Banca centrala si functiile ei

BANCA CENTRALA SI FUNCTIILE EI

O banca centrala nu este produsul unei evolutii normale generate de dezvoltarea pietelor financiare .Ea a aparut ca urmare a unor favoruri guvernamentale , se bucura de anumite privilegii si are anumite responsabilitati . In general aceasta banca apare ca un bancher al statului si al celorlalte banci din sistem.

Sarcina principala a unei banci centrale o reprezinta influentarea comportamentului sistemului intr-un sens consistent cu scopurile politicii economice prin folosirea unor instrumente specifice , atat de piata (cum ar fi vanzarile/cumpararile de titluri sau devize) cat si administrative (cum ar fi masurile de control selectiv al creditelor) cu un impact imediat asupra pietelor financiare dar indeosebi asupra celei monetare.

Functia de bancher al statului

Motivul originar al infiintarii primelor banci centrale a fost de a asigura finantarea cheltuielilor publice .In perioada de inceput s-au manifestat si costurile indirecte ale acestei resurse , si cu timpul , s-a impus necesitatea asigurarii unei finantari care sa nu afecteze puterea de cumparare viitoare a monedei nationale.Ca urmare , in majoritatea tarilor , dreptul statului de a apela la banca centrala pentru credite este limitat prin lege.In SUA ,de exemplu , Sistemul Rezervei Federale nu are voie sa acorde Trezoreriei credite in mod direct , titlurile datoriei publice care apar in activul SRF fiind cumparate pe piata secundara.

In Rominia prin Legea Finantelor (art 14) se interzice acoperirea cheltuielilor administrative centrale de stat prin recurgerea la emisiune monetara sau prin finantare directa de catre banci

Conform statutului BNR (34/1991) imprumuturile acordate statului de aceasta nu pot depasi dublul capitalului BNR si fondul de rezerva

In majoritatea statelor banca centrala deschide Trezoreriei o linie de credit pentru a-I asigura acesteia suficienta flexibilitate in gestiunea bugetara curenta.Finantarea acesteia pe termen scurt este , de regula , deschisa automat , exceptie , facand Germania. In aceasta tara creditele sunt acordate sectorului public la discretia acestuia.Finantarea pe termen scurt a Trezoreriei este plafonata in multe cazuri:in Italia la 14% din bugetul annual , in Franta se acorda doua transe din care prima de 10.5 miliarde franci , in Rominia 10% din bugetul anual , in Ungaria 3% din bugetul annual.La aceste linii de credit dobanda perceputa este diferita , dar de regula este egala cu rata oficiala a dobanzii(rata de refinantare sau taxa oficiala a scontului) sau cu rata dobanzii de pe piata interbancara.

Exceptii sunt Banca Italiei care crediteaza la 1%, Franta-prima transa gratuit , a doua la rata de refinantare minima , Banca Ungariei -40% din rata de refinantare si BNR care finanteaza gratuit.

Finantarea Trezoreriei se poate face si prin cumpararea de titluri ale datoriei publice pe piata primara. Cele mai multe banci centrale nu opereaza decat pe piata secundara, totusi Banca Italiei , Banca Angliei pot cumpara titluri pe piata primara.

In majoritatea statelor , banca centrala este cea care se ocupa de plata dobanzii la imprumuturile de stat si rascumpararea sau retragerea din circulatie , ;la scadenta , a titlurilor datoriei publice , din fonduri bugetare dar prin reteaua proprie de unitati .

Functia de casier al statului

Banca Centrala este responsabila pentru executarea operatiilor de casa ale Trezoreriei si evidenta contabila a acestora.Conturile Trezoriei sunt intotdeauna administrate de Banca Centrala .

In majoritatea tarilor contul curent al trezoreriei are sold creditor (in Italia soldul este in general debitor si acoperit prin credite ale bancii centrale) .Pentru acest sold creditor in unele tari se bonifica dobanda(U.K., Franta , Italia , Elvetia).Cel mai adesea ca si pentru celelalte depozite la banca centrala nu ce bonifica dobanda (SUA , Belgia , Germania , Olanda).In unele din aceste tari acest fapt este compensat de faptul ca disponibilitatile Trezoreriei in contul curent care depasesc un anumit plafon de casa sunt reinvestite in cadrul sistemului bancar.In Romania BNR nu va plati dobanzi pentru disponibilitati (Legea 34/1991 art 29).

Pentru serviciile prestate Trezoreriei in cele mai multe tari banca centrala nu percepe comisioane. Pentru toate operatiile efectuate pentru Trezoreria statului , BNR nu va percepe comisioane (Legea 34/1991 art 28).

Functia de emisiune monetara

Bancile centrale detin monopolul emisiunilor monetare inca din a doua jumatate a secolului XIX .De regula , emisiunea se desfasoara in cadrul bancii centrale comform unr proceduri cu caracter mai degraba tehnic.La monopolul emisiunii de bancnote s-au adaugat si alte functii vizand elementele si functionarea sistemului monetar , delegate de legislativ prin statutele bancii centrale (inclusiv in Romania):

-stabilirea denumirii unitatii monetare.

-stabilirea valorilor nominale , dimensiunilor , greutatii si desenului semnelor monetare.

-emisiunea de moneda divizionara.

Funtia de centru al politicii monetare

Este functia prin care se sustine o crestere economica neinflationsta mentinand piete financiare ordonate.Pentru aceasta formularea si , mai ales , implementarea politicii monetare de catre banca centrala este esentiala.

Atat de importanta a devenit aceasta functie in prezent incat ea este considerata activitatea definitorie pentru profilul unei banci centrale.

Trebuie totusi sa subliniem ca , dincolo de specificarea deosebita a politicii monetare , ea se interpreteaza in sfera politicii economice si trebuie sa conduca la actiuni integrate care sa permita realizarea unor obiective strategice.In Romania BNR stabileste si conduce politica monetara si de credit , in cadrul politicii economice si financiare a statului , cu scopul de a mentine stabilitatea monedei nationale .(Legea 34/1991 art 1).

Functia de veriga centrala a sistemului bancar

De cand privilegiul de emisiunii de bancnote a devenit un monopol , banca centrala a devenit diferita de celelalte banci din sistem si , treptat , din concurenta a lor pe aceste piete s-a transformat in sustinatoare a sistemului bancar in ansamblul sau . Banca central6 este in ansamblul sau bancher al celorlalte banci sau banca a bancilor .Banca centrala are sarcina supravegherii lichiditatii economiei actionand ca un creditor in ultima instanta.

Ponderea creditelor acordate bancilor din sistem in totalul activului bancii nationale difera de la o tara la alta.In unele tari aceste credite ocupa ponderi semnificative (40% in Germania , 30% in Franta , 80% in U.K.) iin timp ce la altele ponderile sunt mai reduse (10% in Japonia , 5% in Belgia , 5% in Italia , 15% in Olanda si Elvetia).In Romania aceasta pondere este in scadere (80% in 1990 , 20% in 1991-1992 si 30-35% in 1993-1994).Modalitatile de realizare a acestor refinantari sunt si ele diverse:rescontarea , avansuri lombard , contracte de rascumparare , licltatii de refinantare , linii de credit pe termen scurt.

De asemenea , in calitatea sa de centrul al sistemului bancar , banca centrala este abilitata sa reglementeze comertul de banca si sa controleze aplicarea acestor reglementari de catre celelalte banci , inclusiv straine .La noi (art 26,27 Legea 34/1991): BNR raspunde in exclusivitate pentru autorizarea si supravegherea tutror entitatilor care opereaza ca societati bancare in Romania si BNR va actiona ca imprumutator de ultima instanta pentru societati bancare aflate in dificultate de plata , in conditiile stabilite de aceasta

Exercitarea acestei functii de catre banca centrala poate genera conflicte vis-à-vis de functia de asigurare a echilibrului monetar.

-conflictul de perspectiva-pe termen lung si la nivel macroeconomic pentru o politica monetara rationala;pe termen scurt si la nivel sectorial pentru credite in ultima instanta.Ca regulator si responsabil al viabilitatii bancare , banca centrala tinde sa sustina sectorul de care raspunde chiar in detrimentul intregii economii.Autoritatea monetara devine astfel , intr-o oarecare masura , captiva fata de sectorul controlat;

-conflictul de atitudine fata de inovatie ;in masura in care sistemul devine mai liber si mai flexibil, autoritatea monetara ar trebui sa incurajeze inovarea.Pe de alta parte aceste inovatii fregvente sunt destabilizatoare prin efectele lor asupra cererii si ofertei monetare.Ca urmare autoritatea s-ar putea opune inovarii financiare pentru a nu altera efectul estimat al instrumentelor sale monetare.

Ca urmare o politica monetara , care sa urmareasca stabilitatea puterii de cumparare pe termen lung , poate fi afectata negativ , daca banca centrala este si autoritate bancara , pe urmatoarele cai :

-cu un volum limitat de resurse se naste dilema optiunii intre domeniul prioritar si cel secundar (politica si control monetar sau reglementare bancara) si se produce o diluare a acestor resurse .

-perspectiva pe termen scurt impusa de reglementarea activitatii bancare poate genera ignorarea prioritatilor pe termen lung si poate avea ca rezultat o politica monetara destabilizatoare.

In acest context este demn de mentionat opinia lui Cargill conform careia preocuparea bancii centrale de a asigura reglementarea si supravegherea activitatii bancare are un cost de oportunitate din punct de vedere al resurselor care nu pot fii alocate functiilor de control monetar si creditor in ultima instanta si , uneori , aceasta preocupare poate intra in conflict cu aceste functii de baza

In legatura cu cea de-a doua functie clasica a bancilor , cea de asigurare a unei derulari normale a platilor in cadrul economiei , banca centrala are , de asemenea , un rol important materializat prin prestarea unor servicii referitoare la circulatia instrumentelor de plata (cecuri in principal ) si la derularea compensarilor interbancare.In diferite state aceste servicii sunt asigurate exclusiv de banca centrala ca servicii publice sau in sistem mixt , existand si sisteme private .

Functia de centru al politicii valutare

Bancile centrale sunt responsabile pentru asigurarea stabilitatii puterii de cumparare a monedei nationale.Aceasta atat pe plan intern cat si pe plan extern.Stabilitatea pe plan extern presupune stabilitatea relativa a cursului valutar si echilibrarea dinamica a balantei de incasari si plati externe.Controlul valutar este o sarcina a guvernului dar banca centrala coopereaza in formularea si exercitarea acestuia.In Romania BNR stabileste si conduce politica valutara a statului , cooperand cu alte organisme ale acestuia.BNR va actiona ca agent al statului in aplicarea prevederilor oricarei legi vizand controlul valutar (Legea 34/1991 art 32).

Interventtia pe piata valutara , in toate tarile , se desfasoara prin unitati operationale ale bancii centrale .In unele cazuri organisme separate sunt implicate in gestiunea rezervelor internationale , dar ele isi realizeaza , de regula, obiectivele folosind tot structurile operationale ale bancii centrale.(Franta , Italia , Marea Britanie , SUA).

Un alt aspect al politicii valutare este cel referitor la exercitarea controlului valutar.Acesta poate fi exercitat de:

-banca centrala printr-un departament special (Romania , Germania);

-de catre organisme independente (Belgia , Olanda);

-in cooperare la nivel guvernamental.

Functia de reprezentant al statului in relatiile financiare

Datorita pozitiei sale privilegiate si deoarece apartine sistemului institutiilor publice dar , mai ales , pentru ca opereaza ca un bancher al statului , banca centrala este abilitata prin statutul sau sa reprezinte statul in relatiile financiare internationale si in organismele financiare internationale(art 2,34 Legea 34/91).