Controlul financiar si controlul fiscal

A. Controlul financiar: definire

Notiunea de control provine din expresia contra rolus care inseamna verificarea actului original dupa duplicatul care se incredinteaza in acest scop altei persoane. Controlul este actiunea de stabilire a exactitatii operatiunilor materiale care se efectueaza anticipat executarii acestora, concomitent sau la scurt timp de la desfasurarea lor[1].

Ca o componenta a controlului economic, controlul financiar are ca obiectiv cunoasterea de catre stat a modului in care sunt administrate mijloacele materiale si financiare de catre societatile comerciale publice, modul de realizare si cheltuire a banului public, asigurarea echilibrului financiar, realizarea eficientei economico-financiare, dezvoltarea economiei nationale, infaptuirea progresului social.

Controlul financiar reprezinta un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficientelor si stabilire a masurilor necesare pentru restabilirea legalitatii[2].

Referindu-ne la necesitatea controlului activitatii financiare nu trebuie sa limitam rolul acestuia la constatarea unor eventuale erori sau abuzuri, controlul manifestandu-se si ca un instrument important pentru a indruma, orienta si corecta actiunea diverselor structuri, in vederea asigurarii legalitatii acestora[3].

Pornind de la notiunea de control si, luand in consideratie ca acesta reprezinta o parte a controlul economic caruia ii apartine de fapt, controlul financiar poate fi definit ca fiind "actiunea de determinare a starii unor activitati economice reprezentate in documente financiare si contabile, prin raportarea acestor reprezentari la prevederile legale prin care au fost definite" .

Din analiza definitiei rezulta ca aceasta importanta activitate, controlul financiar, reprezinta mai mult decat o actiune de verificare determinata de necesitatea cunoasterii starii unui fenomen economic si exercitata in scopul remedierii efectelor unor abateri de la anumite prevederi legale[5].

"Controlul financiar reprezinta si o componenta importanta a activitatii de conducere si pentru ca rolul controlului financiar nu se limiteaza doar la constatarea unor eventuale erori sau abuzuri, el se manifesta si ca un instrument de indrumare, orientare si corectare a actiunilor diverselor organe si structuri de conducere si control.

Controlul financiar este insa cu atat mai mult necesar cu cat economia financiara a statului, in care nu doar nevoile si cheltuielile sunt publice, ci si veniturile se realizeaza pe seama efortului tuturor cetatenilor, acestia sunt indreptatiti sa cunoasca modul in care sunt folositi banii publici, chiar daca acesti bani sunt prelevati de la contribuabili prin masuri de autoritate. Nu poate exista ordine in finantele publice daca intrebuintarea banilor publici nu este controlata de cei care ii furnizeaza.

Controlul financiar este practicat in toate societatile, in toate statele moderne, dar necesitate lui este mai evidenta in statele aflate in tranzitie, cum este si Romania, in care exista o tentatie sporita de a trage foloase de pe urma statului si chiar de a frauda patrimoniul public. Necesitatea controlului este evidenta atat in vremuri de normalitate, dar mai ales in vremuri de criza. De altfel, multe crize cunoscute in istoria finantelor publice se datoreaza dezordinii, lipsei de control sau controlului rau organizat"[6].

In concluzie, controlul financiar este acea activitate de verificare a actelor si operatiunilor referitoare la modul de formare, administrare si intrebuintare a banului public ce apartine atat statului, cat si unitatilor administrativ-teritoriale in scopul realizarii unei eficientizari a vietii economico-sociale si a restabilirii ordinii de drept incalcate[7].

In literatura de specialitate, diferitele definitii ale controlului financiar au un numitor comun: "faptul ca relatiile din sfera controlului financiar sunt o componenta a relatiilor ce iau nastere in legatura cu resursele financiare ale statului", in consecinta, fiind astfel formulate diferite definitii ale controlului financiar:

1. Astfel, Ioan Gliga defineste controlul financiar ca fiind "o activitate de verificare a respectarii si aplicarii conforme a dreptului financiar, desfasurata cu finalitatea respectarii legalitatii, formarii si intrebuintarii fondurilor banesti de interes public, si implicit, cu finalitatea stabilirii raspunderii judiciare si aplicarii coercitiilor legale in cazurile de incalcare a normelor dreptului financiar"[8].

2. O alta opinie apartine profesorului Dan Grosu Saguna care defineste controlul financiar ca fiind "o componenta a controlului economic ce are ca obiectiv cunoasterea de catre stat a modului in care sunt administrate mijloacele materiale si financiare de catre societatile comerciale publice, modul de realizare si cheltuire a banului public, asigurarea echilibrului financiar, realizarea eficientei economico-financiare, dezvoltarea economiei nationale, infaptuirea progresului social"[9].

3. Doina Petrica Roman face distinctia intre controlul financiar public si controlul financiar afirmand: "controlul financiar public este o parte componenta a controlului financiar privind activitatea de verificare a modului in care se formeaza si se utilizeaza fondurile financiare publice, precum si a modului in care este administrat patrimoniul public, in scopul asigurarii unei bune gestiuni financiare cu finalitatea restabilirii legalitatii in situatiile de incalcare a normelor juridice" .

In esenta, controlul financiar public reprezinta verificarea modului de formare si utilizare a banului public, de administrare a patrimoniului public, precum si de "reintronare a domniei legii" pentru remedierea si eliminarea pe viitor a neregulile constatate.

B. Controlul fiscal: definire

Controlul fiscal este acel control care "reflecta verificarea modului de constituire a veniturilor publice prin intermediul  impozitelor, taxelor si a altor venituri datorate, respectiv prin verificarea modului de indeplinire a obligatiilor fiscale de catre contribuabili" .

Controlul fiscal este un concept juridic si consta in puterea recunoscuta a administratiei fiscale de a repara omisiunile, insuficientele sau erorile de impozitare comise de catre contribuabili. Aceasta putere a statului isi are izvorul in Constitutie: "statul are dreptul de ai controla pe contribuabili pentru ca acestia sa nu fraudeze impozitul"[12]. Acest drept al statului intra, adesea, in coliziune cu dreptul fundamental la libertate al cetatenilor si pune, intre altele, problema posibilelor incalcari a unor drepturi fundamentale si a fragilului echilibru intre drepturile statului si puterile sale, pe de o parte si obligatiile contribuabililor, pe de alta parte .

Evaluarea eficacitatii unui stat, potrivit lui F. Querol, "depinde, mai intai, de predispozitia sa de a face sa intre produsul impozitelor in casieriile publice si, in consecinta, sa vegheze ca cetatenii sa nu-si eludeze onorabilele lor obligatii fiscale. Pentru aceasta, s-a dotat cu un anume instrument: controlul fiscal[14].

Si in legislatia romaneasca este prevazut expres acest control: Astfel, conform O.G. 92 din 24 decembrie 2003 "Organele fiscale au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale in materie fiscala"

De asemenea, in concordanta cu activitatea de control fiscal, Codul fiscal prevede ca "Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal si au fost constatate si stabilite erori in ceea ce priveste stabilirea corecta a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume in baza actului administrativ emis de autoritatea fiscala competenta, pot emite facturi de corectie." , ceea ce denota sarcina controlului fiscal de a repara omisiunile, insuficientele sau erorile de impozitare comise de catre contribuabili, Hotararea nr. 44 din 22 ianuarie 2004 prevazand ca acestia sunt "persoanele juridice romane sau persoanele juridice straine care desfasoara activitate prin intermediul unui sediu permanent in Romania" . De asemenea Codul Fiscal stabilste "cadrul legal pentru impozitele si taxele prevazute , care constituie venituri la bugetul de stat si bugetele locale, precizeaza contribuabilii care trebuie sa plateasca aceste impozite si taxe, precum si modul de calcul si de plata al acestora

Legea nr. 241 din 15 iulie 2005, actualizata, prevede inca din ART. 1 ca
"prezenta lege instituie masuri de prevenire si combatere a infractiunilor de evaziune fiscala si a unor infractiuni aflate in legatura cu acestea"[20], acest articol de lege demonstrand chiar de la inceput fermitatea legii in legatura cu combaterea si prevenirea acestor abateri.

In esenta prin intermediul controlului fiscal are loc verificarea modului de constituire a veniturilor publice care se fac pe seama impozitelor, taxelor si altor venituri publice.

C. Relatia dintre finante - finante publice - fiscalitate; Relatia drept financiar - drept fiscal

Din analiza definitiilor controlului financiar public se desprind trei directii cadru ale conceptului de control financiar si anume:

verificare a modului de formare a fondurilor publice;

verificare a modului de utilizare a fondurilor publice;

verificare a modului de administrare a patrimoniului public.

Corespunzator acestor trei directii cadru se impun urmatoarele consideratii generale[21]:

a)   Avand in vedere ca formarea fondurilor publice se face pe seama impozitelor, taxelor si a altor venituri ale bugetelor publice si fonduri speciale, normele juridice ce reglementeaza aceste aspecte (inclusiv procedura de incasare si urmarire a acestora sunt cuprinse in doctrina sub denumirea de drept fiscal, subdiviziune ce apartine dreptului financiar, care si-a dobandit autonomia ca ramura de drept si in cadrul careia putem vorbi de control fiscal.

Prin urmare, daca vom considera dreptul financiar intregul, iar dreptul fiscal partea (dreptului financiar), prin analogie si relatia dintre controlul financiar si controlul fiscal este relatia de la parte la intreg.

Controlul fiscal, in acest context, se refera la verificarea modului de constituire a fondurilor publice prin intermediul impozitelor, taxelor si a altor venituri datorate, respectiv modul de verificare a indeplinirii obligatiilor fiscale de catre contribuabili.

b) Controlul financiar cuprinde, pe langa controlul fiscal si activitatea de verificare a modului in care sunt utilizate fondurile publice.

Chiar daca fondurile banesti sunt alocate unei entitati private sau pentru sustinerea unei activitati din domeniul privat, alocarea acestor fonduri este facuta tot in considerarea satisfacerii, in final, a unor nevoi publice cu respectarea cerintelor de legalitate, regularitate, economicitate eficienta si eficacitate.

c) A treia directie vizeaza verificarea modului in care este administrat patrimoniul public in scopul realizarii unei bune gestiuni financiare.

Aceasta activitate are in vedere patrimoniul public inteles ca totalitate a drepturilor si obligatiilor la un moment dat ale statului, unitatilor administrativ-teritoriale sau ale entitatilor publice ale acestora, cu valoare economica, dobandite sau asumate sub orice titlu.

Notiunea de patrimoniu public vizeaza drepturile si obligatiile referitoare atat la bunurile din domeniul public, cat si la cele din domeniul privat ale statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, iar prin controlul financiar se urmareste protejarea patrimoniului public impotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei.

Realizarea acestei laturi a controlului financiar are in vedere, in primul rand, institutiile publice, astfel cum sunt ele definite de legea finantelor publice si legea finantelor publice locale si alte acte normative si anume Parlamentul, Administratia Prezidentiala, Guvernul, Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, alte autoritati publice, precum si institutiile din subordinea acestora.

Concluzii

Pentru ca dreptul finantelor publice reprezinta ansamblul normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale ce iau nastere in legatura cu formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale, rezulta ca dreptul fiscal este o componenta a dreptului financiar (dreptul finantelor publice), tot asa cum fiscalitatea este o componenta a stiintelor financiare.

Mergand pe aceiasi linie de argumentare, constatam ca si controlul fiscal este o componenta a controlului financiar, avand ca obiect verificarea legalitatii in sfera formarii veniturilor fiscale ale statului.

Prin intermediul controlului fiscal are loc verificarea modului de constituire a fondurilor publice, acesta fiind si instrumentul prin care se asigura suprematia suveranitatii fiscale a unui stat.

Spre deosebire de controlul fiscal, controlul financiar poate viza si alte venituri publice de natura fiscala, dar, in plus, el trebuie sa se concentreze si asupra modului de administrare si intrebuintare a banului public, deci asupra cheltuielilor publice.

Controlul financiar mai cuprinde si verificarea modului in care institutiile utilizeaza veniturile publice si verificarea modului de administrare a patrimoniului public.

Luand in considerare finantele ca relatii financiare facand parte din cadrul relatiilor economice, finantele publice reprezinta o parte a intregului, iar in cadrul finantelor publice, fiscalitatea reprezinta si ea o parte a acesteia, fiscalitatea fiind, prin urmare, o componenta a stiintelor financiare.

Considerand dreptul financiar intregul iar dreptul fiscal partea, prin analogie, si relatiile dintre controlul financiar si cel fiscal este o relatie de la intreg la parte.

In concluzie, formarea veniturilor publice se face preponderent pe seama impozitelor, taxelor si altor venituri ale bugetelor publice reglementate ca fiind in sarcina dreptului fiscal, subdiviziune a dreptului financiar, normele dreptului fiscal reglementand modalitatile de verificare a modului de constituire a veniturilor publice prin intermediul impozitelor, taxelor si a altor venituri, respectiv modul de indeplinire a obligatiilor fiscale de catre contribuabili.

BIBLIOGRAFIE

Carti si Tratate

1. Cristina Onet - "Dreptul finantelor publice", Ed.a Lumina Lex, 2005;

2. Dan Grosu Saguna - "Tratat de drept financiar si fiscal", Ed. All Beck, Bucuresti 2001;

3. Dan Grosu Saguna, Dan Sova - "Drept financiar", Ed. All  Beck, Bucuresti 2007;

4. Doina Petica Roman - "Dreptul finantelor publice", Ed. Alma Mater, Sibiu 2007;

5. Emil Balan - "Drept financiar", Ed. All Beck, Bucuresti 1999, pag. 194;

6. Fr. Querol - "Le controle fiscal, Universite Toulouse, 1999, citat de I. Bostan, Controlul fiscal, Ed. Polirom;

7. Ioan Gliga - "Drept financiar", Ed. Humanitas, Bucuresti 1998;

8. Petre Popeanga, Gabriel Popeanga - "Control financiar si fiscal", Ed. C.E.C.C.A.R., Bucuresti 2004;

9. Viorel Ros - "Drept financiar", Ed. All Beck, Bucuresti 2005;

Legislatie

1. Constitutia Romaniei din 21 noiembrie 1991 publicata in Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003

2. Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003, actualizata, publicata initial in M.Of. nr. 927/23 dec. 2003 si cu rectificare in M.Of. nr. 112/6 feb. 2004 privind Codul fiscal;

3. Ordonanta de Guvern nr. 92 din 24 decembrie 2003, actualizata, privind Codul de procedura fiscala;

4. Hotararea nr. 44 din 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003  privind Codul fiscal publicata in M. Of. nr. 112 din 6 februarie 2004;