Aspecte economice privind utilizarea numerarului

Aspecte economice privind utilizarea numerarului

Firmele si persoanele sunt deosebit de  interesate de a avea lichiditate.

A avea lichiditate inseamna a avea abilitatea de a-ti plati obligatiile financiare la scadenta.

Lichiditatea reprezinta, atat pentru firme cat si pentru persoane, o conditie vitala in contextul economiei de piata.

Plata datoriilor la scadenta reprezinta starea de normalitate a firmei sau familiei, conditia de a dainui, de a avea in continuare credibilitate si consideratie in afaceri, sau in alte activitati din partea semenilor, de a nu fi stanjenit de protestele si solicitarile creditorilor, de a avea independenta economica si, deci, sociala.

Rezervele de numerar reprezinta o cale importanta de a avea posibilitati de plata in orice moment si de a satisface cerintele de lichiditate.

Detinerea rezervelor de numerar conduce la posibilitatea de a plati imediat, fara efort si fara costuri suplimentare.

Dar, concomitent a detine un numerar inseamna:

- a exclude posibilitatea de valorificare a disponibilitatilor monetare, intrucat banii pastrati sub forma de numerar nu aduc venituri;

- a se expune unor primejdii din partea unor raufacatori.

De aceea este pe larg utilizata solutia depozitelor bancare care in anumite conditii pot aduce deponentilor venituri.

Veniturile sunt mai mari pentru depunerile la termen care insa limiteaza posibilitatea de a dispune de bani aflati in depozite si deci exclude lichiditatea.

Astfel ca depozitele conditionate nu asigura o lichiditate deplina pentru detinatorii de capital. Iata deci ca apare o contraditie intre posibilitatea de a avea venituri si disponibilitati si calitatea acestora de a fi lichide.

Alte forme in care firmele si familiile isi pastreaza rezervele posibile a fi utilizate pentru eventualele nevoi exceptionale de lichiditate sunt activele financiare ( obligatiuni, actiuni si alte valori). Dar aceste active financiare, care in fapt aduc venituri mai mari, prezinta mai multe dificultati in procesul transformarii lor in bani intrucat:

- necesita timp pentru vanzarea lor la bursa, ceea ce inseamna intarzieri in transformare;

- necesita cheltuieli efective decurgand din:

a)     diferentele intre cursul de cumparare si cursul de vanzare, cu atat mai mari cu cat momentul declansarii operatiunii este nefavorabil la bursa de valori;

b)     comisioane, taxe si impozite aferente efectuarii tranzactiei;

Si in acest caz, in transformarea plasamentelor in lichiditati apar costurile de tranzactie pe care doritorul de lichiditati trebuie sa le suporte.

Din cele de mai sus rezulta ca in alegerea formelor in care trebuie sa-si pastreze rezervele destinate asigurarii lichiditatii, titularul trebuie sa cumpaneasca intre:

- venturile posibile a fi realizate pe timpul plasamentului in forma data;

- costurile de tranzactie ce trebuiesc suportate de titular in momentul in care devine necesara transformarea rezervelor respective in lichiditati.

In stabilirea unor solutii optime este posibil ca raspunsul sa nu fie unitar, deci nu e obligatorie o solutie unica.

S-ar putea formula solutii pe segmente, in functie de structura obligatiilor posibile:

- pentru obligatiile evidente, numerar si depozite;

- pentru obligatiile cu posibilitate mai redusa, active financiare usor lichidabile;