Creeaza.com - informatii profesionale despre
Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » afaceri » economie » contabilitate
LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - POLITICI SI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND STOCURILE (IAS 2)

LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - POLITICI SI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND STOCURILE (IAS 2)



ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

           
LUCRARE DE LICENTA

POLITICI SI TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND STOCURILE (IAS 2)

INTRODUCERE

            În tara noastra contabilitatea reprezinta o provocare datorita deselor schimbari si ambiguitati prezente in mediul legislativ, precum si a tendintei de armonizare cu sistemul contabil european; contabilitatea trebuie sa se adapteze mediului de afaceri tot mai dinamic, sa raspunda unor provocari din ce in ce mai incitante cum ar fi: pietele financiare in dezvoltare, instrumente financiare noi, miscarea rapida a capitalurilor etc. Înca de la aparitia ei ca stiinta, contabilitatea a fost legata de constituirea, gestionarea si utilizarea eficienta a patrimoniului, fiind disciplina care pune la dispozitia conducerii firmei atat date cat si informatii operative privind starea si gestionarea patrimoniului.

             În cadrul elementelor patrimoniale ale unei societati un rol important il au activele circulante. Din structura activelor fac parte si stocurile.

 Aceasta importanta este data de faptul ca o unitate de productie nu poate functiona fara existenta stocurilor.

             O firma care are ca obiect principal de activitate productia trebuie sa detina suficiente stocuri (materii prime, materiale, etc.) astfel incat procesul de productie sa aiba continuitate. În acelasi timp, structura si marimea stocurilor trebuie stabilita judicios, astfel incat sa nu existe lipsuri dintr-o anumita materie prima sau din contra, sa existe supra stocuri din alte materii prime De asemenea, stocurile de produse finite obtinute joaca un rol important in activitatea unei firme. În procesul de fabricatie al produselor finite firma trebuie sa tina cont de cererea si oferta de pe piata. Daca firma produce mai mult decat se cere pe piata, acest fapt are o influenta negativa deoarece, pentru a obtine o anumita cantitate de produse, indiferent daca se vand sau nu, se consuma materii prime, forta de munca, utilitati, etc., consumuri care genereaza costuri. Daca marfurile obtinute nu se vand, costurile de productie nu sunt acoperite si se obtine pierdere.

            În concluzie, gestionarea stocurilor reprezinta o latura importanta in buna desfasurare a activitatii unei firme.

Partea I – Stadiul cunoasterii in domeniul politicii si tratamentelor contabile privind  stocurile  cu referire la aria de aplicabilitate a stocurilor, standarde si reglementari in domeniul stocurilor,  recunoasterea si evaluare acestora.

Partea a.II-a – Contributii personale. Proiect de perfectionare si aprofundare ce trateaza ca subiecte, principalele tranzactii ce au loc in cadrul firmei S.C Axioma S.R.L

CAPITOLUL I.

STADIUL CUNOASTERII ÎN DOMENIUL POLITICII SI TRATAMENTELOR CONTABILE PRIVIND STOCURILE

1.1.          ARIA DE DEFINITIE SI APLICABILITATE A POLITICII SI TRATAMENTELOR CONTABILE PRIVIND STOCURILE. DEFINITII SI CONCEPTE CHEIE.­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­

Concepte-cheie folosite in aceasta lucrare sunt:

·       entitate – unitate partrimoniala cu personalitate juridica si care aplica un anumit sistem contabil;

·       stoc – cantitate de bunuri existente, la un moment dat, ca rezerva in depozitul unui magazin, al unei intreprinderi, intr-o piata in vederea asigurarii continuitatii productiei sau a desfacerii;

·       IFRS (International Financial Reporting Standards) – Standarde Internationale de Contabilitate, elaborate de IASB (dupa 2001);

·       IAS (International Accounting Standars) – Standarde Internationale de Contabilitate elaborate de IASC ( pana in 2001);

 Standard Interntional de contabilitate IAS 2 Stocuri se aplica tuturor stocurilor, exceptie facand:

-        lucrarile in curs de desfasurare in cadrul contractelor de constructii si direct legate de contractele de servicii (IAS 11 Contracte de constructii);

-        instrumentele financiare (IAS 39 Instrumente financiare);

-        activele biologice legate de activitatea agricola si produsele de la punctul de recoltare (IAS 41 Agricultura).

În aprilie 2008, s-au realizat cateva schimbari in IAS 2, privind evaluarea si organizarea unor tipuri de stocuri. Astfel, schimbarile aduse IAS 2 sunt:

-        evaluarea stocurilor de produse agricole si forestiere care apartin producatorilor, productiei agricole dupa recoltarea minereurilor si a altor produse minerale, daca acestea sunt evaluate la valoarea realizabila neta, in conformitate cu metode bine stabilite;

-        evaluarea stocurilor brokerilor intermediari, daca acestea sunt evaluate la valoarea justa minus costurile de vanzare;

-        diferentele de schimb valutar nu mai sunt incluse in costul de achizitie in cazul facturarii stocurilor in moneda straina; aceasta schimbare a survenit datorita eliminarii tratamentului altenativ de valorificarea a diferentelor de curs valutar din IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar;

-        in cazul achizitiilor de stocuri in conditii de decontare amanata, diferenta intre pretul de achizitie in conditii normale de creditare si suma platita este recunoscuta ca o cheltuiala cu dobanda;

-        nepermiterea utilizarii metodei de evaluare a stocurilor la iesire LIFO.

             Stocurile sunt active:

          - destinate pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;

          - in curs de productie in vederea vanzarii in conditiile prezentate anterior;

          - sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fii folosite in  

           procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

     Urmatorii termeni sunt utilizati in acest Standard cu sensurile specificate:

             Costul stocurilor  si alte costuri suportate de intreprindere pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent. Acesta este folosit pentru evaluarea stocurilor la intrare, la iesire si la inchiderea exercitiului financiar.

             Costul de achizitie  cuprinde pretul de cumparare, taxe de import si alte taxe, costuri de transport, manipulare si alte costuri care pot fi atribuite direct achizitiei de produse finite, materiale si servicii. Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costurile de achizitie.

            Costul de prelucrare include costurile direct aferente unitatilor produse, cum ar fii costurile cu manopera directa. De asemenea, ele includ si alocarea sistematica a regiei de productie, fixa si variabila, generata de transformarea materialelor in produse finite.

Valoarea realizabila neta este pretul de vanzare estimat, ce ar putea fi obtinut pe parcursul

desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si costurile estimate necesare vanzarii. Este utilizata la evaluarea stocurilor la sfarsitul exercitiului financiar, la inventariere si apoi la bilant. Conform principiului prundentei, ele trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta.

            Valoarea justa este suma pentru care ar putea fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie intre parti interesate, in cunostinta de cauza , in cadrul unei tranzactii desfasurate in conditii obiective.

            Valoarea realizabila neta se refera la suma neta pe care intreprinderea se asteapta sa o realizeze din vanzarea stocurilor, in timp ce valoarea justa reflecta suma pentru care acelasi stoc ar putea fi schimbat pe piata, intre cumparatori si vanzatori interesati si in cunostinta de cauza. Prima este o valoare specifica entitatii; a doua nu este.

            Definitia stocurilor potrivit IAS 2 pune in evidenta trei criterii, in functie de care acestea sunt clasificate si delimitate in contabilitatea financiara: fizic, destinatia, faza ciclului de exploatare.

            Corespunzator criteriului fizic stocurile se impart in urmatoarele structuri: materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, semifabricate, animale (tinere, la ingrasat, pasari si colonii de albine), productia in curs de executie, marfurile si asimilate, ambalaje.

            În cadrul stocurilor se includ si bunurile aflate in custodie, pentru prelucrare sau in consignatie la terti, care se inregistreaza distinct in contabilitate pe categorii de stocuri.

            Daca se are in vedere destinatia lor sunt delimitate urmatoarele categorii de stocuri:

-stocuri destinate realizarii obiectului de activitate;

-stocuri fabricate de intreprindere destinate vanzarii;

-stocuri aflate in curs de executie;

-stocuri cumparate si detinute in scopul revanzarii.

Potrivit celui de-al treilea criteriu, faza ciclului de exploatare, se delimiteaza urmatoarele

categorii de stocuri:

-stocuri aflate in faza de productie;

-stocuri aflate in faza de desfacere.

1.2.          REFERENTIALUL CONTABIL. STANDARDE SI REGLEMENTARI ÎN DOMENIUL POLITICII SI TRATAMENTELOR CONTABILE PRIVIND  STOCURILE

            Obiectivul acestui standard este stabilirea si tratarea la maxim de acuratete a tuturor stocurilor care sunt active. În acest sens stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre costul istoric si valoarea realizabila neta, problema fundamentala fiind legata de calcularea costului stocurilor, care vor trebui recunoscute ca active si reportate pana cand veniturile aferente sunt recunoscute (conceptul conectarii veniturilor cu cheltuielile). Standardul trateaza toate stocurile care sunt active cum sunt cele detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, cum sunt cele in curs de productie in vederea vanzarii, cum sunt cele sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau cum sunt cele pentru prestarea de servicii. Acesta da indicatii in ceea ce priveste normele de baza cu privire la modul de determinare a costului stocurilor ce urmeaza a fi reportat in bilant, precum si de recunoastere ulterioara ca o cheltuiala, incluzand orice reducere a valorii contabile la valoarea realizabila neta.

            În Romania contabilitatea continua sa sufere schimbari si sa faca progrese in directia aplicarii de standarde comparabile cu cele aplicate in cadrul Uniunii Europene. Începand cu anul 1990, cand Romania a adoptat economia de piata, contabilitatea din Romania a urmat un proces continuu de dezvoltare. Imediat dupa anul 1990, sistemul contabil dupa care ne-am ghidat a fost unul continental, respectiv sistemul contabil francez, considerat ca era cel care „oferea cele mai utile caracteristici pentru o tara ca Romania, cu traditii culturale si politice proprii si nevoie de modernizare economica”[2]..

În Romania, contabilitatea este reglementata de principiile Legii 82 / 1991, republicata in iunie 2008 (Legea Contabilitatii). În conformitate cu Legea Contabilitatii, toate persoanele juridice si persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati independente au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie in limba romana si in moneda romaneasca. Persoanele juridice sau fizice au obligatia sa mentina evidenta tuturor tranzactiilor efectuate si sa inregistreze aceste tranzactii in evidentele lor contabile. Registrele contabile conform Legii Contabilitatii sunt: Registrul – jurnal, Registrul – inventar si Cartea Mare. Registrele si inregistrarile contabile pot fi pastrate pe hartie sau in format electronic.

Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, Monitorul Oficial acopera intr-un singur act legislativ contabilitatea entitatilor de orice dimensiune, diferenta fiind doar la nivelul de prezentare a informatiilor referitoare la aspectele legate de dimensiunea entitatii si de interesul public. Stocurile si productia in curs de executie reprezinta, dupa caz, bunurile materiale, lucrari si servicii destinate sa fie consumate la prima lor utilizare, sa fie vandute in situatia in care au starea de marfa  sau produse rezultate din prelucrare, precum si productia in curs de executie aflata sub forma productiei neterminate.

 În raport de locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se grupeaza in: stocuri aflate in depozitele intreprinderii, stocuri in curs de aprovizionare sau sosite si nereceptionate, stocuri sosite fara factura, stocuri livrate dar nefacturate, stocuri facturate dar nelivrate, stocuri aflate la terti.

Corespunzator criteriilor de clasificare prezentate mai sus sunt individualizate doua structuri informationale de baza: structura financiara standardizata si structura interna sau de gestiune.

Structura financiara standardizata este proprie gestiunii si contabilitatii financiare a intreprinderii si opereaza cu doua criterii: destinatia si faza ciclului de exploatare. Interesul informational este cel al finantarii pe termen scurt, calcularii si analizei mecanismului fondului de rulment, bugetarea activitatii de exploatare si gestionarea activitatii de trezorerie. Din punct de vedere metodologic, o asemenea structura se realizeaza si se identifica prin conturile grupa sau principale din Planul de Conturi General simbolizate cu doua cifre, sinteticele de gradul I sau stipuleaza aplicarea urmatoarelor principia generale.

·       principiul continuitatii activitatii

·       principiul permanentei metodelor

·       principiul prundentei

·       principiul independentei exercitiului;

·       prnicipiul evaluarii separate a elementelor de activ si pasiv (capitaluri proprii si datorii);

·       principiul intangibilitatii;

·       principiul necompensarii;

·       principiul prevalentei economicului asupra juridicului;

·       principiul pragului de semnificatie.

        Orice indepartare de la principiile de mai sus este considerata a fi exceptionala si trebuie prezentata in notele explicative, indicandu-se motivul pentru care nu au fost aplicate aceste principii si efectul asupra valorii nominale a activelor si pasivelor, pozitiei financiare si rezultatele perioadei.

           In comformitate cu Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, Monitorul Oficial, stocurile sunt active circulante:

·       detinute pentru a fii vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitii;

·        in curs de productie in vederea vanzarii in aceleasi conditii ca mai sus;

·       sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fii folosite in procesul  de productie sau pentru prestarea de servicii.

Încadrarea stocurilor in categoria activelor, in conditiile unei diversitati a acestora, ridica probleme delimitarii lor de alte active, indeosebi de cele ce imbraca forma materiala. În acest sens, se au in vedere criterii care vizeaza cu precadere natura activelor si rolul lor in activitatea de exploatare.

          Potrivit criteriilor metionate, stocurile sunt bunuri sau servicii care, in mod normal, se transforma in disponibilitati banesti in decurs de un an avand, din acest punct de vedere, atributul de active circulante.    

             Conform Standardului International de Contabilitate, stocurile sunt elemente ce cuprind toate activele achiztionate pentru:

·       revanzare, inclusiv terenuri si mijloace fixe, in cazul intreprinderilor ce au ca obiect de activitate comertul cu asfel de active;

·       a fii folosite la obtinerea de active in scopul vanzarii, toate acestea in conditiile desfasurarii normale a activitatii intreprinderii.

         Aceasta delimitare a stocurilor nu tine cont de natura elementului considerat, ci de destinatia acestuia, care este puternic influentata de activitatea intreprinderii care detine bunurile.

        De asemenea, stocurile pot avea si o natura nemateriaaa, necorporala. Astfel, in intreprinderile cu specific de prestari de servicii, serviciile relizate/prestate, cat si cele nefacturate constituie elemente de stocuri.

        In contabilitatea din tara noastra, in sfera stocurilor se includ si obiecte de inventar si baracamentele. Obiectele de inventar sunt bunuri cu o vanzare mai mica decat limita prevazuta de lege pentru a fii considerate imobilizari corporale, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora, echipament de protectie, echipament de lucru, incaltaminte speciala. Baracamentele si amenajarile provizorii sunt bunuri achizitionate sau constituite de unitati patrimoniale pentru executarea lucrarilor si prestarilor de constructii, baraci, podete din care, prin demolarea lor,se recupereaza materialele.

        Potrivit contabilitatii financiare a intreprinderii „definitia stocurilor,pune in evidenta 4 criterii in functie de care acestea sunt clasificate si delimitate: fizic, destintia, faza ciclului de exploatare si locului de creare a gestiunii.

        Reglementarile contabile romanesti clasifica stocurile din sectorul public astfel :

a)     marfurile, si anume bunurile pe care entitatea le cumpara in vederea revanzarii sau produsele predate spre vanzare magazinelor proprii;

b)     materiile prime, care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor intiala, fie transformata;

c)     materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili,materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje si alte materiale consumabile), care participa sau ajuta la procesul de fabricatie sau de exploatare fara a se regasi, de regula, in produsul finit;

d)     materialele de natura obiectelor de inventar;

e)     produsele:

·       semifabricatele, prin care se intelege prodesele al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o sectie (faza de fabricatie) si care trec in continuare in procesul tehnologic al unei sectii (faze de bafricatie) sau se livreaza tertilor;

·       produse finite, adica produsele care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie si nu au nevoie de prelucrari ulterioare in cadrul entitatii, putand fii depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor;

·       rabaturile, materialele recuperabile si deseurile;

    f)   animalele si pasarile, respectiv, animalele nascute si cele tinere de orice fel (vitel, miei,manji si altele) crescute si folosite pentru productie, animalele si pasarile la ingrasat pentru a fii valorifi     cate, coloniile de albine, precum si animalele pentru productie-lana,l apte si blana;

    g)   ambalajele care includ ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate, destinate produselor  vandute si care in mod temporar pot fii pastrate de terti, cu obligatia restituirii in conditiile prevazute in contracte;

h)     productia in curs de executie, reprezentand productia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime. În cadrul productiei in curs de executie se cuprind, de asemenea, lucrarile si serviciile, precum si studiile in curs de executie sau neterminate.

In cadrul stocurilor se includ si bunurile aflate in custodie, pentru prelucrare sau in consignatie la terti, care se inregistreaza distinct pe categorii de stocuri.

1.3.          SINTEZA DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

Stocurile si productia in curs de executie reprezinta, dupa caz, bunurile materiale, lucrari si servicii destinate sa fie consumate la prima lor utilizare, sa fie vandute in situatia in care au starea de marfa  sau produse rezultate din prelucrare, precum si productia in curs de executie aflata sub forma productiei neterminate.

          În raport de locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se grupeaza in: stocuri aflate in depozitele intreprinderii, stocuri in curs de aprovizionare sau sosite si nereceptionate, stocuri sosite fara factura, stocuri livrate dar nefacturate, stocuri facturate dar nelivrate, stocuri aflate la terti.

           Corespunzator criteriilor de clasificare prezentate mai sus sunt individualizate doua structuri informationale de baza: structura financiara standardizata si structura interna sau de gestiune.

           Structura financiara standardizata este proprie gestiunii si contabilitatii financiare a

intreprinderii si opereaza cu doua criterii: destinatia si faza ciclului de exploatare. Interesul informational este cel al finantarii pe termen scurt, calcularii si analizei mecanismului fondului de rulment, bugetarea activitatii de exploatare si gestionarea activitatii de trezorerie. Din punct de vedere metodologic, o asemenea structura se realizeaza si se identifica prin conturile grupa sau principale din Planul de Conturi General simbolizate cu doua cifre, sinteticele de gradul I sau divizionare, simbolizate cu trei cifre si sinteticele de gradul II sau subdivizionare, simbolizate cu patru cifre.

           Structura interna sau de gestiune, necesara,  dar nestandardizata, este opozabila contabilitatii interne de gestiune. Ea opereaza cu celelalte doua criterii: fizic si locul de creare a gestiunilor si se delimiteaza prin conturile analitice de stocuri corespunzatoate sortimentelor si gestiunilor (depozitelor create ca entitati gestionare repartizate in raspunderea unor persoane fizice).

         Contabilitatea financiara, Editie a 2-a revizuita si imbunatatita , autorii Mihai Ristea , Corina Graziella  Dumitru, Editura Margaritar 2003, Bucuresti, in capitolul 9 intitulat „Contabilitatea analitica a stocurilor” unde stocurile si productia in curs de executie sunt definite ca fiind bunurile materiale, lucrari si servicii destinate sa fie consumate la prima lor utilizare, sa fie vandute in situatia in care au starea de marfa sau produse rezultate din prelucrare, precum si din productia in curs de executie. Evidentiaza faptul ca pretul de inregistrare in conturi, corespunzator valorii contabile de intrare a stocurilor si productiei in curs de executie, este egal cu costul de achizitie pentru bunurile procurate din afara si costul de productie pentru bunurile obtinute din productia proprie. Aduce in vedere cele doua metode de inventariere, folosite pentru evidenta miscarii stocurilor.

        Contabilitatea financiara, Editie a 2-a, coordonator Mihai Ristea, Catedra de Contabiliate, Audit si Control de gestiune- ASE Bucuresti, Editura Universitara, 2005, in care intr-o mainera didactica prezinta pricipiile teroretice, regulile, conventiile si practicile specifice contabilitatii financiare. Este prezentata tematica stocurile cu tot ceea ce inseamna definitii, delimitari, recunoastere si evaluare. În cazul recunoasterii pune accent pe recunoasterea vanzarii de stocuri drept venit si a costului stocurilor drept cheltuiala, iar in cazul evaluarii stocurilor prezinta toate modalitatiile de evaluare facand trimtere de fiecare data la IAS 2 „Stocuri”. Este realizata o prezentare generala a costurilor stocurilor, metodelor de inventariere permanent si intermitent si studiate unele cazuri particulare.

       Evaluarea stocurilor, Dumitru Gheorghe, Tribuna economica, nr.7, in care prezinta pe larg  identificarii specifice, metoda prima intrare - prima iesire (FIFO), metoda costului ponderat, metoda utlima intrare - prima iesire (LIFO), specificand avantajele si dezavantajele fiecarei metode.

1.4.          RECUNOASTEREA SI EVALUAREA ELEMENTELOR, TRANZACTIILOR SI EVENIMENTELOR. PRINCIPIILE SI REGULILE EVALUARII

        Recunoasterea, asa cum este definita in Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare, este procesul intocmirii in bilant sau in contul de profit si pierdere a unui element care indeplineste criteriile de recunoastere. Acest proces implica descrierea in cuvinte a elementului respectiv si asocierea unei anumite sume, precum si includerea sumei respective in totalul bilantului sau al contului de profit si pierdere.

       În calitatea lor de elemente de natura activelor, stocurilor sunt recunoscute in conditiile in care se respecta simultan prevederile a doua criterii: este posibil ca activul sa genereze intrari de beneficii economice in intreprindere, iar costul activului sa poata fi determinat cat mai corect.

        Primul criteriu se refera la gradul de incertitudine in realizarea unor beneficii viitoare asociate unui element. Aceste beneficii viitoare reprezinta potentialul de a contribui, direct sau indirect la fluxul de numerar si echivalentul de numerar catre intreprindere. Acest potential poate fii unul productiv, fiind parte a activitatilor de exploatare ale intreprinderii. De exemplu, stocurile sunt utilizate de o intreprindere, de obicei, pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii, capabile sa satisfaca dorintele sau necesitatile clientilor. Din aceste considerente clientii sunt dispusi sa plateasca pentru a le obtine, contribuind astfel la fluxul de numerar al intreprinderii. Numerarul in sine confera un avantaj intrepeinderii, intrucat permite controlul celorlalte resurse. Beneficiile economie viitoare incorporate in active, deci si in stocuri, pot intra in intreprindere in mai multe moduri cum ar fii:

           - utilizarea separata sau impreuna cu alte active pentru prestarea de servicii sau realizarea productiei de bunuri destinate vanzarii;

           - schimb cu alte active;

           - utilizarea pentru decontarea altor datorii.

        Al doilea criteriu de recunoastere a activelor de natura stocurilor il reprezinta evaluarea credibila a stocurilor; acest lucru putand fi influentat de estimarea in unele cazuri a costului sau valorii activelor. Regulile de respectat la „evaluarea elementelor din bilant”[3], in general, si a stocurilor, in special, vizeaza cele patru momente obligatorii: intrarea in patrimoniu, cu ocazia inventarierii, la inchiderea exercitiului si la iesirea din patrimon.  

         Evaluare stocurilor in contabilitatea curenta si in situatiile financiare ale intreprinderii se face dupa normele generale de evaluare, elaborate in acord cu principiile contabile fundamentale si cu Standardele Intermationale de Contabilitate.

         In principiu, Standardele Internationale de Contabilitate retin doua momente pentru evaluarea elementelor din bilant: evaluarea initiala, adica la intrarea in intreprindere, se face la cost, iar evaluarea ulterioara, adica la bilant, se face la cea mai mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta.

         Întrucat bilatul nu poate fi conceput fara inventariere, prin care se determina marimea reala a elementelor existente la acea data, implicit rezulta ca trebuie luate in considerare inca doua momente ale evaluarii: la inventariere, care se sprijina pe valoarea actuala, denumita si valoare de inventar si al iesirii din gestiune, care se efctueaza la valoarea de intrare.

            1.4.1. Evaluarea stocurilor la intrarea in gestiune

       La intrarea in gestiune stocurile se evaluaeaza si inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare contabila, care poate fi: costul de achizitie, pentru bunurile procurate cu titul oneros; costul de productie, pentru bunurile produse in unitatea patrimoniala; valoare justa, pentru bunurile primite cu titlu gratuit si pentru cele care fac obiectul schimbului; valoare de aport, pentru bunurile aduse ca aport la capitalul social.

         Costul de achizitie este propriu stocurilor din cumparari: materiile prime, materiale consumabile, marfurile, ambalajele si alte bunuri cumparate cu titilu oneros. Costurile de achizitie ale stocurilor cuprind pretul de cumparare, taxele de import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care entitatea la poate recupera de la autoritatile fiscale), costurile de transport, manipulare si alte costuri care pot fi atribuite direct achizitiei de produse finite, materiale si servicii. IAS 2 recomanda ca „toate discount-urile (reducerile comerciale) de care a beneficiat intreprinderea ca urmare a platii imediate a facturilor pentru stocuri trebuie considerate ca alte elemente similare si deduse din costurile stocului pentru a determina costul de achiliztie”[4].

           Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de acchizitie. Pentru reducerile financiare, motivate, in general, de o plata anticipata (sconturile de deconectare sau alta solutie de incadrare), solutia de calcul coerenta cu cea adoptata pentru contabilizarea cumparatorilor (in acord cu standarul IAS 18).

              Rabatul reprezinta reducerea practicata, asupra pretului convenit anterior intre furnizor si client, tinandu-se cont de unele defecte de calitate sau de neconformitate a bunurilor comerciale, fata de clauzele prevazute in contract.

             Remiza este reducerea practicata asupra pretului curent de vanzare, tinandu-se cont de volumul vanzarilor sau de importanta cumparatorului, in clientela vanzatorului. Remiza corespunde unui procent aplicat asupra pretului brut, procent prevazut in oferta de preturi a vanzatorului sau care rezulta din negocierile intre cei doi parteneri de afaceri.

              Risturnul reprezinta o deducere de pret practicata asupra ansamblului operatiilor efectuate cu acelasi cumparator pe o perioada determinata.

         De regula, reducerile comerciale se acorda sub forma unui procent din pretul brut, dar se poate acorda si in suma fixa.

         Reducerile financiare poarta denumirea de sconturi.

         Scontul de decontare este reducerea finaciara acordata procentual asupra unei create decontate inainte de scadenta normala, reprezentand o bonificatie acordata clientului. Scontul de decontare este o cheltuiala financiara pentru furnizor, care este beneficiarul platii si un venit financiar pentru client, care efectueaza o plata inainte de scadenta.

         Taxa pe valoare adaugata (T.V.A.) fiind, de regula, recuperabila, nu intra in costul de achizitie al stocurilor. În cazul intreprinderilor neplatitoare de T.V.A. sau cand taxa nu este deductibila, evaluarea stocurilor se face la valoarea inclusiv T.V.A. .

         De asemenea, IAS 2 permite ca, in anumite conditii, diferentele rezultate din schimbul valutar sa fie incluse in costul de achizitie al stocului, asa cum este descris ca fiind tratament contabil alternativ permis in IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar, atunci cand au rezultat dintr-o depreciere monetara accentuata impotriva careia nu exista nici un mijloc practic de acoperire si privesc datorii rezultate din achizitii recente de stocuri, datorii care nu pot fi achitate. Este de asemenea necesar sa se faca referire la SIC-11 Schimb valutar – Capitalizarea pierderilor rezultate din devalorizari monetare accentuate. Din punct de vedere practic, conditiile solicitate sunt rar indeplinite si, prin urmare, acest tratament alternativ este de asteptat sa fie corespunzator pentru stabilirea costurilor stocului numai in cazuri foarte rare.        

         Costul de productie (de prelucrare) este propriu stocurilor fabricate: produsele finite, semifabricatele, productia in curs de executie si alte stocuri produse de intreprindere.

         Costul de productie al unui bun include costul de achizitie al materiilor prime si consumabile, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie (fixe si variabile) alocate in mod rational ca fiind legate de producerea bunurilor. De asemenea ele includ si alocarea sistematica a regiei de productie, fixa si variabila, generata de transformarea materialelor in produse finite. Regia fixa de productie (cheltuielile fixe) include acele costuri indirecte de productie care raman relativ constante indiferent de volumul productiei, precum: amortizarea, intretinerea sectiilor si a utilajelor, costurile cu administratia si conducerea sectiilor etc. Regia variabila de productie consta in acele costuri indirecte de productie care variaza direct proportional sau aproape direct proportional cu volumul productie, cum sunt: cheltuielile indirecte cu materialele, unele salarii indirecte, o parte cu energia electrica etc.

        Alocarea regiei fixe de productie asupra costului de productie se face pe baza capacitatii normale de productie. Capacitatea normala de productie este productia estimata a fi obtinuta, in medie, de-a lungul unui anumit numar de perioade sau sezoane, in conditii normale. În cazul unei productii scazute sub capacitatea normala, valoarea regiei fixe pe unitate de produs nu se majoreaza, regia nealocata fiind contabilizata ca o cheltuiala a perioadei. Capacitatea normala este in general mai mica decat capacitatea totala. În IAS 2 nu se specifica numarul perioadelor de timp ce urmeaza a fi luate in considerare. Aceasta reprezinta o „problema de rationament ce trebuie sa ia in considerare natura activitatii intreprinderii, precum si factorii cum ar fi efectele ciclice, ciclul de viata al produsului, precum si acuratetea prognozelor”[5]. În schimb, in cazul in care se inregistreaza o productie mai mare decat nivelul normal, valoarea regiei fixe este diminuata, astfel incat stocurile sa fie evaluate la o valoare mai mare decat costul lor. Regia variabila este alocata fiecarei unitati de produse pe baza folosirii reale a facilitatilor productive.

        În cazul unui prestator de servicii, costul productiei in curs inregistrata ca stoc (contul 332) este format din: manopera si alte cheltuieli cu personalul implicat direct in prestarea serviciilor; cheltuielile de productie, fixe si variabile; costul stocurilor unui prestator de servicii nu include marjele de profit sau regiile neatribuibile, care sunt adesea facturate la preturile impuse de prestatorii de servicii.

        În costul de productie nu se includ pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele normal admise, cheltuielile de depozitare (in afara de cazurile in care asemenea cheltuieli sunt necesare in procesul de productie anterior trecerii intr-o alta faza de fabricatie), cheltuielile de desfacere, cheltuielile de administratie si cheltuielile financiare, cu exceptiile[6] prevazute de IAS 23 Costurile indatorarii.

1.4.2. Evidenta si organizarea stocurilor

         Evaluarea stocurilor se face la valoarea actuala (de inventar), denumita potrivit normei IAS 2 valoare realizabia neta. Ea este pretul de vanzare estimat, ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si costurile estimate necesare vanzarii. De regula, valoarea realizabila neta se determina separat pentru fiecare element de stocuri, insa este mai adecvat sa se grupeze elemente similare si conexe.

 Valoarea realizabila neta este conform IAS 2 o valoare estimata, estimarea bazandu-se pe cele mai credibile dovezi in momentul in care are loc estimarea valorii stocurilor ce se asteapta a fi realizata. Aceste estimari luand in calcul o serie de factori precum:

·       destinatia sau scopul detinerii stocurilor;

·       starea de deteriorare a stocurilor;

·       fluctuatiile de pret si/sau de cost ale stocurilor pe piata.

         Costul stocurilor reprezinta suma tuturor costurilor aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate de entitate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent.

        Conform informatiilor prezentate puntem trage concluzia ca valoarea realizabila neta poate fii egala, mai mare sau mai mica decat costul stocurilor.

 Continutul si functia contabila a conturilor de stocuri se diferentiaza in raport de metoda folosita pentru evidenta miscarii stocurilor. Exista doua metode de evidenta sintetica a stocurilor:

a) metoda inventarului permanent;

b) metoda inventarului intermitent.

       În metoda inventarului permanent conturile de stocuri si productie in curs de executie se debiteaza cu intrarile de valori materiale si se crediteaza cu iesirile de valori materiale pe masura efectuarii operatiilor. Aceasta metoda permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ cat si valoric. Aceasta metoda este utilizata in majoritatea societatilor comerciale, dar obligatoriu in cele mai mari. Etapele de inregistrare a inventarului permanent sunt:

a)     valoarea stocului la inceputul lunii se gaseste in soldul initial debitor al conturilor din clasa 3;

b)     intrarile in gestiune din timpul lunii se inregistreaza pe debitul conturilor din clasa 3 (rulaj debitor);

c)      iesirile din gestiune din timpul lunii se inregistreaza pe creditul conturilor din clasa 3 (rulaj creditor).

       Metoda inventarului intermitent consta in faptul ca intrarile de stocuri nu se inregistreaza prin conturile de stocuri, respectiv conturile din clasa 3, ci prin conturile de cheltuieli, respectiv conturile din clasa 6. În cadrul inventarului intermitent entitatile efectueaza inventarierea faptica a stocurilor in cursul perioadei, anual, trimestrial sau lunar, dupa caz, dar nu mai tarziu de finele perioadei de raportare pentru care are de determinat obligatii fiscale. Aceasta metoda poate fi utilizata in societatile mici si mijlocii. Etapele de inregistrare a inventarului intermitent sunt:

a)     valoarea stocului la inceputul lunii (provenita din inventarierea stocului la sfarsitul lunii precedente) se anuleaza (se reia) prin trecerea ei pe cheltuieli, in ipoteza ca stocul se va consuma sau se va vinde in luna curenta;

b)     intrarile in gestiune din timpul lunii se inregistreaza direct pe cheltuielile societatii;

c)     iesirile din timpul lunii nu se inregistreaza;

d)     la sfarsitul lunii se inventariaza obligatoriu stocul final, determinand valoarea acestuia, care se inregistreaza in debitul contului de stocuri.

            Metoda prezinta dezavantajul ca nu se inregistreaza iesirile din gestiune cronologic si impune inventarierea obligatorie la sfarsitul fiecarei luni. Iesirile din timpul lunii se determina la sfarsitul lunii, conform relatiei:

Iesiri = Stoc Initial + Intrari – Stoc Final

            Inventarul intermitent nu ridica problema regularizarilor plusurilor sau minusurilor la inventarul fizic, deoarece soldul contului de stoc reflecta marimea stocului real, constatat prin inventariere fizica. Soldul contului de cheltuieli privind un anumit stoc din cumparari reflecta cheltuielile cu achizitia elementului de stoc influentate cu variatia stocului.

            Aplicarea inventarului intermitent pentru stocurile din productia proprie presupune constatarea variatiei stocurilor din productie proprie, la inchiderea exercitiului, prin anularea stocului initial si constatarea stocului final, prin intermediul contului 711 Venituri din productia stocata. Productia in curs de executie, sub forma de produse, lucrari si servicii in curs de executie, se contabilizeaza numai prin metoda inventarului intermitent. Stocurile finale (de la inchiderea exercitiului) sunt determinate prin inventariere fizica. Soldul contului 711 Venituri din productia stocata prezinta aceeasi semnificatie ca si in cazul inventarului permanent pentru stocurile din productie proprie.

1.4.3. Evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune

La data iesirii sau la darea in consum, Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, Monitorul Oficial precizeaza ca „bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare iar evenimentele ulterioare datei bilantului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile, care au loc intre data bilantului si data la care situatiile financiare anuale sunt autorizate pentru publicare”.

           Iesirea stocurilor din gestiune se face, in principiu, prin consum sau prin vanzare. Problema

fundamentala care se pune pentru inregistrarea iesirii stocurilor este cea a pretului utilizat. În acest sens norma IAS 2 , paragraful 19 solicita utilizarea unei „identificari specifice pentru alocarea costurilor pe stocuri a elementelor ce nu sunt in mod obisnuit fungibile si a bunurilor si serviciilor produse si separate pentru anumite proiecte”[7]. Pentru productia de baza de comanda sau contract, unitatile sau loturile de stoc sunt adesea identificabile si specifice. Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Stocurile fungibile sunt definite drept „bunuri de orice natura care nu se pot distinge in mod substantial unele de altele”[8]. Prin urmare stocurile identificabile si stocurile fungibile delimiteaza urmatoarele metode de evaluare:

a)     pentru stocurile identificabile: metoda identificarii specifice;

b)     pentru stocurile fungibile cele mai folosite metode sunt:

-metoda costului mediu ponderat (CMP);

-metoda primul intrat – primul iesit (FIFO);

-metoda ultimul intrat – ultimul iesit (LIFO);

-metoda costului standard (metoda pretului stabilit);

-metoda la pret cu amanuntul.

           Metoda identificarii specifice porneste de la ipoteza ca fiecare articol iesit e identificat prin date de intrare si cost de achizitie. Sistemul de depozitare permite o asemenea identificare. O asemenea metoda utilizata pentru elementele de stocuri care sunt in mod obisnuit fungibile, prin alegerea loturilor, poate reprezenta o modalitate de „aranjare” a benificiului perioadei. Identificarea specifica a costurilor presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale costurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente ce fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse. Identificarea specifica nu poate fi folosita in cazurile in care stocurile cuprind un numar mare de elemente care sunt de regula fungibile. În aceste cazuri, metoda care permite selectarea acelor elemente ce raman in stoc ar putea fi folosita pentru obtinerea unor efecte dorite asupra rezultatului net al perioadei.   

             Metoda costului mediu ponderat (CMP). Costul mediu ponderat presupune calcularea costului fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate in stoc la inceputul perioadei si a costului elementelor similare sau cumparate in timpul perioadei. Media poate fi calculata periodic sau dupa fiecare receptie. Aceasta metoda incearca sa anuleze efectele cresterii si descresterii preturilor, deoarece costul final calculat conform acestei metode este influentat de toate preturile platite in cursul perioadei si de pretul stocului initial. Costul mediu ponderat se calculeaza ca raport intre valoarea totala a stocului initial (Si) plus valoarea totala a intrarilor (Vi) si cantitatea existenta in stocul initial (Qs), plus cantitatile intrate (Qi):

                                                CMP= (Si + Vi) / (Qs + Qi)

           

            Comparand cele doua variante ale metodei costului mediu ponderat se constata ca evaluarea iesirilor din stoc dupa prima varianta (CMP periodic) prezinta avantajul unui calcul simplu, dar nu permite valorizarea iesirilor in cursul perioadei de gestiune. Varianta a doua insa (CMP dupa fiecare receptie), ofera posibilitatea evaluarii iesirilor in cursul perioadei de gestiune. Aceasta varianta prezinta inconvenientul unui calcul mai complex, inconvenient anulat prin utilizarea mijloacelor informatice.

            În ansamblu, metoda CMP tinde sa anuleze efectele cresterii sau descresterii preturilor, deoarece nivelul costului mediu ponderat si al costului stocului final calculat conform acestei metode este influentat de toate preturile platite pe parcursul exercitiului si de pretul stocului initial.

           Metoda primul intrat – primul iesit (FIFO). Potrivit metodei „primul intrat- primul iesit” (FIFO), bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al primei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite de gestine se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotului urmator, in ordine cronologica. Avantajul consta in iesirea bunurilor in ordinea achizitiei lor si prezentarea in bilant a stocurilor ramase cu costurile cele mai recente, respectiv la costurile actuale. Costurile inregistrate in contul de profit si pierdere vor fi, prin urmare, mai mici pe baza acestei metode.  

           Evaluarea iesirilor in metoda FIFO la cele mai vechi, adica la cele mai mici costuri, conduce la o majorare a rezultatului exercitiului si a impozitului pe profit. Ca urmare, in perioadele de crestere sustinuta a preturilor, metoda FIFO produce cea mai mare valoare posibila a rezultatului exercitiului, iar costul stocurilor iesite este apropiat de nivelul costului la momentul cand aceste stocuri au intrat in gestiune. În perioadele de descrestere a preturilor efectele sunt inverse.                 

           Ca o caracteristica specifica doar acestei metode, ea genereaza aceleasi rezultate in oricare dintre sistemele de inventariere – permanent sau intermitent.  

           Metoda ultimul intrat – primul iesit (LIFO) – IAS 2 nu incurajeaza folosirea acestei metode. Potrivit metodei „ultimul intrat – primul iesit” (LIFO), bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achzitie sau productie al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau productie al lotului anterior, in ordine cronologica. Este permisa conectarea costurilor actuale cu veniturile actuale, obtinandu-se cea mai buna evaluare a rezultatului perioadei. Costurile inregistrate in contul de profit si pierdere vor fi, prin urmare, mai mari pe baza acestei metode. Evaluarea bilantului va fi bazata pe pretul stocurilor achizitionate in urma cu ceva timp.

            Evaluarea iesirilor in metoda LIFO la cele mai recente, adica cele mai mari costuri, micsoreaza rezultatul exercitiului si impozitul pe profit. Efectele sunt accentuate in perioadele de inflatie, cand metoda LIFO produce cea mai mica valoare posibila a rezultatelor, iar costul stocurilor este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate in gestiune.

            Baza LIFO se regaseste in diferitele coduri fiscale din unele tari si din perioade diferite, deoarece, aceasta metoda este o modalitate de scadere a impactului defavorabil al fiscalitatii. De fapt, metoda LIFO urmareste sa stabileasca o valoare mai mica a venitului net in perioade de inflatie si o valoare mai mare in perioade de deflatie, comparativ cu celelalte metode de evaluare a stocurilor. Metoda LIFO a fost adopatata pe scara larga in scopul raportarii financiare, in special in acele situatii in care aceasta este legata de raportarea fiscala.

            IAS 2 nu permite utilizarea metodei LIFO, deoarece aceasta nu prezinta cu fluiditate fluxurile stocurilor. Alegerea acestei metode are de cele mai multe ori motivatii fiscale, ceea ce nu constituie premisele alegerii tratamentului contabil de aplicat.

            În contabilitate pe langa aceste metode deja consacrate mai exita si alte metode mai putin cunoscute, dar care se pot aplica in diferite circumstante, cu conditia ca „ele sa conduca la rezultate care sunt apropiate rezultatelor ce s-ar fi obtinut utilizand CMP, FIFO  sau  LIFO. Printre aceste metode se numara: 

            Metoda costului standard (metoda pretului prestabilit).            Aceasta metoda intra in categoria altor tratamente sau tehnici de masurare a costurilor. Aceasta ia in considerare nivelurile normale ale materialelor si consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste metode trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, in functie de conditiile existente la un moment dat. Diferentele de pret fata de costul de achizitie sau de productie trebuie evidentiate distinct in contabilitate, fiind recunoscute in costul activului. Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor se efectueaza cu ajutorul unui coeficient care se calculeaza astel:

Soldul initial al conturilor de diferente de pret +

Rulajul debitor al conturilor de diferente de pret

Coeficient de =  –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– x 100

repartizare                  Soldul initial al conturilor de stocuri la  pret prestabilit +

Rulajul debitor al conturilor de stocuri la pret prestabilit

            Acest coeficient se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoare in care au fost inregistrate bunurile iesite.

            La calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul initial al contului de marfuri si valoarea intrarilor de marfuri nu vor include T.V.A. neexigibila. La sfarsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de inregistrare, astfel incat aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz. Diferentele de pret se inregistreaza proportional atat asupra valorii bunurilor iesite, cat si asupra bunurilor ramase in stoc.

            În conturile de diferente inregistrarile se fac in negru – rosu in functie de felul si sensul diferentei si anume:

·       diferentele aferente stocurilor intrate in gestiune se inregistreaza in debitul conturilor in negru, cele nefavorabile si in rosu cele favorabile;

·       diferentele aferente stocurilor iesite din gestiune se inregistreaza in creditul conturilor in negru, cele favorabile si in rosu cele favorabile.              

            Metoda la pret cu amanuntul. Cazul particular de fata este prezentat in situatia aplicarii metodei inventarului permanent. Metoda „este folosita in comertul cu amanuntul pentru a masura costul stocurilor de articole numeroase si cu miscare rapida, care nu au marje similare si pentru care nu este practic sa se foloseasca alta metoda de determinare a costului”[9]. În aceasta situatie, costul bunurilor vandute se calculeaza prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vanzare al stocurilor. Orice modificare a pretului de vanzare presupune recalcularea marjei brute. Formula de calcul a pretului cu amanuntul este:

Pretul de vanzare = Costul de achizitie (productie) + Adaosul comercial + T.V.A. neexigibil       

            Astfel, pentru determinarea costului nu se porneste de la pretul de piata, ci de la cost, adaugandu-se cele doua elemente care determina, impreuna costul. Interventia pietei se manifesta in mod indirect, prin acceptarea sau nu a pretului de vanzare propus de intrepindere.

            În contabilizarea operatiilor specifice intervin trei momente distincte: intrarea in gestiune, vanzarea si scaderea din gestiune a marfurilor. La intrarea in gestiune se determina pretul cu amanuntul al marfurilor tinand seama de costul de achizitie, de adaosul comecial si de T.V.A. Vanzarea marfurilor se face, de regula, cu numerar, pretul cu amanuntul fiind detaliat pe doua componente: pretul de vanzare si T.V.A. colectata inclusa in pret (ele rezulta in general din bonurile sau facturile emise). Iesirea marfurilor din gestiune se realizeaza lunar la pretul cu amanuntul, tinand cont de costul de achizitie al marfurilor vandute, adaosul comercial aferent marfurilor vandute si T.V.A exigibila aferenta vanzarilor.

            1.4.3.  Evaluarea stocurilor la bilant

            Pentru a fi prezentate in situatiile financiare ,stocurile se evalueaza la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta. Potrivit principiului prundentei, atunci cand costul stocurilor este mai mare decat valoarea realizabila neta, acesta se diminueaza pana la nivelul valorii realizabile nete, stocurile fiind depreciate. În principiu deprecierea stocurilor este recunoscuta ca o cheltuiala potrivit principiului conectarii costurilor la venituri; contabilizarea deprecierilor fiind realizata prin una din metodele: metoda ajustarii valorii stocurilor sau metoda ajustarii pentru depreciere. Metoda ajustarii stocurilor spune ca valoarea oricarei diminuari a stocurilor pana la valoarea realizabila neta si pierderile de stocuri trebuie recunoscute ca o cheltuiala a perioadei diminuarii sau pierderii.

            Ulterior, cand are loc cresterea valorii realizabile nete, va trebui sa se inregistreze o reducere a cheltuielii cu stocurile.

            Metoda ajustarii pentru depreciere consta in folosirea unor conturi de deprecieri in locul conturilor principale de stocuri, pentru inregistrarea diminuarilor de valoare. Ajustarile pentru deprecierea valorii stocurilor se calculeaza la inchiderea exercitiului financiar cu ocazia inventarului general al patrimoniului, folosindu-se urmatoarea relatie:

                          

                         

Ajustari  pentru          =             Valoarea     + Valoarea de inventar

                     deprecierea stocurilor                   contabila           a stocurilor

            Pentru inregistrarea ajustarilor de depreciere se folosesc doua metode: metoda generala (reluarii ajustarilor pentru  depreciere) sau metoda anularii globale a ajustarilor pentru depreciere.

            1.4.4. Evaluarea stocurilor la inventar

            Cu ocazia inventarierii evaluarea stocurilor se face la valoarea actuala denumita potrivit

normai IAS 2 valoarea realizabila neta. Ea este reprezentata de „pretul de vanzare estimat ce ar putea fii obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii,mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii (cheltuieli de transport, comisioane privind vanzarile, costul garatiei acordate dupa vanzare)”.

           Problema principala care se pune in legatura cu valoarea realizabila neta este cea a determinarii ei. În acest sens, un prim aspect care se degaja se refera la modul de individualizare a stocurilor in evaluare. De rugula, valoarea realizabila neta se determina separat pentru fiecare element de stocuri.Uneori insa, este mai adecvat sa se grupeze elemente similare sau conexe. Este cazul unor elemente de stoc care apartin aceleiasi game de produse, care au scopuri sau utilizari similare, sunt produse si comercializate in aceeasi zona geografica si care, practic, nu pot fi evaluate distinct fata de alte elemente din acea gama de produse.

         Al doilea aspect priveste modul de determinare a valorii realizabile nete. Din prevederile normei IAS 2 rezulta ca valoarea realizabila neta determinat prin estimare in functie de o serie de factori:

a)     constatare;

b)      probe;

c)     alte modalitati si anume:

               - luare in considerare  a scopului pentru care sunt detinute stocurile.De exemplu, pentru stocurile care urmeaza sa fie livrate in baza unor contracte ferme, valoarea realizabila neta este pretul stabilit contractual. Pentru cantitatile excedentare contractelor de vanzare valoarea realizabila neta se determina pornind de la prturile generale de vanzare practicate pe piata.

               - deprecierea stocurilor care au suferit deteriorari, demolari, care au fost uzate moral, integral sau partial, carora li s-a diminuat pretul de vanzare sau celor la care au crescut costurile estimate pentru finalizare ori vanzare.În aceste cazuri valoarea realizabila neta se determina prin diminuarea costurilor stocurilor.

              - utilizarea celor mai credibile dovezi in momentul in care are loc estimarea valorii care asteapta a fii realizabila. Estimarile in cauza iau in considerare fluctuatiile de pret si de cost care sunt direct legate de evenimente ce au intervenit dupa incheierea  exercitiului in masura in care astfel de evenimente confirma conditiile existente la sfarsitul exercitiului. Astfel de situatii conduc la determinarea unei valori realizabile nete mai mare sau mai mica decat costul stocurilor.

         In cazul materialelor si consumabilor folosite in productie nu se diminueaza valoarea sub cost daca se estimeaza ca produsele finite rezultate vor avea un cost mai mare decat valoarea realizabila neta, atunci costul materialelor aferente se diminueaza pana la valoarea realizabila neta. Într-un astfel de caz, costul de inlocuire al materialelor poate fii cea mai adecvata masura a valorii realizabile nete.

     Din cele prezentate se desprinde concluzia ca valoarea realizabila neta poate fii egala, mai mare sau mai mica decat costul stocurilor.

     În Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, Monitorul Oficial se specifica ca evaluarea elementelor de activ si de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit prezentelor reglementari si norme emise in acest sens de Ministerul Finantelor Publice.”

1.5. TRATAMENTELE  SI  PRACTICILE CONTABILE

SPECIFICE STOCURILOR

            1.5.1. Contabilitatea primara. Sistemul de conturi si contabilizare

            Evidenta constituirii si miscarii stocurilor si productiei in curs de executie se realizeaza prin continutul clasei a 3-a din Planul de Conturi General, numita Conturi de stocuri si productie in curs de executie. Sunt conturi de bilant sau inventar, care furnizeaza informatii de reflectare si control gestionar privind situatia si miscarea stocurilor si productiei in curs de executie. Soldul lor debitor este preluat in activul bilantului. Valoarea care se inregistreaza in conturi este costul de achizitie, in cazul bunurilor achizittionate, sau costul de productie, in cazul bunurilor realizate in regie proprie. Conturile de stocuri au functie contabila de activ. Acestea se debiteaza  cu valoarea stocurilor intrate in gestiune prin achizitie de la furnizori, aport de catre asociati, obtinute din productie proprie si din alte surse. Ele se crediteaza cu valoarea stocurilor iesite din gestiune prin consum, vanzare si alte destinatii. Soldul conturilor este debitor si reprezinta valoarea bunurilor si serviciilor in stoc sau sold la sfarsitul exercitiului financiar.

            Continutul si functia contabila a conturilor de stocuri se diferentiaza in functie de operatiile efectuate ce privesc stocurile si metodele de evidenta a miscarii acestora.

           Astfel realizarea programului de aprovizionare se face prin organizarea evidentei pe grupe si feluri de stocuri, precum si a cheltuielilor de transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor. În functie de tipul de evidenta a miscarii stocurilor achizitiile se inregistreaza diferit.

          Contabilitatea achizitiilor de stocuri. În cazul aplicarii inventarului permanent achizitiile de stocuri se inregistreaza in debitul conturilor de stocuri in corespondenta cu conturile de furnizori (401 Furnizori), indiferent daca achizitia se face pe credit comercial sau cu plata imediata. Documentul justificativ care sta in general la baza achizitiei de stocuri este factura fiscala.

      Sunt cazuri in care unele intreprinderi vand stocuri cumparate, altele decat marfurile. Aceasta este o situatie delicata deoarece la achizitia lor acestea s-au contabilizat in debitul contului 371 Marfuri si in creditul respectivului cont de stoc. Acesta situatie este delicata datorita faptului ca acestea la achizitie au fost contabilizate in contul 371 Mafuri, iar la vanzare ar trebui contabilizate in contul 707 Venituri din vanzarea de marfuri si sa fie incluse in cifra de afaceri. Pentru a evita aceasta situatie este indicata ca orice vanzare de stocuri, altele decat marfurile sa nu treaca prin contul 371 Marfuri si sa fie inregistrate direct in contul 758 Alte venituri din exploatare.

      Contabilitatea iesirilor de stocuri. În cazul inventarului permanent, consumul de materii prime si materiale se inregistreaza pe baza bonurilor de consum sau a fisei limita de consum, cu costul calculat potrivit metodelor de evaluare la iesire in debitul conturilor de cheltuieli din grupa 60 Cheltuieli privind stocurile si creditul conturilor de stocuri. Similar se realizeaza iesirile pe calea vanzarilor.

            În cadrul inventarului intermitent, la deschiderea exercitiului se trec in contul cheltuielilor privind stocurile, stocurile existente la inchiderea exercitiului anterior reflectate in conturile din clasa 3. Achizitiile de stocuri din cursul perioadei se inregistreaza direct in debitul conturilor din grupa 60 Cheltuieli privind stocurile si in creditul contului 401 Furnizori.

            La sfarsitul perioadei, pe baza listelor de inventariere intocmite, stocurile finale sunt reflectate in debitul conturilor de stocuri si creditul conturilor de cheltuieli din grupa 60.

      

             1.5.2 Contabilitatea de raportare

            Situatiile financiare au scopul de a determina pozitia financiara, performanta si trezoreria intreprinderii. Relatia de principiu prin care se evalueaza pozitia financiara este de forma: capital propriu = activ – datorii, iar performanta calculandu-se prin relatia rezultat contabil = venituri – cheltuieli. Conform IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare, un set complet de situatii financiare anuale include: bilantul, contul de profit si pierdere, situatiia fluxurilor de trezorerie, situatia modificarilor capitalului propriu, politicile si notele contabile explicative.

            Situatiile financiare trebuie sa prezinte urmatoarele informatii:

·       politicile contabile adoptate la evaluare stocurilor, inclusiv formulele folosite pentru determinarea costului;

·       valoarea contabila totala a stocurilor si valoarea contabila pe categorii corespunzatoare entitatii;

·       valoarea contabila a stocurilor contabilizate la valoarea justa minus costurile de vanzare,

·       valoarea stocurilor recunoscuta drept cheltuiala pe parcursul perioadei;

·       valoarea oricarei reduceri a valorii contabile a stocurilor, recunoscuta drept cheltuiala in cursul perioadei;

·       valoarea oricarei reluari a oricarei reduceri a valorii contabile care este recunoscuta drept reducere a valorii stocurilor, recunoscuta drept cheltuiala pe parcursul perioadei;

·       circumstantele sau evenimentele care au condus la reluarea unei reduceri a valorii contabile a stocurilor;

·       valoarea contabila a stocurilor gajate in contul datoriilor.  

            Dintre acestea, situatiile financiare care cuprind informatii privind stocurile sunt bilantul contabil si politicile si notele contabile explicative. În bilantul contabil sunt mentionate soldurile initiale si soldurile finale ale stocurilor, iar in notele contabile sunt trecute informatii privind metodele de evaluare a stocurilor, metodele de inventariere, principiile si politicile contabile utilizate, etc.

            Pentru a fi prezentate in bilant ,stocurile se evalueaza la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta. Potrivit principiului prundentei, atunci cand costul stocurilor este mai mare decit valoarea realizabila neta, acesta se diminueaza pana la nivelul valorii realizabile nete, stocurile fiind depreciate. Datorita faptului ca prezentarea stocurilor in bilant este afectata de principiul prudentei, intreprinderea ofera o imagine fidela, relevanta, credibila. În acest fel utilizatorii isi pot face o imagine asupra valorii reale ale stocurilor intreprinderii, fiind ea de productie sau de comert.

            În notele contabile se prezinta abaterile de la principiile contabile si schimbarea metodelor de evaluare (FIFO, CMP) mentionandu-se: natura, motivele si evaluarea efectului asupra patrimoniului, a rezultatului si pozitiei financiare. Se mentioneaza, daca este cazul, schimbarea de politica contabila (trecerea de la metoda FIFO la metoda CMP , sau invers). De asemenea se motiveaza utilizarea  tratamentelor contabile.

            De asemenea in notele contabile se consemneaza principalii indicatori economici – financiari ce privesc stocurile, precum: lichiditatea imediata (testul acid), viteza de rotatie a stocurilor ( in zile sau in numar de rotatii), etc.

1.6. INTERPRETARI SI ANALIZE FINANCIARE

      Stocurile reprezinta o ramura foarte importanta intr-o intreprindere, netinand seama de activitatea acesteia, producatoare ori comerciala. Stocurile sunt utilizate in calcularea unor indicatori economico-financiari importanti precum: viteza de rotatie a stocurilor, lichiditatea imediata, nevoia fondului de rulment, etc.

Indicatorii economico-financiari ai stocurilor

1)Rata lichiditatii curente (intermediare)

             RTA = (Active Curente – Stocuri) / Datorii Curente

Aceasta indicator mai este denumit Testul acid si arata modul in care intreprinderea va fi capabila sa-si continue activitatea ,fara a beneficia de fluxuri monetare in viitor, respectiv fara sa fie nevoita sa se atinga de stocurile din intreprindere in acel moment. Nivelul considerat satisfacator pentru acest indicator este cuprins intre 0,65 si 1, insa cifrele obtinute trebuie corelate cu sfera de activitate si stadiul atins in ciclu comercial. Un nivel ridicat al acestui indicator sugereaza, aparent, o lichiditate pozitiva, dar poate de asemenea sugera o blocare nerentabila a fodurilor in stocuri greu vandabile. O valoare mai mare decat cea normala poate semnifica faptul ca stocurile existente nu sunt finantate din datorii pe termen scurt.

  2)Rata stocurilor

            RS = (Stocuri / Active Totale) * 100

          Acesta rata indica proportia stocurilor in activele totale ale intreprinderii. Ea inregistraza valori mari in cazul firmelor cu activitate de productie, cu ciclu lung de fabricatie, precum si a acelor firme cu specific de distributie de bunuri materiale.

3)Rata de finantare a stocurilor

RFS = (Fond de Rulment / Stocuri) * 100

        Aceasta rata arata proportia de finantare a stocurilor prin capitalul permanent. În general raportul se considera satisfacator daca fondul de rulment reprezinta aproximativ doua treimi din stocuri. O gestiune buna poate avea ca efect un nivel mai redus al fondului de rulment, fara sa compromita situatia financiara a intreprinderii.

4)Durata de rotatie a stocurilor / Viteza de rotatie a stocurilor

         Dr = (Stoc Mediu / Cifra de Afaceri) * 360

        Viteza de rotatie a stocurilor reflecta numarul de rotatii ale stocurilor intru-un ciclu economic raportand costul vanzarilor la valoarea stocului sau viceversa.

            O mare atentie trebuie acordata acestui indicator si concluziilor care se vor degaja din analiza: valoarea stocului este calculata pe baza costurilor istorice si reflecta un moment precis in timp - sfarsitul anului - , ceea ce pune sub semnul intrebarii utilitatea acestui indicator in cazul stocurilor sezoniere. De asemenea o mare importanta o are si metoda folosita in evaluarea stocurilor (LIFO determina o valoare a stocului mai scazuta decat FIFO sau CMP), la care se adauga complexitatea si efectele diferitelor metode de alocare a cheltuielilor indirecte. În scopul identificarii aspectelor favorabile, dar mai ales a celor nefavorabile ale gestionarii stocurilor, se recomanda determinarea vitezei de rotatie pe fiecare element al stocurilor si al stadiului in care de afla in cadrul circuitului general, astfel:

         4.1 Durata de rotatie / Viteza de rotatie a stocurilor de materii prime si materiale

         Dr = (Stoc mediu de materii prime si materiale / Cheltuieli cu materialele) * 360

         4.2 Durata de rotatie / Viteza de rotatie a stocurilor de productie in curs de executie

         Dr = (Stoc mediu de productie in curs de executie / Productia exercitiului[10]) * 360

           4.3 Durata de rotatie / Viteza de rotatie a stocurilor de produse finite si semifabricate

         Dr = (Stoc mediu de produse finite / Cheltuieli aferente veniturilor din exploatare) * 360

           Nu putem afirma ca exista un nivel satisfacator al acestui indicator deoarece depinde de tipul de intreprindere si de modul de calcul. Daca este calculat prin formula vitezei de rotatie acest indicator este indicat sa fie cat mai mare, iar daca este calculat prin durata de rotatie rezultatul este

excelent sa fie cat mai mic. O valoarea mare in cazul duratei de roatie, respectiv o valoare mica in cazul duratei de rotatie, indica faptul ca stocurile sunt greu vandabile si soldul acestora va creste.

            Cai de imbunatatire ale acestui indicator sunt variate, ele fiind specifice fiecarui stadiu al rotatiei capitalului investit, astfel:

·       in stadiul aprovizionarii: aprovizionarea ritmica cu resurse materiale de la cele mai apropiate surse, respectarea contractelor cu furnizorii, reducerea la maximum a perisabilitatilor, dimensionarea optima a stocurilor de materii prime, materiale, produse finite, marfuri., etc. ;

·       in stadiul productiei: reducerea duratei ciclului de productie si diminuarea consumurilor specifice de materii prime si materiale prin modernizarea tehnologiilor de fablicatie, folosirea completa a timpului de munca, aprovizionarea rationala a locurilor de munca, cresterea calificarii personalului, imbunatatirea calitatii produselor, etc. ;

·       in stadiul vanzarii: cresterea ritmului vanzarilor prin incheierea de contracte ferme de livrare a productiei, accelerarea ritmului de incasare a vanzarilor, urmarirea operativa a decontarii produselor, etc .

            5)Nevoia de fond de rulment

            NFR = (Stocuri + Creante) – Credite pe Termen Scurt

Nevoia de fond de rulment semnifica in esenta, activele circulante de natura stocurilor si a creantelor nefinantate pe seama obligatiilor pe termen scurt (surselor atrase). Obligatiile pe termen scurt de natura celor fata de furnizori, salariati, bugetul de stat etc., pana in momentul platii lor reprezinta o sursa atrasa de finantare a activelor circulante

            Marimea nevoii de fond de rulment din exploatare este influentata de natura activitatii, durata ciclului de fabricatie, viteza de rotatie a stocurilor si creantelor, nivelul de activitate etc.

            Daca nevoia de fond de rulment este pozitva, situatia se considera a fi normala numai daca este rezultatul unei politici de investitii privind cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare. Astfel, aceasta reflecta un decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si creantelor si exigibilitatea datoriilor de exploatare.

            Daca dimpotriva, nevoia de fond de rulment este negativa, aceasta semnifica un surplus de resurse temporare comparativ cu nevoile temporare, situatia fiind favorabila doar daca este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si ale angajarii de datorii cu scadente mai mari. În caz contrar, situatia este negativa deoarece este determinata de intreruperi temporare in aprovizionarea si reinnoirea stocurilor, sau in activitatea de productie.

           

CAPITOLUL II

CONTRIBUTII PERSONALE. PROIECT DE PERFECTIONARE SI APROFUNDARE PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR. STUDIU DE CAZ

2.1 DESCRIEREA SOCIETATII

Pentru studiul de caz am ales drept model societatea SC AXIOMA SRL Bucuresti, o societatea comerciala orientata catre comertul cu amanuntul al  rechizitelor scolare, caiete, produse de papetarie si birotica, consumabile pentru imprimante, care a fost infiintata in septembrie 2005. Sediul central al companiei se afla situat in B-Dul Iuliu Maniu 57, sector 4, Bucuresti, Romania. SC AXIOMA SRL este inmatriculata la Oficiul Registrului Comertului sub numarul J40/15533/2005,cod de identificare fiscala: 17945521.

La sfarsitul anului 2008, reteaua s-a extins, S.C Axioma S.R.L detinand alte 3 magazine in Constanta, Braila, Galati.

 Registrele si evidentele contabile sunt intocmite in concordanaa cu legislatia romana in vigoare si nu s-au inregistrat nereguli privind fiscalitatea in evidenta contabila.           

        Cifra de afaceri a SC AXIOMA SRL este in continua crestere incepand cu anul 2005. Din anul 2005 pana in anul 2007, cifra de afaceri a crescut cu 63.416,00 RON, adica cu 10.569,33 %.
Cea mai mare valoare a cifrei de afaceri a fost realizata in anul 2007 - valoare: 64.016,00 RON.
Cea mai mica valoare a cifrei de afaceri a fost realizata in anul 2005 - valoare: 600,00 RON.
În ultimul bilatt contabil (bilantul din anul 2007) cifra de afaceri a SC AXIOMA SRL, a crescut cu 41.209,00 RON, adica cu 180,69 %, fata de anul precedent.

GRAFIC EVOLUTIE CIFRA DE AFACERI (RON)

GRAFIC EVOLUTIE VENITURI (RON)

Printre marii furnizori ai companiei se numara: S.C TRACOREX PROD  SRL, S.C ZAREA TRANS S.R.L, BALY CANTIK, S.C. DIACORA SRL, etc

Cu referire la numarul angajatilor companiei, in anul 2009 societate a avut in medie 128 de salariati, cu contracte individuale de munca.

             În cadrul societatii activitatile ce tin de domeniile financiar, contabilitate, salarii, reconcilierea stocurilor se desfasoara intr-un singur compartiment condus de contabilul sef. Compartimentul financiar-contabil are atributiuni multiple si relatii cu toate celelalte compartimente din cadrul societatii. Relatiile cu celelalte compartimente  sunt atat de intrare, cat si de iesire. Societate este impartita in urmatoarele departamente: tehnic, comercial, financiar-contabil, resurse umane, juridic, operare si calitatea datelor.

Societatea tine evidenta contabila in lei si intocmeste bilantul si contul de profit si pierdere, avand in vedere Normele Metodologice elaborate de Ministerul Finantelor. La data de 31 decembrie 2009 compania a avut datorii totale 33.952,00 RON.

2.2. EVOLUTIA ACTIVELOR  CIRCULANTE EXTRASE DIN BILANTUL FINANCIAR CONTABIL LA FINELE ANILOR 2007-2009

_

 Anul

2007

2008

2009

Stocuri

10803

11690

10678

Creante

3800

4100

5111

Casa si conturi la banci

4500

4877

5100

Total active circulante

19130

20667

20889

              

2.3. TRATAMENTE SI METODE CONTABILE UTILIZATE DE

S.C.  AXIOMA S.R.L

            Contabilitatea S.C AXIOMA S.R.L. este condusa dupa reglementarile contabile romanesti ,armonizate cu normele europene. Dat fiind faptul ca societatea face parte dintr-un grup, ea la sfarsitul exercitiului financiar intocmeste toate situatiile financiare (bilant, cont de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie, situatia modificarilor capitalului propriu, politicile si notele contabile explicative). De asemenea tine cont de urmatoarele principii contabile:

            Principiul prudentei.            Întreaga activitate de evidenta, evaluare si raportare contabila

este realizata pe o baza prudenta, valoare fiecarui element este determinat tinand cont de acest principiu, pentru a evita supraevaluarea rezultatului. Pentru a respecta acest principiu, societatea tine seama de:             

·       ajustarile de valoare datorate deprecierii oricarui element (spre exemplu deprecierea stocurilor);

·       datoriile previzibile si de pierderile potentiale;

veniturile si profiturile recunoscute pana la data incheierii exercitiului financiar;

            Principiul continuitatii activitatii. Acest principiu este sau cel putin se incearca a fi

respectat de orice intreprindere.S.C. AXIOMA S.R.L. nu intentioneaza sa isi incheie activitatea in viitorul apropiat, iar situatiile financiare sunt intocmite pe baza acestui principiu.

            Principiul independentei exercitiului. Societatea tine cont de toate cele patru

aspecte ale acestui principiu:

·       independenta exercitiului (societatea inregistreaza in gestiunea economico-financiara doar veniturile si cheltuielile aferente exercitiului curent);

·       contabilitatea de angajamente (in gestiunea entitatii sunt cuprinse toate veniturile si cheltuielile corespunzatoare exercitiului financiar curent, netinand seama de data incasarilor sau a platilor);

·       realizarea veniturilor (veniturile societatii sunt recunoscute doar in momentul realizarii unei tranzactii cu un tert);

·       conectarea veniturilor la cheltuieli (dupa constatarea veniturilor, se inregistreaza si cheltuielile aferente acestora)

            Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere. Acest principiul este respectat

de toate companiile, el fiind respectat de asemenea si de  AXIOMA. Soldurile finale situatiilor financiare ale exercitiului financiar trecut reprezinta soldurile initiale ale situatiilor financiare ale exercitiului curent.

            Principiul permanentei metodelor. Societatea este consencventa in aplicarea metodelor de evaluare si amortizare de la un exercitiu financiar la altul. În cazul achizitionarii altei companii, compania achizitionata va aplica aceleasi metode de evaluare si amortizare ca si S.C. AXIOMA S.R.L.

            Principiul necompensarii. Societatea nu compenseaza elemente de activ cu elemente de datorii sau elemente de venituri cu elemente de cheltuieli, insa efectueaza compensari intre creante si datorii fata de acelasi agent economic, prin emiterea unor ordine de compensare. De asemenea societatea compenseaza plusurile cu minusurile din gestiune detectate la inventar, daca marfurile detectate cu plusuri si minusuri la inventar sunt confundabile.

   Aprovizionare in S.C AXIOMA S.R.L

            În data de 07.02.2009 se inregistreaza achizitionarea si receptia marfurilor de la S.C.Comoda S.A. la un pret de cumparare de 2.000 RON, T.V.A. 19 %.

     a)Livrare  cu factura;

     b)Livrare cu aviz de insotire a marfii

 

 a)        %                     =                     401 Furnizori                                      2.380,00 RON

            371 Marfuri                                                                                        2.000,00 RON

            4426 TVA deductibila                                                                            380,00 RON

            371 Marfuri                =                     %                                                428,00 RON

                                                                     378 Diferente de pret la marfuri   200,00 RON

4428               neexigibila                    228,00 RON

b)     371 Marfuri                =                     408 Furnizori-debitori           2.000,00 RON

371 Marfuri                =                     %                                                428,00 RON

                                                         378 Diferente de pret la marfuri   200,00 RON

                                                         4428 TVA neexigibila                   228,00 RON

            %                     =                     401 Furnizori                             2.380,00 RON

408 Furnizori-debitori                                                                           2.000,00 RON

4426 TVA deductibil                                                                              380,00 RON

            În data de 09.02.2009 se inregistreaza odata cu achizitia marfurilor, primirea unor consumabile la pret facturare de 600 RON, achitate din avansuri de trezorerie.

            %                     =                     542 Avansuri de trezorerie                 714,00 RON

            604 Consumabile                                                                                 600,00  RON

            4426 TVA deductibil                                                                           114,00 RON

În data de 14.02.2009 se inregistreaza achitarea facturii aferente achizitiei de marfuri din data de 07.02.2009 catre furnizorul SC Comoda SA prin ordin de plata.

401 Furnizori             =                     5121 Conturi la banci in lei   2.380,00 RON

În data de 16.02.2009 se inregistreaza achizitionarea unor imprimante de la SC Sedex SA la un pret de cumparare de 1.200 RON, TVA 19 %.

           

                        %                     =                                 401 Furnizori             1.428,00 RON

            303 Obiecte de inventar                                                                     1.200,00 RON

            4426 TVA deductibil                                                                              228,00 RON

         În data de 19.02.2009 se inregistreaza darea in folosinta a  imprimantelor.

         603 Cheltuieli                            =         303 Obiecte de inventar         1.200,00 RON

 cu obiecte de inventar                      

În momentul in care marfurile din depozit trebuie livrate in magazine pentru a le putea pune

in vanzare, gestionarul depozitului intocmeste un aviz de insotire a marfii pentru marfa ce va fi transferata in magazin. Gestionarul magazinului la primirea marfii trebuie sa intocmesca o nota de intrare-receptie. De asemenea se intocmeste un bon de predare-transfer-receptie.

În data de 17.02.2009 se transfera din depozit in unul dintre magazine caiete  in valoare de 900 RON, exclusiv T.V.A. , iar magazinul returneaza depozitului topuri hartie  in valoare de 300 RON, T.V.A. exclusiv.

371. Mag1                               =                     %                                              1119,00 RON

                                                                                    371.Depozit                 900,00 RON

                                                                                    378.Mag1                    100,00 RON

                                                                                    4428.Mag1                  119,00 RON

Returnarea marfii in depozit se inregistreaza ca si transferul doar ca in rosu.

                        371. Mag1                               =                     %                     428,40 RON

                                                                                    371.Depozit                300,00 RON

                                                                                    378.Mag1                      60,00 RON

                                                                                    4428.Mag1                    68,40 RON

Evaluarea marfurilor ce sunt transferate din depozit in magazine se realizeaza prin una din urmatoarele metode de evaluare:

a)CMP;

b) FIFO. 

Pentru a exemplifica aceasta operatiune presupunem urmatoarele:

Se cunosc urmatoarele informatii privind un stoc de marfa:

- la 01. 02. 2009 se aflau in stoc 1.000 buc. evaluate la costul de achizitie de 500 RON/buc.;

- la 04. 02. 2009 are loc o achizitie de 2.000 buc. la costul de 1.000 RON/buc.;

- la 09. 02. 2009 are loc un transfer catre magazin de 3000 buc.;

- la 11. 02. 2009 are loc o achizitie de 1.000 buc. la costul de 1000 RON/buc.;

- la 17. 02. 2009 are loc un transfer catre magazin de 1.500 buc.

a)Evaluarea marfurilor din depozit prin CMP

Data

Intrari

Iesiri

Stoc

 01.02

1.000

500

500.000

    04.02

2.000

1.000

2.000.000

3.000

1.400

4.200.000

    09.02  

2000

1.400

2.800.000

500

1.400

700.000

    11.02

1.000

1000

1.000.000

1.800

2.000

3.600.000

    17.02

1.500

2.000

3.000.000

300

2.000

600.000

    28.02

300

2.000

600.000

Si 1000 buc * 500 RON/buc. =  500.000 RON

I 2000 buc *1000 RON/buc.  =  200.000 RON

CMP= 1.000 buc. * 500 RON/buc.+ 2000  buc *1.000 RON/buc   =834 RON/buc.

1000 buc. + 2000 buc.

Sf 3.000 buc. * 1.400 RON/buc. = 4.200.000 RON

E2.000 buc. * 1.400 RON/buc. = 2.800.000 RON

Sf 1.000 buc. *1.400 RON/buc.   =1.400.000 RON

I 1.000 buc. *1.000 RON/buc.   =1.000.000 RON

CMP =1.000 buc. *1.400 RON/buc. +1.000 buc. *1.000 RON/buc. =1.200 RON/buc.

1.000 buc. +1.000buc.

Sf 1.800 buc. * 2.000 RON/buc. =3.600.000 RON

E 1.500buc.  *2.000 RON/buc. =3.000.000 RON

Sf    300buc.  *2.000 RON/buc. =   600.000 RON

b)Evaluarea marfurilor din depozit prin FIFO

Data

Intrari

Iesiri

Stoc

Q

Cost unitar

Cost total

Q

Cost unitar

Cost total

Q

Cost unitar

Cost total

01.02

1.000

1.000

1.000.000

   04.02

2.000

1.000

2.000.000

1.000

2.000

3.000

1.000

1.600

1.000.000

3.200.000

4.200.000

  09.02

1.000

1.000

2.000

1.000

1.600

1.000.000

2.400.000

3.400.000

500

1.600

800.000

11.02

1.000

1.000

1.000.000

800

1.000

1.800

1.600

2.300

1.280.000

2.300.000

3.580.000

17.02

800

700

1.500

1.000

1.000

800.000

     700.000

    1.500.000

300

1.000

    300.000

28.02

300

1.000

300.000

S.C.Axioma  S.R.L. foloseste metoda FIFO.

În data de 06.02.2009 se inregistreaza vanzarea unor tonere (incasare in numerear) in valoare de 4500 RON. La sfarsitul lunii se inregistreaza descarcarea din gestiune.

5311 Casa                   =                     %                                                             4.500,00 RON

                                                            707 Venituri din vanzarea marfurilor              3781,00  RON

                                                            4427 TVA colectata                                719,00   RON

Ulterior, este necesar sa se realizeze descarcarea de gestiune a marfurilor, aceasta     realizandu-se in fiecare luna. Metoda utilizata de catre S.C Axioma S.R.L penru evaluarea marfurilor la iesire din gestiune este evaluarea la pret de vanzare cu amanuntul.

Modificarea pretului de vanzare presupune si recalcularea marjei brute. În privinta repartizarii diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra marfurilor se realizeaza prin calcularea coeficientului de repartizare.

Simbol cont

Denumire cont

Sold Initial Debitor

Sold Initial Creditor

Rulaj Cumulat Debitor

Rulaj Cumulat Creditor

Sold Final Debitor

Sold Final Creditor

371

Marfuri

7140

5712

12852

378

Diferente de pret la marfuri

1000

800

1800

4428

T.V.A. neesigibila

1140

912

2052

K =                       1000 + 800 + 100                        =    1900    *  100  =  16,67 %

          (7140 – 1140) + (5712 – 912) + (714 – 114)        11400                               

            Calculul adaosului comercial aferent marfii vandute se face prin aplicare coeficientului de repartizare asupra vanzarilor din luna in care se face descarcarea din gestiune, mai putin T.V.A.-ul.

Adaosul aferent marfii vandute  = (Valoarea de vanzare – T.V.A. colectata) * K

                                                    =(4.500 –719) * 16,67 % = 630,29 RON

Costul marfii vandute = Valoarea de vanzare – Adaos aferent marfii vandute – T.V.A. colectata

                                    = 4.500 – 630,29 – 719 = 3159, 71 RON

În data de 28.02.2009 se inregistreaza descarcarea din gestiune a marfurilor vandute in luna februarie 2009.

            %                     =                     371 Marfuri                                         4.500.00 RON

            607 Cheltuieli cu marfurile                                                                3.150,71  RON

            378 Diferente de pret la marfuri                                                          630,29  RON

            4428 TVA neexigibila                                                                           719,00  RON

             În data de 20.02.2008 se constata faptul ca se detine in stoc rechizite in valoare de 4000 RON care prezinta defecte si se decide scoaterea lor din vanzare.

T.V.A. neexigibila =4.000 lei *19 / 119 = 640 RON

Adaosul comercial = (4.000 – 640) * 16,67% = 650,11 RON

                            %                 =                     371 Marfuri                                        4000,00 RON

            607 Cheltuieli cu marfurile                                                                            2.709,89 RON

            378 Diferente de pret la marfuri                                                                      650,11  RON

            4428 TVA neexigibila                                                                                      640,00  RON

T.V.A. deductibil = 2709,89 * 19% = 514,88

            658  Cheltuieli cu marfurile   =         4426 TVA deductibil                          514,88  RON

             In acest caz  se practica contabilitatea analitica global-valorica care se aplica pentru evidenta marfurilor si ambalajelor aflate in unitatile de desfacere cu amanuntul, folosindu-se formularul fisa de cont pentru operasiuni diverse si raportul de gestiune. Conform acestei metode, contabilitatea analitica a marfurilor se tine global-valoric, atat in contabilitate ,cat si in gestiune, verificarea inregistrarilor efectuandu-se la anumite perioade de timp.

            Persoana responsabila cu buna organizare a lucrarilor de inventariere este administratorul. Inventarierea propriu-zisa a marfurilor din magazine, presupune inventarierea acestora si compararea totalului valorii inventarului, adica soldul faptic, cu soldul scriptic al contului de marfuri, rezultand fie minus, fie plus de inventar la pret cu amanuntul, inclusiv T.V.A. Pentru un calcul corect se ia in considerare soldul initial la 01.01 si rulajul creditor/debitor pe perioada de la 01.01 pana la sfarsitul perioadei de calcul.

           

            În data de 30.012.2008 odata cu activitatea de inventariere se observa:

a)     un plus de inventar de 50 RON ( Sold faptic = 550, Sold scriptic = 500)

           

Plus de inventar = 550 – 500 = 50 RON

T.V.A. neexigibila = 50 * 19/119 = 7,98 RON

Plus de inventar fara T.V.A. = 50 – 7,98 = 42,02 RON

Adaos comercial = 42,02 * 20% = 8,40 RON

Costul marfurilor in plus = 50 – 7,98 - 8,40 = 33,62 RON

            371 Marfuri                =                     %                                                         50,00 RON

                                                            607 Cheltuieli cu marfurile                            33,62 RON

                                                            378 Diferente de pret la marfuri                      8,40 RON

                                                            4428 TVA neexigibila                                      7,98 RON

b)     un minus de inventar de 50 RON neimputabil (Sold faptic = 450, Sold scriptic = 500)

Minus de inventar = 550 – 500 = 50 RON

T.V.A. neexigibila = 50 * 19/119 = 7,98 RON

Plus de inventar fara T.V.A. = 50 – 7,98 = 42,02 RON

Adaos comercial = 42,02 * 20% = 8,40 RON

Costul marfurilor in plus = 50 – 7,98 - 8,40 = 33,62 RON

                       

                        %         =                                 371 Marfuri                                        50,00 RON

            607 Cheltuieli cu marfurile                                                                            33,62 RON   

378 Diferente de pret la marfuri                                                                      8,40 RON

            4428 TVA neexigibila                                                                                      7,98 RON

2.4 ÎMBUNATATIREA TRATAMENTELOR CONTABILE SI DE AUDIT SPECIFICE

Îmbunatatirea tratamentelor si metodelor contabile si de audit specifice in cadrul S.C. Axioma S.R.L se poate realiza prin urmarirea urmatoarele obiective:

·                 Urmarirea si controlul realizarii programului de aprovizionare. Prin organizarea evidentei pe grupe si feluri de stocuri, precum si a cheltuielilor de transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor, se asigura informatii utile cu privire la stadiul aprovizionarii.

·                 Asigurarea integritatii patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare si urmarirea

permanenta a miscarii lor. Se asigura prin organizarea contabilitatii mijloacelor circulante materiale pe gestiuni, si in cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ si valoric, inregistrarea exacta si la timp a cuantumului miscarilor si a diferentelor constatate la inventariere, sesizarea existentei stocurilor fara utilitate sau cu miscare lenta, pentru luarea masurilor necesare lichidarii lor.

·                 Urmarirea utilizarii rationale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea mod de organizare care sa permita respectarea normelor de consum specific la eliberarea lor din depozit.

·                 Asigurarea delimitarii cheltuielilor de transport-aprovizionare fata de valoarea materialelor aprovizionate, impune organizarea contabilitatii astfel incat acestea sa poata furniza informatii cu privire la nivelul si structura cheltuielilor de transport aprovizionare.

·                 Înregistrarea si controlul valorificarii stocurilor de marfuri si a celorlalte categorii de stocuri destinate a fi livrate tertilor.

·                 Evaluarea realista a stocurilor si determinarea influentelor asupra patrimoniului si rezultatelor, prin aplicarea corecta a regulilor de evaluare.

·                 Promovarea principiului prudentei si principiului continuitatii activitatii la evaluarea si

                inregistrarea in contabilitate a stocurilor.

Realizarea acestor obiective este conditionata de studierea si luarea in considerare a factorilor specifici:

·                           marimea intreprinderii, ca factor care determina alegerea metodei de contabilitate sintetica a stocurilor, fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.

·                           structura organizatorica si functionala a gestiunilor de stocuri, determina circuitul documentelor primare si evidenta analitica pe gestiuni. Modul de organizare a activitatii de aprovizionare si livrare, depozitare si miscare a stocurilor de materiale constituie premise de baza a contabilitatii, intrucat operatiile specifice lor genereaza o mare diversitate de documente primare de a caror corecta intocmire si completare depinde gradul de exactitate a informatiilor furnizate.

·                           caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale, in functie de care se face clasificarea acestora; se stabilesc principalele categorii si conturile sintetice corespunzatoare lor; se elaboreaza nomenclatorul stocurilor si pe aceasta baza se organizeaza evidenta operativa si contabilitatea analitica.

·                           decalajul ce poate aparea, uneori, in vanzarea si livrarea stocurilor.

·                           sursele de provenienta a activelor circulante materiale aprovizionate ( furnizori, din productieproprie, din prelucrare la terti ) influenteaza, in principal, conturile sintetice utilizate si preturile de evaluare.

·                           modul de evaluare a activelor circulante materiale influenteaza, in special, modul de inregistrare a acestora in contabilitatea sintetica, dar si alegerea metodelor de determinare a preturilor de iesire la stocurile intersarjabile.

2.5 SPORIREA RELEVANTEI, CREDIBILITATII SI TRANSPARENTEI INFORMATIILOR PREZENTATE ÎN SITUATIILE FINANCIARE

Pentru ca informatiile prezentate in situatiile financiare ale SC AXIOMA SRL sa fie relevante, credibile si transparente ar trebui sa se schimbe metoda de identificare a produselor existenta in momentul de fata prin introducerea unui sistem modern pentru identificarea produselor cum ar fi: achizitionarea de case de marcaj cu citirea codurilor de bare de pe produse care ar avea ca efect pozitiv gestionarea mult mai buna a iesirilor de stocuri din unitate. Asumarea corecta a informatiilor si fundamentarea deciziilor depinde sistemic de definirea de reguli si norme care precizeaza conditiile si restrictiile pentru controlul calitatii informatiilor utilizate si difuzate, respectatrea regulilor contabile de elaborare a situatiilor financiare.

            Contabilitatea, prin tehnici, metode si principii de prelucrare adecvata a informatiilor are obiectivul de a masura si de a traduce in mod adecvat activitatile S.C. Axioma S.R.L din punct de vedere juridic, economic, administrativ si financiar – masurare afectata direct sau indirect, explicit sau implicit de reguli, norme, standarde – ce sunt, la randul lor rezultate din interactiunea mediului economic, a culturii si a contextului institutiilor – in masura sa legitimeze practici si atitudini sociale in consens cu adevarul.

2.6 DESCHIDEREA CONTABILITATII CATRE DECIZIILE MANAGERIALE. ORIENTAREA AUDITULUI CATRE PERFORMANTA

            Societatea este un mecanism de administrare si optimizare a resurselor, functionand dupa norme ce depind de relatiile cauzale dintre obiective, scopuri si mijloace. Societatea are ca scop economic maximizarea valorii adaugate la circuitul economic si mentinerea starii de echilibru a fluxurilor financiare de trezorerie. Diagnosticul contabil are semnificatii diferentiate dupa natura intereselor materiale : actionarul se bazeaza pe un diagnostic sumar, va apela la consilierea unui specialist pentru a lua o decizie. Conducatorii urmaresc realizarea unei analize cvasi-complete, pentru identificarea dereglarilor si remedierea acestora, in perspectiva opticii de gestiune, aceste decizii putand sa influenteze considerabil situatia societatii

Aprovizionarea reuneste un ansamblu de activitati cheie pentru realizarea obiectivelor strategice ale firmei, particularitatile sale fiind consecinta conjugarii unui ansamblu de factori de natura economico –financiara ale firmei si ale mediului sau de afaceri, precum: numarul, dispersia si facilitatile oferite de furnizori, costurile si viteza de circulatie a marfurilor ce fac obiectul aprovizionarii, disponibilitatile banesti ale intreprinderii, nivelul de pregatire al persoanelor ce se ocupa de aprovizionare si calitatile acestora de negociatori. Componenta de baza a sistemului intreprinderii comerciale, aprovizionarea influenteaza in mod semnificativ sistemul de ansamblu al firmei, calitatea si eficienta sa fiind strans legata de existenta unei ample colaborari cu celelalte subsisteme.

Deoarece principalul obiectiv al S.C Axioma S.R.L este obtinerea de profit iar in momentul de fata nu exista un model care sa optimizeze stocurile este necesar implementarea  unui sistem de management al stocurilor privind  aprovizionarea:

Realizarea misiunii functiei de aprovizionare implica succesiunea urmatoarelor activitati:

·       stabilirea necesarului de aprovizionat;

·       colaborarea cu celelalte compartimente interesate la definirea caracteristicilor si specificatiilor produselor care urmeaza a fi achizitionate;

·       studierea pietelor si surselor de aprovizionare pentru toate categoriile de produse si supravegherea evolutiilor lor;

·       identificarea, selectionarea furnizorilor si negocierea cu acestia.

2.7 PERFECTIONAREA CONROLULUI SI AUDITULUI INTERN

Auditul intern este activitatea de apreciere a controlului operatiilor, realizata de o maniera independenta, pentru a satisface interesele directiei intreprinderii. Sintetic, audit inseamna control contabil destinat pentru evaluarea eficacitatii tuturor formelor de control realizate cu scop determinat pentru inspectia, investigarea, corelarea sau exersarea de mijloace sub semnul organizatiei pentru detectarea si eliminarea eventualelor disfunctionalitati.

Auditul intern trebuie apreciat ca exercitiu profesional permanent, ca serviciu permanent al intreprinderii, dependent de functia contabila a certificarii calitatii informatiilor.

Controlul intern reprezinta ansamblul activitatilor de securitate ce contribuie la conservarea, mentinerea si imbunatatirea performantelor intreprinderii.

Controlul intern are ca scop , pe de o parte, asigurarea protectiei, a integritatii materiale a capitalului si a certitudinii calitatii informatiilor, iar pe de altaparte, asigurarea calitatii practicilor de aplicare, respectare si motivare a instructiunilor pe care directia intreprinderii le considera necesare pentru a favoriza ameliorarea continua a performantelor.

Controlul intern se manifesta prin organizarea si punerea in lucru de metode si proceduri prin care activitatile intreprinderii isi mentin perenitatea in raport cu obiectivele propuse.

Controlul intern are 4 semnificatii distincte :

·       Certificarea reala a unui activ masurabil;

·       Controlul etalonarii standardizate a mijloacelor si instrumentelor de masurare, cantarire;

·       Verificarea contabila a concordantei calculelor aritmetice dintre cantitati, preturi de referina si valori ( scriptice si faptice );

·       Verificarea amanuntita a situatiei contabile a unui cont, concordanta dintre existent initial, rulaje, rulaje cumulate, totaluri de sume si existent final; punctaj analitic, componenta sumelor, concordanta dintre analitice si sintetic, confirmare legala a realitatii si concordantei.

În momentul de fata in cadrul SC AXIOMA SRL nu exista un departament specializat pentru efectuarea si controlul activitatii. De aceea propun infiintarea acestui compartiment.

Principalele obiective in activitatea de control care trebuiesc urmarite sunt existenta, integritatea, pastrarea bunurilor de orice fel si detinute cu orice titlu. Pentru indeplinirea acestor obiective trebuiesc luate urmatoarele masuri:

·       Angajarea de gestionari si constituire de garantii;

·       Asigurarea corespunzatoare a locurilor de depozitare a stocurilor de marfuri;

·       Verificarea achizitiilor de materiale si receptia acestora;

·       Efectuarea inventarierii.

Privind activitatea de audit intern a societatii trebuie urmarit daca:

·     soldurile nu contin informatii eronate care afecteaza in mod semnificativ situatiile financiare ale exercitiului financiar curent;

·     soldurile finale ale exercitiului financiar precedent au fost corect reportate in perioada curenta;

·       politicile contabile corespunzatoare sunt aplicate in mod consecvent sau modificarile in politicile contabile au fost contabilizate corect si prezentate si dezvaluite in mod adecvat.

2.8. ÎMBUNATATIREA RAPORTULUI DINTRE CONTABILITATE SI FISCALITATE

Privita prin prisma aderarii Romaniei la Uniunea Europeana incepand cu anul  2007  relatia dintre contabilitate si fiscalitate se caracterizeaza prin modelul continental de contabilitate, care este bazat pe macroeconomie in care interventia guvernamentala si influenta regulilor fiscale in materie de normalizare contabila domina cu precadere. Relatiile dintre contabilitate si fiscalitate sunt aliniate fiecare avand reguli proprii. Principiul unicitatii bilantului care presupune relatii stranse intre contabilitate si fiscalitate determina regulile proprii ale acestora.

Cu toate ca exista diferente mari intre bilantul fiscal si bilantul contabil se realizeaza o legatura stransa intre intre cele doua bilanturi care consta in faptul ca bilantul fiscal se construieste pe baza bilantului contabil, iar pe de alta parte regulile fiscale obliga dupa corectii extracontabile la transpunerea lor in bilantul contabil pentru ca societatea sa profite de anumite avantaje fiscale oferite de stat.

 

CONCLUZII SI PROPUNERI

             S.C. Axioma S.A este o societate comerciala ce foloseste metoda inventarului permanent. În cazul folosirii acestei metode, contabilitatea  analitica a stocurilor se organizeaza dupa metoda global-valorica. Pentru stocuri, folosirea inventarului permanent presupune debitarea in cursul lunii a contului de stocuri cu intrarile de bunuri prin creditul contului ce indica sursa de procurare si creditarea aceluiasi cont si iesirile din stoc aferente periodei de gestiune.

            S.C. Axioma S.R.L. foloseste inventarul permanent la cost de achizitie. Evaluarea stocurilor din centrele logistice se face prin meoda FIFO, insa la vanzarea marfurilor acestea se descarca din gestiune la pret cu amanuntul, motiv pentru care se calculeaza adaosul comercial si T.V.A. neexigibila aferente acestora. Metoda FIFO (First In-First Out) prezinta avantajul faptului ca stocurile de marfuri sunt evaluate la valorile cele mai recente si sunt, deci, mai aproape de valoarea economica. Dezavantajul acestei metode este faptul ca iesirile din stoc sunt supraevaluate intr-o perioada de scadere a preturilor (cum se intampla in acest moment prin criza economica), deci conturile se coreleaza cu intarziere cu variatia de pret. În cazul opus acestei perspective, in perioada de inflatie folosirea acestei metode conduce la minimizarea cheltuielilor si la supraevaluarea rezultatului.

            Pentru tinerea corecta a evidentei contabile si pentru inregistrarea corecta in contabilitate a miscarilor stocurilor se folosesc o serie de documente necesare la receptia marfurilor, pentru incarcarea in gesiune, pentru inregistrarea in evidenta magazinelor si in contabilitate, pentru tinerea contabilitatii analitice pe sortimente de stocuri, pentru inventariere stocurilor, pentru stabilirea lunara a T.V.A. deductibila si T.V.A. colectata, etc.

            Desfasurearea normala a procesului de desfacere este conditionata in primul rand de buna organizare si desfasurarea a procesului de aprovizionare. Un control riguros asuprea miscarii si  existentei stocurilor de marfuri in cadrul societatii se poate realiza numai daca s-a asigurat consemnarea tuturor operatiilor economice in documentele primare. La o analiza mai atenta se poate aprecia ca gestiunea analitica a stocurilor nu este numai o problema interna a intrepriderii. Metodele de evaluare a socurilor au implicatii financiare, ele antreneaza efecte atat asupra rentabilitatii, cat si a fiscalitatii. Inventarierea corecta a stocurilor este o problema de constituire a informatiei consolidata in situatiile fianciar-contabile de sinteza si raportare care sunt standardizate.

            .

            În concluzie, S.C. Axioma S.R.L. isi poate propune ca principale obiective:

·       controlul gestiunii stocurilor pentru evitarea situatiilor de supra si sub-dimensionarea acestora; o  propunere ar fi diminuarea stocurilor pentru produsele care nu se cer pe piata si aprovizionarea ritmica si la timp cu produsele cautate pe piata (se poate realiza un studiu de piata sau o analiza economica pentru a se afla care sunt cele mai cumparate produse). În acest fel se obtin  venituri mai mari si automat se genereaza profit;

·       urmarirea realizarii contractelor si a planului de aprovizionare; pentru a exploata la maxim acest obieciv este necesar incheierea contractelor cu furnizori cat mai apropiati de punctele de vanzare (pentru a scadea costurile) si incheierea unor contracte cu scadente cat mai mari;

·       cresterea vitezei de rotatie a stocurilor in vederea realizarii unor venituri cat mai rapide;

·       introducerea unui sistem modern pentru identificarea produselor precum achizitionarea unor case de marcat  pentru citirea codurilor de bare de pe produse, care ar avea un efect pozitiv in gestionarea mai buna a iesirilor stocurilor din magazine;

            Sporirea relevantei, credibilitatii si transparentei informatiilor prezentate in situatiile financiare este un obiectiv necesar si important al oricarei intreprinderi. Pentru indeplinirea acestui obiectiv intreprinderea trebuie sa respecte Legea Contabilitatii si Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, Monitorul Oficial armonizat cu Standardele Internationale de Contabilitate. Aplicarea corecta si logica a metodelor de evaluare si a metodelor de evidenta si organizare a stocurilor face ca S.C. Axioma S.R.L. sa aibe o imagine buna pe piata si sa fie unul dintre cei mai cunoscuti comercianti de profil.

                                                           

BIBLIOGRAFIE

1.      A., D., Roberts Consideratii privind evolutia reformei contabile romanesti, Revista “Contabilitatea, expertiza si auditul afacerilor”, nr. 7/2006 (traducere de Calu, D., si Ionascu, I.);

2.     Ana Morariu, Eugeniu Turlea, Auditul financiar contabil, Editura Economica, 2005;

3.     Cicilia Ionescu, Bazele Contabilitatii, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2002;

4.      Elena Cerasela Barbu,  Aurel Isfanecu,  Metode de analiza a costurilor de productie, Editura A.S.E.,Bucuresti 2006;

5.     Horia Cristea, Leonora Caciuc, Ghid pentru integerea si aplicarea IAS 2 : Stocuri, Editura C.E.C.C.A.R , Bucuresti, 2004;

6.     Liliana Feleaga , Contabilitate financiara. O abordare europeana si internationala: vol 1 Contabilitate financiara fundamentala. Contabilitatea ca joc social, Editia A II-a, Editura Economica, Bucuresti 2007;

7.     Liliana Feleaga, Niculae Feleaga, Contabilitate financiara , vol.2, Editura Infomega, Bucuresti 2005;

8.     Marius-Dan Dalota, Analiza economico-financiara ,Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2005;

9.     Marius Dumitru Paraschivescu , Florin Radu , Managementul contabilitatii financiare, Editura Tehnopress, Iasi 2008;

10.  Mihai Ristea, coordonator, Contabilitate financiara, Editura Universitara, Bucuresti 2005

11.  Mihai Ristea, Corina-Graziella Dumitru, Contabilitate financiara revizuita si imbunatatita, Editura Margaritar, Bucuresti 2003;

12.  Mihai Ristea , Dima, M, Contabilitatea societatilor comerciale, Editura Universitara, Bucuresti, 2003;

13.  Octavian Bojian, Contabilitatea intreprinderilor, Editura Economica, Bucuresti,1999

14.  Octavian Bojian, Contabilitatea financiara a intreprinderii , Editura Universitara, Bucuresti, 2004;

15.  Niculae Feleaga, Liliana Malciu, Politici si optiuni contabile, Editura Economica, Bucuresti, 2002;

16.  Nicolae Feleaga, Ion Ionascu, Tratat de contabilitate financiara, vol. 2, Editura Economica, Bucuresti 1999;

17.  Nicolae Feleaga, Sisteme Contabile Comparate, Vol 2, Editura Economica, Bucuresti, 2000;

18.  Willi Pavaloaia, Marius Paraschivescu, Gabriela Olaru, Florin Radu, Analiza financiara. Studii de caz, Bucuresti, Editura Tehnopress, Colectia Economica, 2006;

19.  Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3.055, Monitorul Oficial, Ediatia noiembrie 2009;

20.   Standardele internationale de contabilitate, Editura Economica, Bucuresti 2000

21.  Ghid practic de aplicare a Standardelor Internationale de Contabilitate, Editura Economica, Bucuresti, 2001;

22.  Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania- Ghid pentru  intelegerea si aplicarea IAS 2 Stocuri, Editura CECCAR, Bucuresti, 2004;

23.  Standarde Internationale de Raportare Financiara, Editura CECCAR, 2005;

24.  IASB, Standardele Internationale de Raportare Financiara, Editura CECCAR, Bucuresti, 2007, (traducere din engleza);

25.  www.buget.ro

26.  www.conta.ro

27.  www.contabilul.ro



[2] Roberts, A., D., Consideratii privind evolutia reformei contabile romanesti, Revista “Contabilitatea, expertiza si auditul afacerilor”, nr. 7/2006 (traducere de Calu, D., si Ionascu, I.).

[3]                  - 13 -[3] *** n-am folosit cuvantul patrimonial, pentru faptul ca pot exista bunuri evidentiate in bilant, dar care nu fac parte din patrimoniul intreprinderii. De exemplu: leasingul financiar.

[4] IASB, Standardele Internationale de Raportare Financiara, Editura CECCAR, Bucuresti, 2007, (traducere din engleza)

[5] Barbu Elena Cerasela, Isfanescu Aurel,  Metode de analiza a costurilor de productie  2004, Bucuresti, Editura A.S.E.

 

1Feleaga L. 2007. Contabilitate financiara. O abordare europeana si internationala: vol 1 Contabilitate financiara fundamentala. Contabilitatea ca joc social, Editia A II-a, Bucuresti, Editura Economica

[9] IASB, Standardele Internationale de Raportare Financiara, Editura CECCAR, Bucuresti, 2007, (traducere din engleza)

1. Productia exercitiului exprimata in costuri (cheltuieli aferente productiei exercitiului).





Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: Pregatitoare Cand/ cum și de ce se intampla? Roata anotimpurilor
 Brose - proiect
 Managementul Proiectelor - Controlul proiectelor, mega si micro proiecte

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 PROIECT DE DIPLOMA CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA - SUPURATIILE LOJELOR PROFUNDE DE ETIOLOGIE ODONTOGENA
 Diplomatie si conflict: relatiile internationale in timpul Primului Razboi Mondial
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”
 PROIECT DE DIPLOMA CHIMIE INDUSTRIALA SI INGINERIA MEDIULUI - TEHNOLOGIA ACIDULUI GLUTAMIC

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 Lucrare de licenta educatie fizica si sport - sistemul de selectie in jocul de handbal pentru copii de 10-11 ani in concordanta cu cerintele handbalul
 Lucrare de licenta contabilitate si informatica de gestiune - politici si tratamente contabile privind leasingul (ias 17). prevalenta economicului asupra juridicului
 LUCRARE DE LICENTA management - Impactul implementarii unui sistem de management al relatiilor cu clientii in cadrul unei societati comerciale
 LUCRARE DE LICENTA Ingineria si Protectia Mediului in Industrie - Proiectarea unui depozit de deseuri urbane pentru un oras cu 200.000 de locuitori

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat profesional informatica - evidenta spital
 ATESTAT LA INFORMATICA - Gestionarea unui magazine de confectii
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM
 Proiect atestat electrician constructor - tehnologia montarii instalatiilor electrice interioare


Contabilitatea decontarilor in cadrul unitatii
Probleme economie contabilitate
CONTABILITATEA VENITURILOR
CONTABILITATEA TREZORERIEI
Planul contabil general
Caracterizarea elementelor patrimoniale
Structura si dinamica in contabilitatea romaneasca
Metoda ABC (Activity Based Costing – costul activitatii de baza)
CONTABILIATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE - Lucrare practica la societatea SC EX ROMANIA SRL
CONTABILITATEA OPERATIILOR DE REGULARIZARE SI ASIMILATE

Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu

 


Referate Contabilitate.com Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.