BANCILE COMERCIALE (de depozit) si rolul lor in sistemul bancar

1. Rolul bancilor comerciale in sistemul bancar

2. Operatiunile pasive si active ale bancilor comerciale

3. Clientela bancara

4. Serviciile oferite de bancile comerciale

5. Importanta gestionarii riscurilor in activitatea bancara

1. Rolul bancilor comerciale in sistemul bancar

Bancile s-au afirmat esential ca institutii monetare, a caror caracteristica principala este posibilitatea de a pune in circulatie creante asupra lor insesi, care sporesc masa mijloacelor de plata, volumul circulatiei monetare .

Caracteristica semnificativa a acestor intermediari este transformarea activelor monetare in moneda .

O caracteristica a bancilor comerciale sau de depozit (acceptate de regula fara o asemenea calificare expresa) este aceea ca efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare. Activitatea lor este diversa si se poate modifica liber in functie de cerinte, posibilitati si propria orientare .

Totusi, operatiunile de baza sunt reprezentate de constituirea de depozite si utilizarea lor in scopul acordarii de credite agentilor economici .

Ele sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc obtinerea de profit .

In indeplinirea functiilor lor bancile comerciale efectueaza anumite operatiuni specifice considerate si reunite, dupa sensul lor in active si pasive .

2. Operatiunile pasive si active ale bancilor comerciale

Functia de baza a bancilor comerciale sau de depozit consta in mobilizarea capitalurilor temporar disponibile urmata de transformarea lor in capital de imprumut acordat, sub forma creditelor pe termen scurt, mijlociu si ung, agentilor economici din toate ramurile de activitate.

Pentru desfasurarea activitatii, bancile comerciale isi constituie urmatoarele surse proprii:

capitalul social la nivelul stabilit prin statutul bancii;

fondul de rezerva, pana la cuantumul capitalului social;

fondul de risc, pentru acoperirea eventualelor credite care nu mai pot fi rambursate;

alte fonduri.

Fondurile bancilor comerciale se constituie din profitul anual.

Modul de interventie a bancilor comerciale in economie este reprezentat de totalitatea instrumentelor prin care actioneaza ca: interventii pe piata monetara a schimbului valutar, plafonari de credite, concomitent cu punerea la dispozitia agentilor economici a cantitatii optime de moneda necesara cresterii economice.

Pe langa functia de baza de creditare, bancile comerciale efectueaza pentru clientii lor operatii cu numerar si plati prin cont.

Din punct de vedere juridic si contabil, operatiile bancilor comerciale se impart in doua categorii, dupa cum sunt evidentiate in bilantul bancii respective si anume: operatii pasive si operatii active.

a) Operatiile pasive se refera, de regula, la formarea resurselor de creditare ale bancilor. Este vorba de:

Capitalul social al bancii, prin emiterea de actiuni proprii;

Fondul de rezerva;

Alte fonduri si rezerve;

Depozitele bancare reprezinta forma principala de mobilizare a capitalurilor lichide ale agentilor economici si a economiilor banesti ale populatiei. Depozitele bancare reprezinta pentru depunatori creante fata de banca, respectiv mijloace de plata in cadrul operatiilor prin cont (moneda scripturala). Din punct de vedere al bancii comerciale, depozitele constituie obligatii ale bancii fata de depunatori rezultate din mobilizarea capitalurilor temporar disponibile. Dupa modul de utilizare, depozitele bancare sunt de doua feluri:

"la vedere", cand depunatorii pot dispune in orice moment de utilizarea lor, pentru platile prin virament sau prin retrageri de numerar din cont. evolutia disponibilitatilor din depozitele la vedere se caracterizeaza printr-o anumita variatie a sumei soldului mediu permanent, care exprima posibilitatile bancii comerciale de folosire a lor ca resursa de creditare;

"la termen" cu drept de utilizare si ridicare dupa cel putin un an de la data depunerii.

Depozitele bancare pot fi formate atat din moneda nationala, cat si din valute liber convertibile.

reescontul la banca centrala de emisiune;

credite primite de la alte institutii bancare;

b) Operatiile active ale bancilor comerciale sunt:

Operatii cambiale. Scontarea reprezinta forma de baza a operatiilor cambiale prin care creditul comercial se transforma in credit bancar pe termen scurt;

Avansurile in cont curent. Se acorda de banca prin plata cecurilor emise de titularul de cont, chiar si in cazul cand acesta nu are disponibil. O forma raspandita de efectuare a acestor operatii o constituie cartile de credit;

Rezervele minime obligatorii la banca centrala de emisiune;

Credite acordate altor institutii bancare si Ministerului Finantelor;

Participatii la capitalul altor societati bancare;

Operatii de comision, pe care banca le efectueaza in numele si pentru contul clientilor si pentru care incaseaza un venit sub forma de comision (plati si incasari in numerar, plati prin cont, schimb valutar, deschideri de acreditive etc.)

3.3. Clientela bancara

Clientii pot fi definiti dupa urmatoarele caracteristici:

- termenul de client presupune ca este o persoana juridica sau fizica care are o relatie de afaceri cu banca;

- clientii apeleaza din cand in cand, la una din unitatile bancii, pentru a solicita efectuarea de operatiuni;

- clientii folosesc unele sau toate serviciile oferite de banci.

Relatia dintre banca si client a fost definita prin lege. Aceasta se refera la indatorirea bancii de a avea grija de client si la responsabilitatea bancilor de a se asigura ca sistemul si tehnologia folosita protejeaza atat banca insasi cat si proprii clienti.

In esenta relatia care exista intre banca si client este acea relatie intre debitor si creditor. Clientul poate fi creditor, iar banca debitor. Reversul acestei situatii se inregistreaza in cazul in care clientul imprumuta bani de la banca. Banca nu este doar un pastrator al banilor, intrucat ea poate folosi fondurile in scopul unor afaceri, dar isi asuma obligatia de a restitui la cerere valoarea depozitelor.

Ca urmare a valorificarii de catre banca a potentialului de dezvoltare a activitatii, oferit de clienti, rezulta avantaje atat pentru banca cat si pentru clienti. Avantajele clientilor pot fi considerate:

siguranta privind depozitele pastrate la banci;

dobanda primita pentru acestea;

faptul ca sumele pastrate in conturile bancare pot fi restituite oricand, la cerere;

transferurile de bani de care pot beneficia ( in loc de a purta asupra lor mari sume de bani in numerar).

Categorii de clienti

Tipurile de clienti diferite au nevoi diferite. Pentru un bancher este deosebit de important:

sa recunoasca diferitele tipuri de clienti;

sa identifice tranzactiile necesare pentru fiecare tip de client;

sa cunoasca prevederile legale existente pentru diferitele tipuri de clienti.

Clientii pot fi impartiti, din punct de vedere juridic in doua categorii: persoane juridice si persoane fizice. Persoanele juridice pot fi, la randul lor grupate in functie de forma de proprietate, forma juridica de organizare si tipul de activitate economica (afaceri). Majoritatea conturilor in Romania sunt detinute de catre persoane juridice.

Persoane juridice

Modul de constituire al societatilor comerciale este reglementat de legislatie. In ceea ce priveste, conturile bancare ale persoanelor juridice, trebuie precizat ca fiecare banca, pe baza prevederilor legii privind activitatea bancara si-a elaborat reglementari proprii (norme) privind deschiderea si operarea in aceste conturi. Aceste reglementari sunt intr-o continua imbunatatire, pentru a veni in intampinarea cererilor unei economii de piata in dezvoltare. Legile si actele normative se publica in tara noastra in Monitorul oficial. In acelasi timp este foarte importanta cunoasterea normelor interne ale bancilor.

Este important pentru banci sa stie daca un client-persoana juridica reprezinta o societate comerciala corect constituita din punct de vedere legal, inainte de a face afaceri cu el; fiecare tip de societate comerciala este supusa unor anumite reglementari.

Exista mai multe forme de organizare a societatilor comerciale in Romania, definite de Legea nr.31/1990 .

Trasaturi ale societatilor comerciale in calitate de clienti ai bancii:

sunt infiintate in anumite forme specifice care determina atat modul de organizare cat si desfasurarea activitatii acestora;

obtinerea prin lege a calitatii de personalitate juridica;

in caz de incetare a platilor, sunt supuse falimentului.

In calitatea lor de clienti ai bancii societatile comerciale trebui sa respecte cerintele stabilite de banca, cu privire la deschiderea si functionarea conturilor bancare ale acestora. Astfel societatilor comerciale ce deschid conturi bancare li se solicita o serie de documente din care sa reiasa forma lor de organizare juridica, denumirea societatii, tipul activitatii desfasurate, valoarea capitalului societatii, specimenele de semnaturi pentru persoanele indreptatite sa efectueze operatiuni in cont si altele.

Deschiderea conturilor bancare

In vederea desfasurarii activitatii sale specifice, orice agent economic trebuie sa aiba deschis cont bancar, prin intermediul caruia sa deruleze operatiunile de incasari si plati. In acest sens, societatea respectiva trebuie sa prezinte la banca urmatoarele documente:

cererea de deschidere de cont (in cazul conturilor in valuta, precizand si valuta);

contractul de asociere / statutul de functionare al societatii;

hotararea judecatoreasca ramasa definitiva;

inregistrarea la Directia Generala a Finantelor Publice si Controlul Financiar de Stat;

autorizatia de functionare / certificatul de inmatriculare la Registrul Comertului;

extras din procesul verbal al Adunarii Generale a Asociatilor privind aprobarea nominala a persoanelor imputernicite cu drept de semnatura;

fisa cu specimenele de semnaturi ale persoanelor autorizate sa dispuna efectuarea de operatiuni in contul deschis la banca si amprenta stampilei firmei;

codul fiscal si amprenta stampilei;

dovada existentei spatiului in care isi desfasoara activitatea.

Odata cu deschiderea conturilor, bancile elibereaza societatilor comerciale carnete de cecuri la purtator si / sau cu limita de suma, necesare pentru efectuarea operatiunilor de plati curente.

Comerciantii persoane fizice. Cu toate ca rolul dominant il au societatile comerciale, in cadrul economiei de piata Comerciantii persoane fizice continua sa-si manifeste prezenta si sa faca parte din clientela bancilor. Din acest punct de vedere se disting:

micii meseriasi si liber profesionistii care actioneaza in baza unei autorizatii de functionare, eliberata de primaria locala si platesc un impozit forfetar asupra veniturilor realizate, la sectia financiara de care apartin. Ei pot sa-si deschida cont bancar in calitate de persoana fizica, legea neobligandu-i sa detina un cont bancar "pe firma", ca persoana juridica;

asociatii familiale (in baza Decretului nr.94/1990 ), unde deschiderea unui cont bancar se realizeaza in aceleasi conditii ca pentru orice persoana juridica.

Clientii persoana fizica

Desi, asa cum am mai spus, clientii persoane fizice au inca o pondere redusa in ansamblul activitatii bancare. In Romania exista tipuri de conturi destinate special acestei categorii de clienti. Pentru persoane fizice, deschiderea de conturi la o banca presupune doar:

cerere de deschidere de cont

prezentarea actului de identitate ( buletin de identitate, pentru persoanele fizice romane sau pasaport pentru persoane fizice straine )

Un client - persoana fizica poate fi descris ca o persoana ce detine un cont bancar pentru uzul personal. Acest tip de clienti trebuie sa respecte reglementarile existente, iar bancherii trebuie sa se asigure ca acestia nu deschid si nu folosesc conturi bancare in scopuri ilegale. Persoanele pot deschide conturi doar in numele lor, cu posibilitatea ca titularii de conturi sa imputerniceasca si alte persoane pentru semnatura in cont. In alte tari, conturile comune (deschise pe doua nume ), sunt des intalnite (de exemplu, in familie, sotul si sotia pot deschide un cont pe ambele nume ).

La capitolul persoane fizice, singurul considerent pe care bancile trebuie sa-l aiba in vedere, este varsta persoanelor ce doresc sa schimbe un cont. Se are in vedere ca persoanele foarte tinere ar putea sa nu cunoasca in totalitate consecintele efectuarii anumitor tranzactii cu bancile si de aceea, astfel de persoane sunt protejate, spre a nu se trage foloase de pe urma lor.

De asemenea nu ar fi intelept pentru banci sa se angajeze in acorduri de imprumut complexe cu persoane prea tinere. Chiar daca legea nu este explicita in acest sens, bancile pot avea regulamente proprii referitoare la varsta minima a clientilor. In Romania ca si in multe alte tari, incepand de la varsta de 18 ani persoanele fizice au capacitate deplina de exercitiu, si ca atare, isi pot exercita drepturile si pot sa-si asume obligatiile corespunzatoare raporturilor juridice pe care le incheie.

Conditii de mentinere a clientilor

Clientii care au fost admisi de banca ca urmare a indepliniri unor criterii, si care intra in relatiile normale si curente de afaceri cu bancile comerciale, vor fi urmariti permanent in scopul constatarii in ce masura acestia isi mentin, isi maresc sau isi reduc performantele initiale. Astfel, pe parcursul derularii afacerilor si diverselor legaturi cu banca in situatia clientilor pot aparea urmatoarele conjuncturi:

1. Clienti isi mentin sau isi sporesc calitatile de ansamblu care au fost probate prin criteriile de acceptare. Acesti clienti se recomanda astfel ca fiind foarte buni, cu performante ridicate si, in aceste conditii, banca si unitatile sale teritoriale ii va aborda in continuare activ.

2. Clientii isi modifica performantele in sensul ca inregistreaza rentabilitatea scazuta, activele imobilizate nu sunt intr-o situatie prea buna (prea mari) fata de capitalurile proprii si sursele pe termen lung, apeleaza la putine produse si servicii bancare, indicatorii de clienti vor fi acceptati in continuare in mod pasiv si vor fi urmariti cu atentie si sprijiniti pentru a putea imbunatatii situatia de ansamblu in care se afla.

3. Clientii nu se mai incadreaza in criteriile pentru care au fost acceptati, nu mai desfasoara o activitate profitabila, au o lichiditate si un grad de indatorare sub nivelurile admise, activitatea si produsele lor nu mai sunt admise pe piata, in general au o situatie determinata care nu promite a fi ameliorata in viitor.

Aceasta categorie de clienti va fi cedata concurentei, sens in care printr-o atitudine care sa nu lezeze relatiile normale recomandate in general, dar care trebuie sa fie ferma, banca nu va mai promova noi afaceri cu societatile din aceasta categorie.

4. Serviciile oferite de bancile comerciale

Bancile furnizeaza clientilor trei tipuri principale de servicii. Acestea sunt: 

Deschiderea de conturi bancare (de diferite tipuri);

Facilitati de imprumut (de credit);

Servicii privind transferul fondurilor.

1. Deschiderea de conturi bancare (de diferite tipuri)

O banca atrage bani de la clientii sai, prin conturi bancare, platindu-le, in schimb, dobanda pentru depozitele constituite. Plata acestor dobanzi este o cheltuiala pentru banca.

Atat pentru persoanele fizice, cat si pentru cele juridice, bancile deschid, in evidenta lor, urmatoarele tipuri de conturi:

conturi curente (la vedere ), in lei si/sau in valuta, conturi in care titularii pot face operatiuni de incasari si plati curente;

conturi de depozit (la termen), in lei si/sau in valuta, conturi in care depunerile se fac pentru un anumit termen, perioada in care titularii nu pot efectua nici depuneri in cont, nici plati din aceste conturi.

In functie de anumite activitati specifice, pentru clientii persoane juridice, bancile mai deschid si alte tipuri de conturi, cum sunt:

conturi blocate, in care sunt depuse sume in lei si/sau in valuta, reprezentand capitalul social necesar constituirii unei societati comerciale. Dupa ce clientul prezinta la banca dovada inregistrarii societatii la Registrul Comertului, contul este deblocat, iar sumele sunt virate in contul curent al societatii;

conturi blocate cu destinatie speciala, sunt conturi in care disponibilitatile titularului sunt temporar blocate, in raport de o anumita operatiune, ca masura de protectie pentru banca si pentru buna desfasurare a unor obligatii de plata catre strainatate (acreditive, garantii etc.). Ele se pot constitui, dupa caz, in lei si/sau in valuta;

conturi pentru credite, destinate sa evidentieze creditele (in lei si/sau in valuta ) acordate de banca clientilor si din care urmeaza ca acestia sa dispuna plati;

conturi cu suma dobandita prin participare la licitatiile valutare, evidentiaza sume in lei sau valuta rezultate din operatiunile de vanzare/cumparare de valuta sau lei pe piata interbancara, ordonate de client si efectuate de banca in contul acestuia.

2. Facilitati de imprumut (de credit)

Bancile imprumuta clientilor lor sume de bani pentru finantarea afacerilor acestora. Unele banci ofera imprumuturi atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice. Clientul trebuie sa plateasca un tarif pentru analizarea de catre banca a oportunitatii acordarii creditului si o dobanda pentru creditul primit. Aceste tarife si dobanzi reprezinta un venit pentru banca.

3. Servicii privind transferul fondurilor

Bancile furnizeaza si servicii privind platile prin transferul fondurilor (atat electronic cat si prin instrumente de plata), in numele si la cererea clientilor lor. Banca percepe un comision pentru acest serviciu, comision a carui marime variaza in functie de valoarea sumei si tehnica de transfer a banilor.

Acest comision aduce un venit bancii.

Majoritatea persoanelor juridice folosesc o parte, sau chiar toate aceste servicii, la un moment dat, la fel cum unele persoane fizice pot apela la ele, din cand in cand.

Alte servicii oferite de banci

In afara de tipurile de conturi mentionate mai sus, persoanele juridice ( si, intr-o proportie mai mica sii persoanele fizice) pot avea si alte solicitari decat cele privind operatiunile de baza ale bancilor. Bancile ofera multe servicii care aduc venituri din comisioanele, spezele si tarifele percepute pentru efectuarea lor. In prezent, bancile romanesti fac eforturi pentru diversificarea ofertei de produse bancare.

Valuta. In cazul calatoriilor in strainatate, sunt necesare si mici cantitati din moneda tarii respective, pentru cheltuieli imediate, desi, este mai sigur pentru turisti sa foloseasca cecuri de calatorie sau instrumente de plata asemanatoare, in loc sa poarte asupra lor valuta in numerar. Bancile pot asigura clientilor posibilitatea de a procura majoritatea valutelor tarilor lumii.

Bancile vand moneda straina (valuta) la cursuri de schimb competitive si percep un comision, pentru serviciul prestat. Principalii concurenti ai bancilor, in acest domeniu, sunt casele de schimb valutar si agentiile de turism, in special din zonele de destinatie ale calatoriilor de vacanta. Aceste doua tipuri de organizatii trebuie sa-si procure, la randul lor, monedele destinate schimbului valutar (de obicei acestea cumparand valuta de la banci).

Cecurile de calatorie. Cecurile de calatorie sunt cele mai cunoscute servicii bancare oferite persoanelor care calatoresc. Cecurile pot fi folosite ca atare, pentru plata bunurilor si serviciilor, in toate tarile lumi sau pot fi schimbate, oricand, in numerar.

Un cec de calatorie cuprinde promisiunea unei banci (sau a unei organizatii cu o reputatie similara) de a plati o suma de bani oricarei persoane ce poseda fila de cec de la persoana in numele careia a fost emis cecul. Cecurile de calatorie se pot procura de la orice banca. Pana de curand, majoritatea bancilor emiteau propriile cecuri de calatorie. In prezent cele mai multe banci au incheiat acorduri de a emite cecurile uneia dintre cele mai mari companii internationale de cecuri de calatorii.

Plati privind derularea cheltuielilor guvernamentale Bancile efectueaza plati si in numele guvernului, in special cele privind finantarea unor proiecte de investitii de stat. Spre exemplu, statul poate finanta, constructia unei noi scoli sau a unui spital. Companiile de constructii vor primi banii aferenti lucrarilor efectuate si finantate din fondurile statului, prin intermediul bancilor.

Incasarea taxelor si amenzilor. Persoanele care trebuie sa plateasca taxe sau amenzi pot folosi sistemul bancar, pentru plata sumelor datorate diferitelor institutii sau chiar statului.

Consemnarea de depozite. La banci se pot constitui sume in depozit, cu un rol de garantie, care sunt pastrate pe perioada solutionarii unor diferende judiciare sau a altor cauze.

Servicii de executor testamentar. Unele banci ofera clientilor acest tip de serviciu specializat, legat de mostenirile si proprietatile clientilor decedati. Bancile trateaza rezolvarea acestor probleme cu autoritatile administrative, in numele si la cererea urmasilor sau a beneficiarilor respectivei proprietati. Pentru aceste servicii, banca percepe un comision, in functie de valoarea proprietatii.

Casete pentru pastrarea valorilor. Clientii unei banci pot folosi seifurile acesteia pentru pastrarea unor valori. Serviciul se numeste casete pentru pastrarea valorilor, bancile percepand in schimb un comision.

In baza acestui serviciu, clientii isi pot lasa spre pastrare articole de valoare, cutii inchise, testamente sau alte documente importante. Banca emite o chitanta pentru bunurile lasate in pastrare, asumandu-si, astfel, raspunderea asupra acestora.

Seifurile. Acest tip de serviciu, la fel ca si casetele de valori, implica folosirea unor spatii special amenajate care apartin bancii. Clientului i se pune la dispozitie un seif, accesul la seif fiind sub un dublu control, banca pastrand o cheie si clientul cealalta. Accesul la seif poate avea loc oricand in timpul orelor de program ale bancii, timp in care clientul poate retrage sau depune orice obiecte sau documente.

Banca la domiciliu . Aceasta sintagma este un termen nou, utilizat in practica bancara contemporana si se refera la posibilitatea bancilor de a oferi clientilor serviciul bancar la domiciliu sau prin telefon. Folosind metode electronice, clientii au acces la conturile lor fara sa-si paraseasca domiciliul. Mai exista alte cateva servicii pe care bancile occidentale le pot oferi clientilor lor.

Depunerile pentru o noapte. Aceasta facilitate este oferita acelor clienti care doresc sa depoziteze fonduri, in timpul cand banca este inchisa. Cei care apeleaza cel mai des la acest serviciu sunt gestionarii si casierii magazinelor, care doresc sa-si depoziteze, pentru siguranta, incasarile zilnice la banca. In general, sunt doua metode de administrare a depozitului.

Banca poate sa deschida depozitul in absenta clientului ( dupa verificarea sumelor aduse) si apoi sa crediteze contul clientului. In a doua varianta, clientul aduna banii destinati depozitarii peste noapte urmand sa-i verse cu regularitate sau la anumite perioade de timp. Pentru astfel de operatiuni, bancile au spatii special amenajate si, bineinteles, percep un comision.

Eurocecurile. O carte de credit Eurocec permite clientului sa schimbe cecul in numerar, la bancile afiliate la sistemul Eurocec, din orice tara din Europa. Avantajul utilizarii eurocecurilor, comparativ cu folosirea cecurilor de calatorie este dat de faptul ca, in limita unei anumite sume (de exemplu 200 $), clientul nu trebuie sa achite in prealabil contravaloarea acestora. Valoarea cecurilor este debitata in contul clientului, in momentul transmiterii lor la banca emitenta. Cartile de credit Eurocec sunt folosite cu sisteme de identificare speciale.

Asigurarea de calatorie. E bine ca toti cei care calatoresc in strainatate sa fie sfatuiti ca inainte de inceperea calatoriei sa fie asigurati pe timpul acesteia, recurgand in acest sens la " asigurarea de calatorie ". De regula, bancile ofera un pachet standard prin care asigura clientul impotriva principalelor riscuri de calatorie contra platii unei prime de asigurare. Principalul risc, acoperit prin aceste asigurari, este cel privind asistenta medicala, in putine tari straine avand acces direct la un tratament de urgenta gratuit.

Asigurarea de calatorie permite rambursarea sumelor cheltuite, desi poate exista o limita maxima a sumei recuperabile. Tarile din Uniunea Europeana au incheiat acorduri reciproce cu privire la asigurarea asistentei medicale.

5. Importanta gestionarii riscurilor in activitatea bancara

Este, desigur evident ca o strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda atat programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizeaza, de fapt, minimalizarea probabilitatii producerii acestor riscuri si a expunerii  potentiale a bancii. Sustinem ca este evident deoarece obiectivul principal al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de banca, iar obiectivul central al activitatii bancare il reprezinta obtinerea unui profit cat mai mare pentru actionari.

Numai ca nu intotdeauna aceste doua obiective - cel general si cel sectorial - se afla in concordanta. S-ar putea ca, in anumite situatii, costul implementarii si exploatarii procedurilor care vizeaza gestiunea riscurilor sa fie mai mare decat expunerea potentiala la risc. Ceea ce nu inseamna decat ca si aceste programe trebuie selectate in functie de criterii de eficienta. In alte cazuri s-ar putea ca strategia bancii sa implice asumarea unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi. In acest caz decizia trebuie luata intotdeauna avand in vedere si cheltuielile suplimentare necesare pentru asigurarea unei protectii corespunzatoare si pierderile potentiale mai mari. Dar daca decizia este de asa natura, atunci minimalizarea riscurilor bancare nu trebuie in nici un caz sa se transforme intr-un obiectiv in sine. De altfel, obiectivele managementului bancar sunt trei: maximizarea rentabilitatii, minimizarea expunerii la risc si respectarea reglementarilor bancare in vigoare. Dintre acestea nici unul nu are un primat absolut, una din sarcinile conducerii bancii fiind si aceea de a stabili obiectivul managerial central al fiecarei perioade.

Importanta gestiunii riscurilor bancare nu se rezuma totusi doar la minimizarea cheltuielilor. Preocuparea permanenta a conducerii pentru minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive si asupra comportamentului salariatilor care devin mai rigurosi si mai constiinciosi in indeplinirea sarcinilor de serviciu, nu este de neglijat nici efectul psihologic de descurajare a unor activitati frauduloase. Existenta unor programe adecvate pentru prevenirea si controlul riscurilor bancare contribuie si la impunerea institutiei in cadrul comunitatii bancare, nu de putine ori experienta unor astfel de programe conditionand admiterea sau participarea bancii respective la asociatii interbancare (indeosebi de plati) sau obtinerea unor calificative superioare din partea autoritatii bancare.

Si, nu in cele din urma, o gestiune eficace a riscurilor bancare isi va pune amprenta si asupra imaginii publice a bancii. Clientii doresc o banca sigura si actionarii la fel.  Soliditatea unei banci ii atrage insa pe deponenti in conditiile in care depozitele nu sunt asigurate in mod obligatoriu. Daca bancile nu sunt obligate sa se asigure de raspunderea civila fata de deponenti, atunci interesul acestora pentru alegerea celor mai sigure institutii este diminuat; principalul criteriu devine rentabilitatea plasamentului. Poate sa apara atunci o selectie adversa pentru care este foarte probabil ca bancile cu cele mai mari probleme, in lipsa de lichiditate, sa acorde cele mai ridicate dobanzi. Pentru evitarea acestei selectii adverse, este preferabil ca asiguratorul sa perceapa prime de asigurare diferentiate, mai ridicate pentru bancile cu o gestiune deficitara a riscurilor (cazul SUA) astfel incat sa existe o penalizare explicita pentru acestea.

In Romania bancile au facut fata tuturor factorilor de instabilitate financiara intr-un context de instabilitate generala generata de procesul de tranzitie. Tranzitia a insemnat pentru bancile romanesti modificarea statutelor (ele operand ca societati pe actiuni), a cadrului legal de operare (legea permitand angajarea intr-o gama larga de operatiuni financiare), libertatea in alegerea partenerilor interni si externi, concurenta din partea altor institutii financiare (fondurile de plasament) si altor banci (romanesti, create dupa 1990 si straine), reducerea refinantarii directe de catre banca centrala, schimbarea permanenta a normelor prudentiale de catre BNR si deteriorarea situatiei financiare a majoritatii clientilor mari. In aceste conditii, pentru conducerea bancilor, implementarea unor politici adecvate de gestiune a riscurilor devine o necesitate, ca si asimilarea de catre salariati a unor noi tehnici si instrumente de gestiune a riscurilor.

In sectorul bancar cresterea a devenit un atribut esential al performantei bancare. Ea nu este un scop in sine ci este impusa de rentabilizarea investitiilor in tehnologii noi, posibila doar in conditiile 'productiei de masa'. Procesul de crestere in sectorul bancar are doua componente: cresterea in domeniul serviciilor bancare traditionale (creditarea clientilor, efectuarea viramentelor, gestiunea patrimoniului) si cresterea in zona noilor servicii bancare (gestiunea de trezorerie, operatiuni pe piata de capital, servicii informatice si de informare, asigurari). El este caracterizat de faptul ca are lor intr-un context concurential si are drept rezultat prestarea de catre institutia financiara a unei game largi de servicii. Unele din aceste servicii sunt noi si personalul este lipsit de experienta, iar altele presupun operarea pe piete cu care bancile nu sunt familiare si atunci personalul pare lipsit de profesionalism.

Drept urmare imaginea bancilor pe pietele financiare tinde sa fie una deficitara, pentru ca ele risca sa fie tratate de catre partenerii mai specializati drept conglomerate formate la voia intamplarii, conduse de persoane ignorante in noile domenii si inconstiente de capacitatea neta de castig sau riscurile specifice (exemplul bancii Baring's).

In conditiile unui management corect, cresterea operatiunilor in cele doua arii mari - servicii traditionale si servicii noi - ar trebui sa aiba un efect sinergetic. Insa pierderile suportate de unii actionari si volatilitatea veniturilor duc la diminuarea valorii de piata a bancilor, ceea ce face extrem de scumpa procurarea de capital suplimentar (necesar pentru protectia generala a institutiei in conditii de crestere). Deoarece comunicarea bancilor cu publicul si chiar cu actionarii, in ceea ce priveste gestiunea riscurilor bancare, este deficienta (in Romania in special) piata tinde sa trateze toate bancile la fel. Proasta gestiune a catorva banci poate influenta negativ si imaginea publica a celorlalte.

In concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursa de cheltuieli neprevazute, gestiunea lor adecvata pentru stabilizarea veniturilor in timp are rolul unui amortizor de soc. In acelasi timp, consolidarea valorii actiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reala cu pietele financiare si implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare. Toate bancile si institutiile financiare trebuie sa-si imbunatateasca intelegerea si practica gestiunii riscurilor bancare pentru a-si putea gestiona cu succes diferite game de produse in anii '90. Daca procesul de gestiune a riscurilor bancare si sistemul global de management sunt efective, atunci banca va avea succes. Bancile pot gestiona cu succes riscurile bancare daca recunosc rolul strategic al riscurilor, daca folosesc paradigma de analiza si gestiune in vederea cresterii eficientei.