domeniul pregatirii profesionale, de cercetare si de publicistica, concretizata in:

organizarea anuala a examinarilor profesionale pentru obtinerea calitatii internationale de CIA, prin rotatie, in diferite orase ale lumii, spre exemplu in 2007 s-a organizat la SINGAPORE;

stabilirea si actualizarea sistematica, pe baza cercetarilor proprii si a practicii internationale, pentru toti membri sai, a standar­delor internationale in domeniu;

redactarea revistei "Auditorul intern" (The Internal Auditor ;

elaborarea si actualizarea periodica a "standardelor internationale de buna practica in domeniu";

organizarea de conferinte si colocvii pentru dezbateri de specialitate la nivel international, prin rotatie, in diverse zone geografice.

Elaborarea standardelor de catre IIA a fost un proces in timp, realizat prin parcurgerea sistematica a mai multor etape, astfel:

in anul 1947 s-a redactat "Declaratia responsabilitatilor", care a definit obiectivele si domeniul de actiune a auditului intern;

in anul 1974 s-au elaborat "Standardele auditului intern";

in anii 1981, 1991 si 1995, au fost revizuite standardele de audit intern, datorita evolutiei functiei de audit intern, in intreaga lume;

in anul 1999, comitetul de directie al IIA a creat un grup
de lucru pentru a vedea daca exista diferente privind modul de aplicare a standardelor in lume, daca standardele pot fi imbunatatite si cum se poate realiza aceasta;

in anul 2002, pe baza studiului realizat de grupul de lucru, in Australia, s-au actualizat standardele de audit intern, varianta aceasta fiind in vigoare in prezent in Romania. Studiul realizat de grupul de lucru a fost coordonat de Australia, care a implicat peste 800 de persoane la nivel international, respectiv profesori, auditori, cercetatori si studenti, pornind de la cadrul de competenta al auditului intern din 1998 si studiile realizate de diferite universitati;

in 2004, a avut loc ultima actualizare a standardelor de audit intern, cand s‑a modificat si definirea conceptului de audit intern, prin introducerea unor elemente ale guvernantei corporative.

Concluziile studiilor realizate de-a lungul timpului au facut referiri in principal la urmatoa­rele aspecte:

auditul intern se bazeaza pe evaluarea riscurilor;

profesionalismul trebuie sa fie al echipei;

profesia se schimba, astfel a evoluat si sloganul sau paradigma auditului intern, de la o activitate care da asigurare managerului pentru functionalitatea sistemului de control intern la o activitate care adauga valoare organizatiei;

rolul auditorului intern a suferit o metamorfoza, respectiv de la o persoana care ii informa pe actionari la o persoana care urmareste schimbarea pozitiva a organizatiei;

s-a stabilit si structura Indrumatorului auditorului intern, care ar trebui sa fie:

nivelul 1 - codul deontologic si standardele de audit intern (standar­dele de calificare si standardele de functionare);

nivelul 2 - consultanta practica;

nivelul 3 - dezvoltarea de practici, cercetari fundamentale, publi­catii profesionale, seminarii si conferinte.

nivelurile 1 si 2 se compun din standarde care sunt obligatorii,
iar nivelul 3 contine standarde si ghiduri cu caracter facultativ, asa cum
rezulta din figura 8.1. - Indrumatorul auditorului intern;

se contureaza tot mai pregnant rolul preventiv al auditului intern;

intereseaza, in mod special, plusvaloarea pe care o adauga auditorii interni organizatiei.

Managerii care au urmarit rezultatele studiilor au considerat prea extinse atributiile auditorilor interni si au intrebat daca nu cumva acestia au senzatia ca ei conduc organizatiile.

Figura 8.1. Indrumatorul auditorului intern

Studiul international realizat de grupul de lucru al universitatilor sub coordonarea Australiei, prin aceste concluzii, a contribuit la actualizarea standardelor profesionale, respectiv a bunei practici in domeniu, care au intrat in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2002.

Rezultatele acestui studiu au contribuit la o serie de schimbari cu privire la functia de audit intern, respectiv o focalizare pe   managementul riscului, in apropierea managerilor care se ocupa cu monitorizarea activitatilor, si scopul auditului intern de detectare s-a transformat in unul de prevenire a aparitiei riscurilor majore.

De asemenea, mai exista o schimbare importanta, in sensul ca raspunderea auditorilor interni de a nu gresi in evaluarile pe care le efectueaza s-a transferat asupra managerului general caruia ii revine sarcina implementarii obiectivelor stabilite.