CONTINUTUL SI FORMELE DE CREDIT BANCAR

Pe masura dezvoltarii economiei si a societatii, relatiile bancilor cu clientela - din ce in ce mai numeroasa si mai diversificata - au cunoscut o evolutie rapida. Nu a fost nevoie doar de receptivitatea bancilor la solicitarile clientilor cu privire la gama de produse si servicii necesare acestora, ci, intr-o masura sporita, s-a pus accentul pe studierea tendintelor dezvoltarii pietei si, in acest context, pe diversificarea ofertei bancare ce anticipeaza nevoile clientelei. Patrunderea in Romania a capitalului bancar international, mai ales dupa inceperea, in anul 1999, a privatizarii bancilor cu capital majoritar de stat, a generat o dezvoltare exploziva a produselor si serviciilor bancare destinate clientelei comerciale, dar mai ales cele din zona de retail banking.

Absenta indelungata a produselor specifice adresate populatiei a creat oportunitati deosebite pentru bancile internationale care au adaptat ofertele la specificul tarii noastre. Aceste oportunitati au fost inlesnite si de imprimarea unei tendinte ascendente in economie, care, incepand cu anul 2000 si pana recent, a cunoscut un ritm de crestere economica anuala de 6-7%. In plus un numar insemnat de romani au parasit temporar tara pentru a lucra in strainatate, in special in tari din Uniunea Europeana, acest fapt generand importante remiteri de valuta in tara - folosind servicii bancare si de transfer internationale - cu consecinte in dezvoltarea produselor de economie, dar si de credite de consum. In buna masura aceste fluxuri financiare au incurajat consumul, achizitia de bunuri de folosinta indelungata, dar si contractarea de credite pe termen lung in domeniul imobiliar si ipotecar.

Concomitent cu dezvoltarea noilor produse si servicii bancile si-au diversificat si canalele de distributie. Pe langa agentiile si sucursalele clasice au aparut retelele de bancomate (ATM-uri), de POS-uri la comercianti, electronic banking etc, dar si asa numitele "banci automate" disponibile permanent clientilor. In prezent se contureaza, deja, o dezvoltare rapida a "phone banking" sau cu alte cuvinte: utilizarea telefonului mobil pentru a efectua multiple operatiuni dispuse de clienti in conturile lor.

Evolutia tehnologica si competitia, in crestere, au determinat bancile sa dezvolte, in cursul ultimilor ani, un numar din ce in ce mai mare de canale de distributie. In Romania, inceputul anilor "90 a insemnat o extindere importanta a retelei de sucursale si agentii; multe banci, cu exceptia CEC, dubland sau chiar tripland numarul acestor unitati. In ultimii 5 ani am asistat, pe ansamblul sectorului bancar la o dublare a numarului de unitati teritoriale, proces temperat in prezent ca urmare a crizei. In principal, putem vorbi de urmatoarele canale alternative de distributie a produselor bancare:

Reteaua de bancomate (ATM-uri) este prezenta in cazul majoritatii bancilor romanesti si, alaturi de functia clasica de eliberare de numerar, i s-au atasat si alte functii: consultare sold, efectuare de plati catre furnizori de utilitati, promovari de mesaje publicitare etc. Intretinerea acestor retele presupune sisteme informatice si retele de comunicatie on-line, protectia contra devalizarilor, asigurarea alimentarii cu fonduri printr-un sistem securizat de transport etc.

Reteaua de POS-uri (point of sale) amplasate in unitatile comerciale si de prestari servicii face posibila plata cu cardul a unui numar crescand de tranzactii comerciale cu amanuntul catre populatie, eliberari de numerar (dupa caz), reincarcarea creditelor telefonice etc. Avantajele evidente pentru comercianti se regasesc in dimnuarea operatiunilor cu numerar, ce presupun costuri ridicate si riscuri mai mari.

Reteaua de banca la distanta inseamna facilitarea operatiunilor bancare pe cale electronica, nemafiind necesara deplasarea clientilor la ghiseele bancare, cu economii insemnate de timp si mijloace. Banca la distanta este accesibila si persoanelor juridice, legate in sistemul informatic al bancii, carora acest sistem le asigura o gestiune mai economicoasa a fluxurilor de incasari si plati, mai ales in cazul companiilor ce au o raspandire teritoriala importanta.

Banca automata presupune instalarea in anumite locatii a unor mijloace tehnice de primire si procesare a numerarului depus de clienti in conturile lor, efectuarea unor operatiuni pe cont fara mijlocirea unui operator bancar, efectuarea unor schimbari valutare cu posibilitatea eliberarii in numerar etc. Serviciile sunt disponibile permanent si reprezinta un real interes pentru clienti mari, sofisticati si care nu au timp sa ajunga in timpul zilei la o unitate bancara.

Internet banking-ul ofera posibilitatea clientilor bancari de a efectua cumparaturi folosind aceste retele virtuale, in conditii depline de siguranta si confort.

 Phone banking-ul este din ce in ce mai prezent in tarile dezvoltate si permite ca prin utilizarea telefonului mobil clientii sa opereze pe conturile lor si sa dispuna oricand de acces la acestea. In tara noastra acest canal de distributie se afla in faza de pregatiri si lansare.

In concluzie, dezvoltarea si diversificarea produselor si serviciilor bancare constituie un process continuu si este strans legat de modernizarea si extinderea canalelor de distributie pentru ca operatiunile bancare sa presupuna pentru clienti siguranta, confort, operativitate si un cost cat mai scazut.

Sistematizand numeroasele opinii exprimate, putem structura trei conceptii privind elementul fundamental in definirea creditului: creditul ca incredere, creditul ca forma a relatiilor de schimb si creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire.

Creditul ca incredere.

Etimologic vorbind, cuvantul "credit" vine din verbul latin credo - credere care inseamna o anumita psihologie de incredere. De aceea, unii economisti sunt de parere ca ideea de incredere ar reprezenta principalul continut al creditului. In acelasi timp, acordarea unui credit comporta un risc, generat de ipoteza neindeplinirii obligatiei de rambursare la scadenta.

Creditul constituie o anticipare asupra productiei viitoare. La expirarea termenului de rambursare insa, creditul va fi reprezentat printr-o productie suplimentara, conditie necesara pentru a evita inflatia.

Creditul este operatia care consta din transferarea increderii, sub rezerva riscului de a renunta la un bun, de a ceda o putere de cumparare, de a lua un angajament in schimbul promisiunii unei contraprestatii diferita in timp. In acelasi sens este definit creditul ca "schimbul unei prestati viitoare". Actul oneros de credit, "da loc nu unei plati pentru marfa primita, ci unei promisiuni de plata la o data precisa, o promisiune de moneda".

Creditul ca schimb.

Unii autori considera creditul ca fiind o forma particulara a schimbului. Astfel economistul francez Jean Marchal considera creditul ca schimb separat in timp. Operatiunile de credit sunt operatiuni de schimb care prezinta acea particularitate ca un interval de timp apreciabil separa efectuarea operatiunii de efectuarea contraprestatiei. Creditul inseamna schimbarea unei prestatiuni actuale contra unei prestatiuni viitoare intre doi subiecti: creditorul, care transfera bunuri, servicii sau bani (prestatiunea actuala) si debitorul, care-si asuma obligatia de a plati bunurile sau de a restitui banii la scadenta (prestatiunea viitoare).

Creditul este un acord prin care forme ale valorii - bunuri, servicii sau moneda - sunt cedate in schimbul unei promisiuni de plata viitoare.

Totusi schimbul se caracterizeaza prin cedarea unei marfi cu o anumita valoare de intrebuintare si obtinerea echivalentului general, a banilor, in vederea procurarii unei alte marfi, cu o alta valoare de intrebuintare. Schimbul de valori echivalente nu modifica marimea valorii, ci numai forma materiala in care ea se concretizeaza. Spre deosebire de schimbul de marfuri, al carui mobil este valoarea de intrebuintare, scopul creditului nu este inlocuirea unei valori de intrebuintare printr-o alta valoare de intrebuintare, ci marimea valorii. Acordarea si rambursarea creditului nu modifica continutul material al valorii. Creditul nu exprima relatii tipice de schimb. Si daca creditul nu exprima, in principal, relatii de schimb, atunci el nu poate fi redus la un gen specific de schimb care incepe in prezent si se termina in viitor. Fara sa fie o forma a schimbului, creditul este legat de schimb intrucat imprumuturile sunt, de regula, contractate cu scopul de a face plati pentru livrari de marfuri facute de catre furnizori. (spunem de regula plati pentru livrari, intrucat creditul poate fi solicitat si pentru plati de salarii, diverse servicii nemateriale etc.)

Creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire

Ceea ce deosebeste esential creditul de schimbul de marfuri este mobilul creditarii care inseamna redistribuirea valorii. Continutul economic specific al creditului este transferul unei parti din produsul social de la unii participanti la circuitul economic catre alti participanti la acest circuit, un transfer cu caracter temporar. Continutul economic principal al creditului este transferul de capital intre persoane fizice si juridice, un transfer ce constituie o forma specifica de miscare a capitalului de imprumut. Creditul este o componenta a relatiilor de repartitie, o forma particulara a acestor relatii care are caracter temporar, spre deosebire de relatiile de redistribuire ce au loc pe linie fiscala, in raporturile cu bugetul public, carora le sunt proprii redistribuiri valorice cu titlu definitiv.

Cele trei grupuri de conceptii asupra creditului - incredere, forma specifica a schimbului, forma particulara a relatiilor de redistribuire - se coreleaza intre ele si numai impreuna configureaza relatiile de credit in ansamblul lor.

Formele creditului

Creditul poate fi structurat dupa mai multe criterii:

a)     natura economica si participanti

b)     destinatia data creditului

c)     natura garantiilor ce servesc ca acoperire

d)     termenul la care trebuie rambursat

e)     fermitatea scadentei

f)      modul de stingere a obligatiilor de plata.

a) desi fiecare criteriu de grupare a creditului isi are insemnatatea sa, dintre acestea se detaseaza structurarea creditului dupa natura sa economica si participanti. Se disting in functie de acest criteriu urmatoarele forme ale creditului:

creditul comercial

creditul bancar

creditul de consum

creditul obligatar

creditul ipotecar

Creditul comercial

Este creditul pe care il acorda agentii economici in momentul vanzarii marfurilor, sub forma amanarii platilor. Creditul comercial se manifesta nu numai in relatiile de vanzare-cumparare dintre agentii economici din sectorul productiei cu cei din sfera comertului, ci si intre producatorii de bunuri materiale. Datorita creditului comercial, agentii economici din sfera productiei au posibilitatea sa-si desfaca produsele finite fara a mai astepta ca agentii economici din comert sa dispuna de lichiditati. In acest mod, creditul comercial contribuie la accelerarea circulatiei capitalului industrial.

Creditul comercial are urmatoarele particularitati:

obiectul creditului este capitalul sub forma de marfuri;

subiectele creditului comercial sunt detinatorii de capital activi;

miscarea creditului comercial este paralela cu miscarea capitalului industrial.

Cu toate avantajele pe care le presupune, creditul comercial are, totusi, o serie de ingradiri. In primul rand, el este limitat prin proportiile capitalului de rezerva al producatorului. Orice intreprinzator va putea vinde marfuri pe credit numai in masura in care dispune de rezerve de capital care sa-i permita continuarea activitatii de exploatare. In al doilea rand, proportiile creditului comercial depind de regularitatea incasarii contravalorii marfurilor vandute pe credit, anterior. Daca nu incaseaza la timp contravaloarea marfurilor livrate, producatorul va trebui sa restranga vanzarea cu plata amanata.

Creditul comercial cuprinde: creditul vanzator si creditul cumparator.

Creditul de vanzator are ca obiect vanzarea marfurilor cu plata amanata. Intreprinzatorul apare in doua ipostaze, si anume: cea de imprumutat, prin credit-furnizori, pentru producatorii de echipamente, materiale etc. si cea de imprumutator, prin credite-clienti, pentru produsele livrate sau lucrarile executate partenerilor sai.

Creditul de cumparator se identifica cu platile in avans. Si in aceasta ipostaza, intreprinzatorul poate fi atat beneficiar al avansurilor platite de catre clientii sai pentru fabricarea produselor, cat si platitor de avansuri catre furnizori. De regula, aceste credite sunt utilizate in procesele de exploatare cu ciclu lung de fabricatie (constructii, agricultura).

Componenta comerciala implica utilizarea creditului ca modalitate de promovare a vanzarilor, practicata de fiecare furnizor in conditiile date. De aici si varietatea termenelor de plata si deci a duratei si prin aceasta, a dimensiunilor creditului comercial.

Componenta financiara implica punerea la dispozitia clientului, pentru o perioada data, a unei parti din capitalul sau, sub forma de marfa a carei plata este amanata.

Creditul comercial este un instrument de promovare a livrarilor si de reducere a cheltuielilor reclamate cu plata dobanzilor pentru contractarea de imprumuturi care, altfel, ar fi necesare.

Creditul bancar

Apare ca sistem de relatii intre bancile comerciale si agentii economici, in cadrul carora mijloacele banesti aflate temporar disponibile in conturile bancare, impreuna cu disponibilitatile sistemului financiar-bancar devin resurse de creditare in sensul ca sunt folosite de banci, prin redistribuire, la acordarea de credite diferitelor ramuri ale economiei nationale.

Creditul de consum.

Consta in vanzarea cu plata in rate catre populatie a bunurilor cu folosinta indelungata.

Adesea, pentru a dezvolta vanzarea de marfuri cu plata in rate, comercianti recurg la credit bancar.

Creditul de consum este legat de productie. El reprezinta un factor de largire a productiei. Pe de alta parte, creditul de consum poate fi un instrument de actiune asupra consumatorului prin faptul ca marfurile au, de regula, preturi majorate sau sunt purtatoare de dobanzi mari. Adesea, se vand cu plata in rate marfuri dezavantajate, care nu au cea mai buna desfacere. Trebuie avut in vedere si faptul ca, in conditii de insolvabilitate, cumparatorul este obligat sa restituie bunurile, uneori functie de clauzele contractuale, fara a putea recupera ratele achitate.

Creditul obligatar

Este creditul contractat de stat prin lansarea titlurilor de imprumut (obligatiuni, titluri de renta, bonuri de tezaur etc.). Intrucat operatiunea de lansare a titlurilor de imprumut, subscrierea acestora si efectuarea de varsaminte in contul sumelor subscrise se fac cu participarea bancilor, creditul public se imbina cu creditul bancar.

Creditul ipotecar

Este creditul garantat cu proprietatea imobiliara si are ca principal obiectiv sustinerea dezvoltarii acestei proprietati. Dupa natura garantiei, creditul ipotecar poate fi rural sau urban. In timp ce creditul ipotecar rural are drept garantie a rambursarii proprietatea funciara, proprietatea asupra terenului, creditul ipotecar urban este garantat cu ipotecarea cladirilor.

Formele pe care le imbraca creditul ipotecar  sunt diverse: credit ipotecar cu dobanzi variabile, credit ipotecar cu rambursare progresiva, credit ipotecar inversat, purtator de anuitati etc.

Creditul ipotecar cu dobanda variabila opereaza cu un nivel al dobanzii stabilit in functie de evolutia pietei financiare;

Creditul ipotecar cu rambursare progresiva consta in aceea ca prevede pentru inceput reduceri intre 9 si 95% fata de rambursarile constante;

Creditul ipotecar inversat, purtator de anuitati, urmareste sa valorifice capitalul imobilizat in locuinte proprietati, fara a se renunta la dreptul de proprietate si la uzufruct. Ca urmare, imprumutul obtinut prin ipotecarea unei parti a proprietatii serveste la achizitionarea unui contract de anuitati si aduce astfel proprietarului unui venit periodic.

PIATA MONETARA IN ROMANIA

Aparitia pietei monetare in Romania este legata de transformarile care s-au manifestat in tara noastra dupa formarile care s-au manifestat in tara noastra dupa 1989. Fiind un mecanism al economiei de piata, nu se poate vorbi despre existenta ei in perioada de dinainte de 1989 .

In conditiile economiei planificate central, moneda a fost transformata din instrument al actiunii descentralizate a detinatorilor puterii de cumparare in instrument al dictaturii etatist. Caracteristicile acestui tip de mecanism economic, prevalenta proprietatii de stat, predominatia preturilor administrate, lipsirea agentilor economici de formele fundamentale ale autonomiei decizionale, subordonarea aparatului bancar si financiar fata de criteriile planului directiva, suprimarea pietei titlurilor de valoare, a bursei de valori si a convertibilitatii monedei, au condus la subordonarea monedei fata de centrul puterii politice .

Intr-o economie centralizata, instrumentele, categoriile financiare au incetat sa reflecte situatia reala din economie. Fixarea preturilor cu o ridicata doza de subiectivism a generat aparitia unor intreprinderi rentabile fara merite proprii si altele cu pierderi care nu erau vinovate pentru situatia lor financiara.

Platile restante, blocajul financiar, absenta falimentului sunt de asemenea fenomene care au anihilat si blocat existenta pietei monetare .

Statornicirea pietei monetare este strans legata de restructurarea aparatului bancar. Aceasta restructurare inseamna lichidarea monopolului statului de proprietar al tuturor bancilor si iesirea bancilor din subordonarea guvernului pe de-o parte, iar pe de alta parte reasezarea raporturilor dintre banca de emisiune si celelalte banci, reinstituirea bancilor comerciale propriu-zise, vanzarii marfurilor cu plata amanata si punerea in circuit a inscrisurilor cambiale si a titlurilor de stat .

Se poate spune ca piata monetara in Romania este in faza incipienta, departe de cerintele unei functionari eficiente. Ca o comparatie, din marea varietate a titlurilor de credit negociate pe pietele monetare occidentale, in Romania exista doar certificatele de depozit si acestea departe de a se asemana cu cele din Franta, spre exemplu .

Crearea si buna functionare a pietei monetare in Romania este conditionata de statornicirea precumpanitoare a proprietatii private, a sprijinului concurential ca factor principal al cresterii eficientei economice .

Piata monetara in Romania, aflata in curs de formare, comporta refinantarea bancilor comerciale de catre BNR .

Principalele categorii de credite de refinantare practicate de BNR sunt prezentate in cele ce urmeaza :

Creditul structural este creditul acordat de BNR in cadrul unui plafon stabilit pentru fiecare banca comerciala si pentru fiecare tip de garantii. Creditele sunt garantate cu efecte comerciale sau publice. Creditul structural prefateaza creditul de reescont, iar dobanda perceputa anticipeaza taxa oficiala a scontului. Totusi, desi creditul comercial si emiterea de inscrisuri cambiale au fost legal autorizate, recursul la acesta, in structura actuala de proprietate si a prezentei blocajului financiar atat de extins nu este posibil in mod obiectiv .

Creditul de licitatie reprezinta principala cale de refinantare a bancilor comerciale. Ele prefigureaza operatiunile de open-market. Durata de acordare este de maxim 15 zile, este garantat cu titluri de stat, se acorda in cadrul unui plafon, la rate de dobanzi rezultate din licitatie. Dar mecanismul operatiunilor de pe piata libera nu poate functiona corespunzator intr-o economie in care titlurile se emit ocazional, iar piata bursiera nu are capacitatea efectiva de a le evalua. De aici si evolutiile incoerente, discrepante ale nivelului ratei dobanzii cu efecte perturbatoare pentru gestiunea bancara si activitatea financiara a intreprinderilor .

Creditul special se acorda bancilor comerciale aflate in criza de lichiditate pe o perioada de pana la 30 de zile, in conditiile unor garantii financiare si in active reale, cu conditia prezentarii de programe eficiente de redresare .

Creditul lombard (overdraft) sau creditul de pe o zi pe alta (day-to-day) are menirea de a sustine efectuarea platilor zilnice exigibile ale unei banci comerciale aflate in criza. Se acorda la nivelul soldului debitor al contului curent al bancii la BNR, la limita a 75 % din fondurile proprii ale bancii finantate, in conditiile garantarii cu anumite hartii de valoare .

In conditiile absentei predominarii economiei de piata si a unui sistem bancar etatist, dobanzile practicate de Banca centrala pentru refinantarea sistemului bancar s-a ridicat la nivele foarte mari, depasind rata inflatiei, fiind inaccesibile pentru majoritatea agentilor economici .

De ce sunt creditele din Romania mai

scumpe decat cele din UE

Romanii platesc dobanzi si de doua ori mai mari la imprumuturile in euro, fata de cetatenii din statele membre UE.

In zona euro, dobanda medie la imprumuturile noi de consum a fost de 6,51%, iar la cele ipotecare de doar 3%, arata datele Bancii Centrale Europene (BCE) care centralizeaza statistici din luna august. In Romania, dobanzile la creditele in euro pentru locuinte erau, in august de 6,85%, iar la cele de consum - de 9,93%, potrivit statisticilor BNR elaborate dupa metodologia BCE.

Prin urmare, costurile imprumuturilor ipotecare sunt aproape duble in Romania, iar la creditele de consum, cu 52% mai mari.

Insa, chiar si in randul rezidentilor din UE exista diferente mari la capitolul costul banilor.

Cetatenii din Austria sunt printre cei mai avantajati de nivelul dobanzilor. Desi capitalul austriac este predominant pe piata bancara romaneasca, politica din tara de origine se pare ca n-a fost "importata" si la noi. BCR, Raiffeisen, Volksbank sunt banci romanesti cu actionari majoritari austrieci.

La polul opus, Grecia, o alta tara din care provin investitorii la mai multe banci romanesti, are niveluri ale dobanzilor din zona euro: 8,51% la creditele ipotecare si 3,27% la cele pentru locuinte.

De unde vin diferentele?

- Costurile finantarii pentru banci: o banca dintr-o tara cu rating A se va imprumuta mult mai ieftin decat una din Romania, careia i se asociaza, in cel mai fericit caz doar partial, o parte din riscurile pe care le presupune un rating "junk".

- Marjele mari de profit ale bancilor: in ciuda crizei, bancile au reusti sa ramana pe profit. La nivelul intregului sistem bancar s-a raportat un castig de 90 de milioane de lei dupa primul semestru, bancile revenindu-si dupa pierderile din prima parte a anului. In 2008, profiturile realizate de bancile din Romania au fost de circa 4,4 miliarde de lei. in primele sase luni ale anului trecut, bancile romanesti au raportat un profit de 1,9 miliarde de lei,

- Legile cererii si ale ofertei: chiar daca au fost scumpe, creditele de la bancile romanesti au avut cautare.

Nivelul dobanzilor la creditele in euro pentru populatie in alte state membre UE:

Austria - overdraft: 6,36%
- credite de consum (dobanda fixa): 5,07%
- credite ipotecare cu dobanda variabila: 3,21%

Franta - overdraft: 10,70%
- credite de consum (dobanda fixa): 6,57%
- credite ipotecare cu dobanda variabila: 3,65%

Germania - overdraft: 10,58%
- credite de consum (dobanda fixa): 5,28%
- credite ipotecare cu dobanda variabila: 3,48%

Grecia - overdraft: 14,33%
- credite de consum (dobanda fixa): 8,51%
- credite ipotecare cu dobanda variabila: 3,27%

Italia - overdraft: 6,80%
- credite de consum (dobanda fixa): 8,80%
- credite ipotecare cu dobanda variabila: 2,54%

Spania - overdraft: 11,64%
- credite de consum (dobanda fixa): 9,04%
- credite ipotecare cu dobanda variabila: 2,80%

Romania - overdraft (eur) : NA
- credite de consum (dobanda fixa): 9,93%
- credite ipotecare cu dobanda variabila: 6,85%

Cu veniturile diminuate, romanii nu vor mai avea acelasi apetit pentru credite ca in anii trecuti, mai ales ca nici conditiile oferite de banci nu sunt favorabile. Analistii chestionati de Gandul spun ca oamenii sunt ezitanti atunci cand vine vorba despre un imprumut, cand exista perspective sumbre in privinta locului de munca si a contextului economic general. Anul trecut, pe fondul crizei internationale, soldul creditelor acordate de banci firmelor si populatiei a avansat cu 33,7%, fata de 60,4%, in 2007, potrivit datelor publicate de BNR. Temperarea creditului neguvernamental a inceput cu luna octombrie si a continuat pana la sfarsitul anului. Acum, analistii considera normala aceasta incetinire, care este mult mai buna pentru economie.

Pana la sfarsitul acestui an, creditarea va creste cu 10-15%, spun acestia. 'Pentru primul trimestru al acestui an, bancile anticipeaza o reducere suplimentara a cererii de credite ipotecare, pe fondul unei probabile inaspriri viitoare, atat a standardelor, cat si a termenilor de creditare. Totusi, aceasta evolutie ar putea fi influentata de modificarea Regulamentului privind creditarea din anul 2008, care a relaxat normele prudentiale in cazul creditului ipotecar', potrivit unui sondaj publicat de BNR. Institutiile de credit anticipeaza continuarea corectiei preturilor locuintelor in primul trimestru, dar si a scaderii cererii pentru toate tipurile de credite de consum.