Organizarea auditului sau a controlului intern

Organizarea auditului sau a controlului intern

Controlul intern are menirea de a asigura conducerea intreprinderii asupra eficientei activitatii desfasurate, integritatii patrimoniului si calitatii informatiilor furnizate de contabilitate.

El presupune:

o structura organizatorica riguros ierarhizata si delimitate care asigura separarea sarcinilor si supervizarea lucrarilor;

un ansamblu de instructiuni si norme interne de lucru si de asemenea un sistem informational corespunzator. 

Controlul intern consta in ansamblul masurilor adaptate intr-o intreprindere menite sa asigure:

a)   integritatea patrimoniului;

b)  cresterea eficientei operatiunilor desfasurate si limitarea operatiunilor neeficiente;

c)   respectarea normelor legale si a dispozitiilor conducerii;

d)  fidelitatea si exactitatea informatiilor contabile. 

Controlul intern nu se limiteaza doar la controlul gestionar si cel financiar, ci are o sfera mai larga de cuprindere si anume:

a)   controlul administrativ intern exercitat sub forma controlului ierarhic de catre persoane cu functii de conducere;

b)  controlul gestionar si controlul financiar preventiv;

c)   controlul reciproc exercitat intre compartimente si salariati pe baza plusurilor materiale si informationale din intreprindere;

d)  autocontrolul salariatilor asupra lucrarilor executate;

e)   controlul contabil intern plasat in toate etapele circuitului de culegere si prelucrare a datelor, control bazat in special pe principiile de baza ale metodei contabilitatii: dubla inregistrare si metoda bilantiera. 

Standardul de audit ISA 610 prevede ca un auditor extern se poate baza pe auditul intern ca mijloc de reducere a activitatii pe care o desfasoara.

Auditul intern reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansamblului activitatilor intreprinderii in scopul furnizarii unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acesteia.

Auditul intern se exercita in cadrul entitatii de catre persoane din interiorul sau exteriorul acesteia.Practicile de audit se diferentiaza functie de scopul, marimea, structura si domeniile de activitate ale entitatii.Auditorii interni trebuie sa aibe calitatea de auditori financiari.

Codul de etica al auditului intern

Scopul acestui cod de etica este sa promoveze normele de etica in cadrul profesiei de audit intern. Cuprinde 2 componente esentiale:

principiile care sunt relevante pentru profesie.

reguli de conducere care descriu normele de comportament pentru auditorii interni.

Principiile ce stau la baza profesiei si trebuiesc respectate sunt:

integritatea - asigura incredere in rationamentul profesional al auditorilor;

obiectivitatea - in culegerea, evaluarea si comunicarea informatiilor despre activitatea si procesele supuse examinarii;

confidentialitatea - respecta valoarea si proprietatea informatiilor, informatii ce nu se dezvaluie fara o autorizare cu exceptie in cazul in care informatiile sunt cerute in justitie;

competenta - se refera la cunostintele, aptitudinile si experienta necesara auditorilor in exercitarea misiunilor lor.

Obiectivele aprecierii auditului intern

Cu ocazia analizei elementelor de baza ale auditului intern, auditorul are obligatia sa urmareasca:

a)   daca in intreprindere s-au luat masuri organizatorice corespunzatoare menite sa asigure gestiunea eficienta a patrimoniului si reflectarea corecta in contabilitate a operatiilor economic-financiare;

b)  daca intreprinderea este asigurata cu personal competent si daca activitatea acestuia este verificata in permanenta;

c)   daca in cadrul intreprinderii exista un sistem riguros de intocmire a documentelor, de preluare a datelor si de arhivare a acestora.

Pentru aprecierea auditului intern, auditorul se canalizeaza pe mai multe directii in vederea gasirii procedurilor pentru realizarea auditului, se asigura ca aceste proceduri sunt apreciate continuu si deasemenea in ce masura aceste proceduri asigura un audit de calitate.

In procesul de evaluare a sistemului de control intern prima preocupare a auditorului este aceea de a determina riscul ca frauda sa poata altera semnificativ continutul situatiilor financiare. Se vor avea in vedere de catre auditorul financiar:

a)   analiza modului de organizare a controlului intern in intreprindere;

b)  urmarirea modului cum se exercita controlul asupra personalului intreprinderii;

c)   stabilirea procedurilor folosite pentru emiterea, completarea, verificarea si arhivarea documentelor.

Pentru evaluarea controlului intern,investigatiile auditului pot fi grupate in 5 categorii de lucrari ce corespund unor etape de lucru:

a)   descrierea procedurilor: scopul este de a stabili pentru fiecare domeniu semnificativ care sunt procedurile utilizate de intreprindere pentru culegerea informatiilor, intocmirea documentelor justificative, prelucrarea datelor, inregistrarea lor in contabilitate, arhivarea documentelor si a registrelor de contabilitate.

b)  testele de conformitate au rolul de a stabili daca procedurile descrise in etapa anterioara exista indiferent daca ele se aplica sau nu; in aceasta etapa nu se pune problema descoperiri erorilor in functionarea sistemului, ci numai de a stabili daca sistemul descris este cel real;

c)   evaluarea preliminara:dupa ce s-a obtinut o descriere corespunzatoare a sistemului de culegere si prelucrare a datelor se procedeaza la o evaluare preliminara a fiabilitatii acestei organizari pentru a putea pune in evidenta punctele forte si slabe ale procedurilor sistemului contabil.

d)  testele de performanta - urmaresc daca procedurile sunt aplicate corespunzator si intr-o maniera permanenta; aceste teste trebuie sa fie suficient de extinse pentru a putea oferi certitudini asupra modului de functionare a sistemului.

e)   evaluarea definitiva si redactarea raportului de sinteza - in aceasta etapa auditorul financiar determina daca dispozitivele de control ale intreprinderii sunt efective si permanente, care sunt punctele slabe datorate conceperii defectuase a sistemului si care sunt punctele slabe datorate aplicarii gresite a procedurilor.

Controlul conturilor in auditul financiar

O parte esentiala a procesului de audit se concretizeaza in a avea evidenta modului in care s-a intocmit situatiile financiare auditate si in a obtine documentele prin care se pot justifica cifrele in cadrul situatiilor financiare,

Obiectivele programului de control al conturilor. Obiectivul principal al etapei controlului conturilor il reprezinta procurarea elementelor probante suficiente si juste care sa permita profesionistului contabil sa exprime o opinie asupra modului in care au fost respectate normele legale si dispozitiile conducerii referitoare la: principiile contabilitatii, reglementarile referitoare la evaluare, reglemetarile referitoare la inventariere, regulile de organizare si tinere a registrelor de contabilitate, existenta activelor, existenta pasivelor, inregistrarile privind veniturile si cheltuielile intreprinderii.

In culegerea unor elemente probante pornind de la procedurile de validitate, auditorul urmareste emiterea unor afirmatii in legatura cu urmatoarele obiective:

existenta - un element de activ si/sau pasiv exista la un moment dat;

drepturi si obligatii- un element al activului sau al pasivului apartin entitatii la un moment dat ;

realitate - o operatie sau un eveniment a avut loc in cursul perioadei si priveste efectiv entitatea;

exhaustivitatea - nu exista active, pasive, tranzactii sau evenimente neinregistrate sau elemente neprezentate;

evaluarea - un element de activ sau de pasiv este contabilizat la justa sa valoare;

cuantificarea - o operatie sau un eveniment este inregistrat la valoarea adecvata, iar veniturile si cheltuielile sunt alocate in perioada corespunzatoare;

prezentare si publicitate - situatiile financiare sunt publicate si sunt intocmite si descrise conform unui cadru de raportare aplicabil in conformitate cu legislatia si cu standardele de contabilitate.

Programul de control cuprinde in cadrul unei foi de lucru speciale urmatoarele:

a)   lista controalelor de efectuat coordonata pe sectiunile conturilor anuale;

b)  indicarea datei la care a fost efectuat controlul,deoarece calitatea unui control depinde de data la care a fost efectuat;

c)   intinderea esantionului tinand seama de pragul de semnificatie si de eventualele erori ce pot fi descoperite;

d)  probleme intalnite in supervizarea lucrarilor si deasemenea in sinteza rezultatelor, controalelor.