Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » afaceri » economie » finante banci
Clasificarea bancilor in context national si international

Clasificarea bancilor in context national si international


Clasificarea bancilor in context national si international

Structurile nationale ale sistemelor bancare sunt diferite, purtand amprenta unor evolutii anterioare sau a unor traditii ce se perpetueaza. Cu toate acestea, pretutindeni in lume la un moment dat s-au delimitat in mod clar:

- banci de depozit;

- banci specializate.

Bancile de depozit sau bancile comerciale efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare, deci desfasoara o activitate diversificata ce se poate modifica liber, in functie de cerinte, posibilitati si propria orientare. Operatiunile de baza sunt reprezentate de constituirea de depozite si utilizarea acestora in scopul acordarii de credite agentilor economici; sunt organizate ca societati pe actiuni si urmaresc obtinerea de profit. Asupra bancilor comerciale vom revenii intr-un subcapitol distinct.



Bancile specializate cuprind o sfera larga de institutii de credit cu statute diferite de la o tara la alta. In ansamblul lor, aceste banci efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare fiind supuse unor limitari in ceea ce priveste functionalitatea lor (aceste limitari se refera la raza de implementare teritoriala sau de ramura; sau la statutul lor social particular, actionand ca banci cu caracter cooperativ sau mutual). Intre bancile specializate un loc important ocupa institutiile de credit specializate care au incredintata o misiune de interes public: creditarea pe termen mediu si lung a unor ramuri, sprijinirea actiunilor de credit ipotecar imobiliar, creditarea colectivitatilor locale etc.

Prezentarea bancilor se poate face luand in considerare mai multe criterii care influenteaza modul de organizare, sistemul informational, procesul decizional, modul de numire al cadrelor de conducere etc. Ne vom opri in continuare la analiza bancilor tinand cont de:

- forma de proprietate;

- apartenenta nationala;

- rolul pe care il au in cadrul sistemul bancar national.

In functie de forma de proprietate se pot delimita urmatoarele tipuri de banci:

Banci private - in cadrul carora capitalul apartine unei persoane sau unui grup de persoane. Sunt primele forme de banci ce au functionat sub forma de zarafuri si camatari. Forma principala pe care o imbraca bancile private este una de societate pe actiuni al carei capital este impartit intr-un numar de parti cu o anumita valoare nominala, numite actiuni. Deciziile privind alegerea administratorilor si cenzorilor, aprobarea sau nu a bilantului, fixarea dividendelor, marimea capitalului, fuziunea, majorarea capitalului se iau de catre adunarile generale ordinare si extraordinare ale actionarilor.

● Bancile de stat - au ca trasatura definitorie posedarea intregului capital de catre statul pe teritoriul caruia se afla. In cele mai multe cazuri ele imbraca forma unor banci specializate. Chiar daca se bucura de o anumita autonomie, rentabilitatea lor este mai scazuta comparativ cu cea a bancilor private, statul fiind nevoit sa intervina atunci cand nu se dovedesc suficient de viabile.

Bancile mixte - functioneaza sub forma societatilor pe actiuni, in care statul este unul din actionari; caracteristicile acestui tip de banca depind de ponderea actiunilor detinute de stat.

In functie de apartenenta nationala distingem urmatoarele tipuri de banci:

Banci autohtone - caracteristic lor este capitalul care apartine persoanelor fizice sau juridice din statul unde acestea functioneaza. Aceste banci sunt componente ale sistemului bancar national, desfasurandu-si activitatea sub supravegherea Bancii Centrale a statului respectiv.

Banci multinationale - din aceasta categorie fac parte Organismele Monetare si Financiare Internationale care au ca trasaturi comune urmatoarele elemente:

- capitalul este constituit prin subscrierea Bancilor Centrale din tarile membre;

- managementul este asigurat de guvernatorii tarilor membre;

- acorda asistenta si credite tarilor membre;

- supravegheaza functionarea pietelor financiar-bancare internationale.

Banci mixte - sunt constituite prin aportul de capital a doi sau mai multi parteneri din tari diferite si se supun legislatiei din tara unde isi au sediul.

Veniturile se impart intre parteneri in functie de ponderea contributiei fiecaruia la constituirea capitalului bancii. Activitatea bancii este supravegheata de Banca Centrala a tarii pe teritoriul careia isi are sediul si functioneaza sub forma de societate pe actiuni.

In functie de rolul pe care il joaca in cadrul sistemului bancar national, distingem:

Banci centrale - sunt institutii guvernamentale care asigura functionarea si supravegherea sistemului bancar la nivel national prin puterile si responsabilitatile dobandite prin actul de infiintare.

Bancile Centrale s-au dezvoltat pe doua cai: fie au fost banci comerciale care pe parcurs au fost transformate in banci centrale (Banca Angliei, Banca Frantei), fie au avut rol de Banci Centrale prin actul de infiintare ( cum este cazul Bancii Nationale a Romaniei - infiintata in anul 1980, sau Sistemul Federal de Rezerve al SUA - 1913). Rolul acestor institutii in cadrul economiei nationale este complex, fapt pus in evidenta prin functiile pe care le indeplineste:

detine monopolul emisiunii monetare; crediteaza bancile comerciale prin intermediul operatiunilor de rescontare a portofoliilor de titluri si prin intermediul creditelor de refinantare; intervine pe piata valutara pentru asigurarea stabilitatii cursului de schimb, deci are functia de centru valutar; actioneaza in calitate de banca a statului si "banca a bacilor".

Banci universale - sunt institutii financiare care pot oferi intreaga gama de servicii financiare fie pe piata interna fie pe cea internationala, in prezent au urmatoarele tendinte:

- tind sa devina banci mari;

- tind sa opereze si pe plan international;


- executa de multe ori tranzactii sintetice, de exemplu creditarea companiilor, sperand ca aceste imprumuturi vor fi rambursate prin procesul emisiunilor de actiuni pe care, apoi, le va subscrie banca;

- au legaturi stranse cu alte societati in ceea ce priveste rolul lor de a subscrie si distribui titluri de valoare;

- ofera baze diferite pentru aplicarea reglementarilor la nivel national si international.

Din categoria bancilor specializate voi prezenta in continuare pe scurt caracteristicile bancilor de afaceri, de comert exterior, ale caselor de economii, bancilor mutuale si cooperativelor de credit si nu in ultimul rand ale bancilor staine.

● Banci de afaceri - sunt intermediari financiari care asigura servicii profesionale specializate in mobilizarea altor resurse financiare decat creditele bancare. Modelul bancii de afaceri a fost creat prin Glass-Stegall Act din 1933 care face o separare clara, in cadrul institutiilor de credit americane, intre bancile comerciale ce mobilizeaza depozite si acorda credite in economie si bancile de investitii (sau de afaceri) carora le-au revenit operatiile de intermediere in domeniul atragerii capitalurilor si plasarii lor optime.

Rolul principal al acestor banci este de a realiza aranjamente financiare pentru proiecte productive. Un obiectiv in cadrul acestor aranjamente este evaluarea unei afaceri sau societati, operatiune tehnica dificila in care bancile de afaceri sunt specializate.

Operatiunile bancilor de afaceri pot fi grupate astfel:

a)     operatiuni cu titluri;

b)     operatiuni specifice bancilor comerciale;

c)     activitati de inginerie financiara.

a) In conformitate cu legislatiile in vigoare si in diverse proportii, bancile de afaceri realizeaza toate operatiunile cu titluri:

- organizeaza emisiunile de titluri pentru banci, intreprinderi, administratii si garanteaza plasamentul acestora; supravegheaza piata secundara si mentin cursul bursier. Aceasta functie presupune ca banca sa dispuna de o importanta capacitate de analiza si de previzionare a cursului, precum si o cunoastere adecvata a pietelor financiare;

- achizitioneaza actiuni ale societatilor cotate si necotate, pentru contul lor, in mai multe scopuri: constituirea unui portofoliu de actiuni prin care sa se obtina o plusvaloare pe termen mediu si lung; realizarea comertului cu actiuni si obligatiuni cu scopul realizarii de plusvaloare pe termen lung; realizarea unei operatiuni de structurare sau restructurare industriala, prin fuziuni sau absorbtii;

- joaca un rol esential in realizarea ofertelor publice de cumparare sau vanzare si acorda consultanta sau asistenta potentialilor investitori;

- asigura eventuala conservare a titlurilor si pastrarea acestora (percep dobanzi si dividende, exercita drepturile preferentiale), asigurand custodia titlurilor.

b) In unele tari, bancile de afaceri exercita activitati de colectare de depozite si acordare de credite ca si bancile comerciale, atat in relatiile cu agentii economici cat si in relatiile cu persoanele fizice.

c) In afara operatiunilor cu titluri si a celor specifice bancilor comerciale, bancile de investitii practica diverse alte activitati care pot fi grupate sub numele de "inginerie financiara" si care include:

- finantarea unor proiecte complexe sau finantarea activelor direct sau indirect ( de exemplu finantarea proiectelor plurianuale);

- operatiuni bilantiere, de restructurare a intreprinderilor, constau in credite pe termen lung in scopul inlocuirii creditelor pe termen scurt, pe care bancile de afaceri le practica in vederea substituirii unui ansamblu de credite clasice pe termen scurt. De asemenea, pot prelua participatii de la intreprinderile care devin clientii acestora, pentru operatiuni comerciale, si pot introduce in bursa titlurile acestor intreprinderi; pot asista institutiile bancare in "titlurizarea" activelor lor, prin vanzarea angajamentelor in imobile, credite de consum etc.

- operatiuni de fuziuni-achizitii, in primul rand bancile de investitii pot intervenii pentru a gasi firma susceptibila de a fi cumparata sau vanduta unei societati care doreste realizarea unei cresteri externe. Apoi, banca intervine asupra mandatului de vanzare sau cumparare, pentru realizarea negocierilor si a procedurii juridice a cesiunii, iar in ultima faza pentru finantarea unor proiecte complexe. Trebuie sa mentionam faptul ca, operatiunile de absorbtie-fuziune prezinta doua componente: una fixa si una variabila. Componenta fixa are ca obiectiv remunerarea bancii, indiferent care ar fi rezultatul operatiunii. Componenta variabila intervine numai in caz de succes, fiind proportionala cu valoarea tranzactiei realizate, in timp ce componenta fixa devine deductibila din cea variabila, atunci cand succesul este obtinut.

Bancile de investitii indeplinesc urmatoarele functii economice:

asigura capital pentru firme si pentru administratia centrala si locala;

asigura lichiditatea pietelor de capital, prin rolul in tranzactionarea si executarea ordinelor pe piata secundara;

ofera consultanta cu privire la emisiunea, cumpararea si vanzarea valorilor mobiliare.

O categorie aparte a bancilor de afaceri o reprezinta societatile de portofoliu, care detin pachete de actiuni de control la diferite intreprinderi, astfel, isi asigura conducerea in aceste intreprinderi si pozitia hotaratoare in determinarea politicilor de investitii, de productie, comerciala si financiara.

Banci de comert exterior - importanta pe care majoritatea tarilor au acordat-o comertului exterior si fluxurilor de capital, dupa al II-lea razboi mondial, au condus la crearea unor institutii specializate, care sa detina monopolul procedurilor de finantare a comertului exterior, respectiv bancile de comert exterior. In prezent, aceste monopoluri inregistreaza tendinta de eliminare, in sensul ca bancile de comert exterior sunt supuse unui proces de transformare in banci comerciale.

Obiectul de activitate al bancilor de comert exterior este dat de principalele operatiuni care pot fi grupate astfel:

- operatiuni de schimb, de incasari si plati in relatiile dintre intreprinderi si strainatate;

- operatiuni de acordare de credite prin proceduri specifice comertului exterior: acreditive, scrisori de garantie, avalizare, scontare etc;

- realizarea de operatiuni valutare, de mandat, de comision, de credit, de garantare si asigurare a creditelor, care sa sprijine dezvoltarea comertului exterior si a exportului;

- contribuie la constituirea societatilor comerciale bancare si financiare privind comertul exterior;

- emisiuni de obligatiuni pe pietele interne si externe si obtinerea resurselor necesare comertului exterior prin operatiuni de rescontare;

Principalele operatiuni de creditare, efectuate de bancile de comert exterior sunt delimitate in functie de destinatia si sfera lor de activitate, distingandu-se:

- credite furnizor;

- credite de prefinantare;

- credite cumparator.

Creditul furnizor - reprezinta creditul acordat de catre exportator cumparatorului extern, sub forma marfurilor care fac obiectul contractului de livrare internationala, pe termen mijlociu si lung prin intermediul bancii sale. De fapt, exportatorul  cedeaza bancii sale titlurile de credit (sau creantele contabile), prin una din formele de mobilizare convenite: scontare, forfeting etc.

Creditul de prefinantare sunt acordate de banci, furnizorilor cu scopul asigurarii mijloacelor necesare acoperirii cheltuielilor de fabricatie pentru produse destinate exportului. Creditele de prefinantare revolving sunt acordate intreprinderilor comerciale si industriale in scopul achizitiei sau fabricarii si stocarii produselor, pentru satisfacerea eventualelor comenzi la export.

Creditul cumparator - se acorda, de regula, pe termen lung, cumparatorilor importatori de echipamente si utilaje sau bancilor acestora, in cazul unor proiecte importante si de valori considerabile.

Acordarea acestor credite angreneaza resurse importante pe termene mijlocii si lungi. Astfel, de cele mai multe ori, operatiunile se desfasoara pe baze consortiale, prin colaborarea bancilor, fapt ce prezinta avantaje atat prin dispersarea riscurilor cat si prin utilizarea rationala a resurselor disponibile. Prin aceste credite se canalizeaza o parte importanta a resurselor de creditare ale sistemului bancar, adesea si a resurselor bugetare ale statelor exportatoare, in sustinerea eforturilor de promovare a exporturilor, ca latura principala a politicii statului respectiv.

Linia de credit (stand-by) reprezinta o forma prin care se desfasoara relatiile de credit intre banci si intreprinderi sau institutii guvernamentale, in special pentru achizitionarea de marfuri de pe pietele externe, deci in calitate de credit cumparator. Prin intermediul acesteia, partile convin asupra acordarii-obtinerii, in cadrul unei perioade, a unor credite, in conditii de rambursare si de dobanzi bine stabilite. Astfel, beneficiarul isi asigura sursele necesare de care poate dispune in decursul perioadei date, succesiv pe masura ce apar necesitatile. O data cu dispunerea platilor, pentru creditele acordate se calculeaza dobanzile si comisioanele aferente. Linia de credit presupune obligatii specifice debitorului, in cadrul carora se exercita un anumit control din partea creditorului, in sensul de a se asigura respectarea conditiilor de creditare. Astfel, institutiile creditoare au dreptul sa ceara imprumutatilor situatii financiare periodice pentru a se informa asupra situatiei economice si financiare a debitorului. In baza constatarilor referitoare la situatia debitorului si mai cu seama la utilizarea creditului conform destinatiei stabilite, creditorul este indreptatit sa modifice conditiile de creditare sau sa inceteze creditarea.

Banci de economii - numite si case de economii s-au generalizat pe parcursul secolului al XIX-lea, cand au fost create din initiativa publica sau privata, ca institutii fara scop lucrativ, avand ca scop colectarea micilor economii care nu aveau acces la piata financiara si utilizarea acestora pe destinatii de interes general (imprumuturi de stat si catre colectivitatile locale, imprumuturi pentru locuinte etc).

La modul general, aceste institutii se deosebesc de bancile propriu-zise, prin natura fondurilor proprii, care nu sunt constituite dintr-un "capital" in sens real, ci din rezerve acumulate de-a lungul timpului.

Casele de economii sunt institutii de baza in cadrul sistemului financiar-bancar, oferind populatiei o gama de servicii, din care mentionam: primirea, pastrarea, fructificarea si restituirea de economii banesti ale populatiei; acordarea de credite populatiei; operatiuni privind obligatiunile CEC; operatiuni de mandat si comision; operatiuni de consemnare etc.

Resursele banesti mobilizate de bancile de economii sunt, in principal, depozite pe termen lung, rolul acestor institutii este de a constitui resurse si de a le transfera in sistemul bancar si pe piata capitalurilor pentru redistribuire. In multe tari, statul reglementeaza si supravegheaza activitatea de economii, de regula prin garantarea depozitelor de economii si aplicarea unor norme de lucru, care sa protejeze pe cei care economisesc si sa dezvolte preferinta de a economisi.

Operatiunile de primire, pastrare, fructificare si de redistribuire a economiilor populatiei constituie principala activitate a bancilor de economii. Din aceasta categorie fac parte, in primul rand, depunerile pe librete de economii cu dobanda, care pot fi nominale la purtator si cu sau fara parola dupa modul de identificare a persoanei indreptatita sa dispuna de suma depusa.

Operatiunile privind obligatiunile CEC constituie un mijloc avantajos de economisire la purtator, care da posibilitatea detinatorilor sa-si pastreze disponibilitatile banesti si, concomitent, sa realizeze castiguri prin tragere la sorti.

Operatiunile de consemnare constau in depunerea de catre o persoana fizica sau juridica a unei sume de bani pe numele altei persoane care are dreptul de a o ridica la cerere.

Casa de Economii si Consemnatiuni acorda populatiei credite pentru construirea de locuinte, cumpararea de locuinte si bunuri de folosinta indelungata, de regula, pe termen mediu si lung.

Bancile mutuale si cooperativele de credit - ideea cooperarii bancare a aparut in secolul al XIX-lea ca reactie impotriva capitalismului si a inceput sa fie aplicata in domeniul creditului la inceputul secolului XX. Astfel, pentru anumite domenii de activitate, in special agricol, silvicultura, artizanal, bancile din perioada respectiva, nu acordau credite datorita absentei garantiilor, ceea ce a determinat bancile sa se asocieze intre ele, in scopul reunirii lichiditatilor, economiilor si acordarii mutuale de credite, pe seama increderii.

Bancile cooperatiste isi constituie resursele prin emisiune de actiuni si cotizatii ale membrilor, creditele acordandu-se exclusiv acestora. In general, dispun de resurse excedentare pe care le plaseaza in titluri de credit.

Datorita faptului ca au devenit banci obisnuite, atat prin clientela cat si prin serviciile oferite, si fiind incluse in procesul de universalizare, bancile mutuale si cooperativele de credit trebuie sa faca fata concurentei actuale, prin specializarea intr-o activitate punctuala.

Societati financiare - includ institutii care nu pot constitui depozite, dar care acorda diferite tipuri de credite. Indiferent de modul de organizare al acestora, in diferite tari, societatile financiare prezinta mai multe trasaturi comune:

- pasivul nu se constituie pe seama depozitelor; resursele obtinandu-se prin emisiunea de titluri ale pietei monetare sau prin emisiunea de obligatiuni; fondurile proprii solicitate sunt cu atat mai mari cu cat angajamentele sunt pe termene mai indepartate;

- cu toate ca riscul de insolvabilitate al debitorului este redus, societatile financiare trebuie sa gestioneze riscul de rata a dobanzii;

- intre societatile financiare si banci, in majoritatea tarilor, se constata intrarea bancilor in domeniul de activitate al celor mai sus mentionate;

- datorita modului de utilizare al resurselor, riscul de insolvabilitate al debitorului este mai scazut decat in cazul creditelor acordate de bancile comerciale, in masura in care bunul care face obiectul evaluarii are o valoare corect determinata;

Societatile financiare se constituie din mai multe motive: in primul rand beneficiaza de rate ale dobanzii ridicate, in cazul creditelor de consum si obtinerea unei productivitati sporite in cazul in care se constituie servicii specializate in acordarea de credite imobiliare sau in practicarea leasingului; in al doilea rand, societatile financiare sunt fie producatoare de bunuri de larg consum, automobile etc, fie companii de asigurari, sau se constituie prin regruparea mai multor parteneri.

In categoria societatilor financiare se include o gama variata de institutii care pot fi clasificate astfel:

societati de leasing;

societati de finantare a vanzarilor cu optiuni de cumparare;

societati imobiliare pentru comert si industrie;

societati de finantare imobiliara;

societati de factoring.

Banci straine - ocupa in epoca moderna, un loc important in cadrul sistemului bancar, in fiecare tara. Atat in tarile dezvoltate cat si in cele in curs de dezvoltare, ca sucursale ale bancilor ce functioneaza in alte tari , ca banci mixte etc, bancile straine joaca un rol tot mai important pe piata creditului. Trebuie sa amintim si faptul ca, bancile straine faciliteaza transferul capitalurilor dintr-o tara in alta, spre valorificare si ca sunt instrumente eficiente ale societatilor transnationale. Datorita faptului ca uneori nu sunt angajate in respectarea normelor ce se aplica bancilor dintr-o tara, bancile straine beneficiaza de avantaje in ceea ce priveste circulatia capitalurilor, nivelul dobanzilor sau impozitele. Astfel, prin activitatea lor, aceste banci contracareaza adesea politicile monetare si de credit nationale si le reduce eficacitatea.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.