Criterii de clasificare si grupare a controlului financiar

Criterii de clasificare si grupare a controlului financiar

Specialistii in domeniu au realizat o multitudine de grupari ale controlului financiar-fiscal si auditului public intern, actiunea fiind o rezultanta a practicii de control. Aceasta, ca si activitate, se desfasoara in conditii concrete de timp si loc. Formele multiple ale controlului si auditului public in­tern tin si de particularitatile domeniului controlat de competentele organelor de control, de obiectivele urmarite si de scopurile ce trebuie atinse.

Altfel spus, spectrul larg al entitatilor controlate, multitudinea fenomenelor ce caracterizeaza activitatea lor are influente directe asupra organizarii si existentei mai multor forme de control financiar-fiscal. in acelasi timp, intr-un sistem de control financiar bine reglementat, in interiorul acestuia diferitele organisme specializate au ierarhii si competente diferite.

In contextul aratat vom prezenta o sistematizare a formelor de control financiar-fiscal si de audit public intern care se manifesta in sfera de activitate a institutiilor publice.

Asadar, o grupare si clasificare a controlului are la baza anumite criterii, putand mentiona pe cele mai uzitate, ca: momentul exercitarii fata de o perioada de timp in care se desfasoara activitatea controlata, sfera activitatilor controlate, structurile desemnate sa-1 exercite, dupa gradul de indepen­denta fata de conducerea entitatii controlate, dupa nivelul la care se exercita. Putem mentiona ca toate criteriile, cat si controlul in sine au scop unic, acela al identificarii neajunsurilor, corectarii si inlaturarii fenomenelor negative urmare desfasurarii unei activitati umane. Intre activitatea economico-financiara a institutiei ce priveste gestionarea mijloacelor materiale si financiare si cea de control exista un raport de interdependenta continua pornind de la autocontrolul fiecarui participant la procesele economice si pana la organismele specializate cu atributii specifice acestei activitati. De altfel, prin aceasta procedura incepe si se incheie un ciclu ce priveste atat actul deci­zional, cat si procedurile specifice de desfasurare a actiunilor de control financiar.

Clasificarea si gruparea controlului financiar potrivit celor aratate mai sus se poate realiza astfel:

a) in functie de momentul exercitarii lui, controlul financiar se manifesta sub trei forme: preventiv (ex-ante), concomitent, ulterior (ex-post).

Controlul financiar-preventiv (ex-ante) poate fi un control propriu al institutiei de tip
endogen sau cel exercitat din afara institutiei de tip exogen.

Cele doua forme de control financiar se caracterizeaza prin aceea ca se desfasoara inainte de realizarea operatiunilor economice avand drept scop preintampinarea risipei, a eventualelor nereguli inainte de a se produce si care ar avea consecinte negative asupra gestiunii fondurilor publice. Toto­data, prin aceasta forma de control se urmareste cresterea responsabilitatilor celor implicati in derularea proceselor economice de la nivelul fiecarei institutii publice.

Actele normative care reglementeaza activitatea de control financiar preventiv propriu al institutiilor publice asigura cadrul general, continutul controlului, organizarea, procedurile de control. Pornind de la aceste reglementari, obiectul controlului financiar preventiv propriu il formeaza toate proiectele de operatiuni ce privesc:

angajamente bugetare;

angajamente legale din care deriva direct sau indirect obligatii de plata;

plati din credite bugetare si din alte fonduri publice;

alte documente, enumerate prin legislatia ce reglementeaza activitatea de control financiar preventiv propriu.

In ceea ce priveste activitatea de control financiar preventiv delegat ce se exercita din afara institutiei potrivit prevederilor legale, aceasta este un atribut al organelor Ministerului Finantelor Publice.

Tipurile de operatiuni, limitele valorice, pentru care se efectueaza controlul, documentele justificative insotitoare si modul de efectuare a controlului se stabilesc prin norme metodologice aprobate de Ministerul Finantelor Publice.

Controlul concomitent sau operativ-curent este forma de control care se deruleaza in
acelasi timp cu activitatea specifica a institutiei si care este supus controlului. Din acest punct de vedere, controlul concomitent sau operativ-curent asigura managementului cunoasterea amanuntita a starii intregii activitati privind gestionarea mijloacelor materiale si banesti ale institutiei publice.

Aria controlului concomitent cuprinde activitatile si operatiunile la momentul efectuarii acestora, de aceea poate asigura corectarea la timp a eventualelor deficiente, in fazele incipiente creandu-se posibilitatea diminuarii producerii de efecte negative.

In contextul noilor reglementari ce privesc organizarea auditului public intern si a controlu­lui financiar preventiv, la nivelul institutiilor publice, importante atributii in acest domeniu revin structurilor de audit public intern. Astfel, la art. nr. 1 din Legea nr. 672/2002 se arata: "audit public intern - activitatea functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii publice; ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare'.

Prevederile normative mentionate sunt o baza certa si concreta care asigura conducerii par­ghii importante de control asupra gestionarii fondurilor publice si a intregului patrimoniu al institutiei.

Controlul financiar ulterior (ex-post), asa cum rezulta din titulatura sa, este organizat pentru a se exercita dupa producerea fenomenelor economice si inregistrarii operatiunilor contabile aferente.

Principiile de baza in exercitarea controlului ulterior privesc gestionarea si folosirea fondurilor publice.

In acord cu acestea, obiectivele principale ale acestui control se refera la: -exactitatea si realitatea inregistrarilor contabile;

inventarierea patrimoniului institutiilor publice a fost facuta la termenele si conditiile prevazute de aceste normative din domeniu;

veniturile institutiilor publice indiferent de forma de finantare au fost legal stabilite si incasate la termenele prevazute de lege;

cheltuielile au fost angajate, lichidate, ordonantate, platite si inregistrate potrivit normelor legale in concordanta cu legile bugetare actuale;

alocatiile bugetare pentru investitii s-au utilizat in conditiile legii, potrivit destinatiilor stabilite; -verificarea achizitiilor publice s-a efectuat legal;

alte obiective.

Din cele aratate se poate remarca ca in cadrul acestei grupari obiectivele controlului financiar se delimiteaza functie de formele de exercitare, dar intre acestea exista in permanenta stricte legaturi, aceasta avand ca rezultanta o mai buna intarire a disciplinei financiare si contabile, intre controlul financiar preventiv si cel ulterior sunt relatii de interconditionalitate si comple­mentaritate, concretizate prin:

preintampinarea pagubelor, deficientelor si abaterilor realizate prin exercitarea controlului ulterior si identificarea lipsurilor prejudiciilor produse, a cauzelor acestora prin actiunile intreprinse de controlul ulterior;

controlul preventiv are ca sarcina de baza oprirea si preintampinarea deficientelor, abate­rilor inainte de producerea fenomenelor economice in timp ce controlul ulterior verifica legalitatea, cat si rezultatele efective obtinute dupa realizarea operatiilor, avand o sfera de cuprindere si cunoastere mai mare, totusi el constata aspectele negative dupa ce acestea s-au produs.

In acest mod, el actioneaza pentru viitor, dat fiind faptul ca asigura inlaturarea consecintelor negative si pedepsirea celor vinovati de producerea lor, din acest punct de vedere el putand fi concretizat ca avand un caracter preventiv.

In cazul acestor forme de control putem vorbi de un ciclu al controlului financiar cu obiect concret, acela al folosirii fondurilor publice in concordanta cu respectarea dispozitiilor legale.

b) Dupa sfera de cuprindere a activitatilor controlate, controlul financiar poate imbraca urmatoarele forme:

Controlul total este acea forma care cuprinde toate actele si actiunile de ordin economic sifinanciar-contabil, de fiscalitate ce constituie activitatea unei institutii patrimoniale.

Controlul partial sau tematic cuprinde numai un anumit domeniu de activitate (creante, obligatii fata de buget etc.)

Controlul prin sondaj, care verifica pe o anumita perioada activitatea prin selectie. Acesta se face de regula prin control documentar.

Controlul combinat sau mixt, prin care se imbina diferite forme de control financiar-contabil, fiind necesar ca in unele situatii sa fie asociat cu unele forme ale controlului tehnic.

c) Dupa structurile desemnate sa-l exercite si pozitia organelor de control fata de
organizatia verificata, controlul financiar poate fi clasificat in:

Controlul din interiorul entitatii (control intern), care este un atribut al conducerii. O definire detaliata a controlului intern intalnim in Legea privind auditul public intern sub forma "ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementarile legale, in vederea administrarii fondurilor in mod economic, eficient si eficace, include de asemenea structurile organizatorice, metodele si procedurile'.

Controlul financiar si auditul public exercitat din afara organizatiilor cuprinde verificarile facute de diversele organisme de control si audit specializate ca: structurile Ministerului Finantelor Publice, ale Curtii de Conturi, structuri departamentale din cadrul unui sistem organizatoric anume.

d) Din punct de vedere al nivelului la care se exercita, putem enumera:

un control financiar si de audit public intern la nivelul ordonatorilor de credite, al institutiilor publice care gestioneaza si utilizeaza fonduri publice, avand ca scop imbunatatirea sistemului de acordare a creditelor;

un control financiar-contabil de gestiune si fiscal la nivelul agentilor economici, tinand seama de pozitia acestora intr-o economie functionala de piata;

un control complex la nivelul problemelor majore din economie ca si: cauzele lipsurilor din economie, impactul acestora, etc.

Desigur ca prin enumerarea acestora nu am epuizat domeniul cercetat, astfel ca putem vorbi si despre alte criterii, cum ar fi impartirea si clasificarea controlului avand in vedere: interesele economico-fmanciare pentru care este organizat, modalitatile de exercitare din punct de vedere al auditarii conturilor etc.

Trebuie sa remarcam ca la nivelul entitatilor patrimoniale diferitele forme de control si audit se intrepatrund, se conditioneaza si se completeaza reciproc, prin aceasta se tinde catre o verificare integrala si cunoasterea deplina a activitatii desfasurate, a rezultatelor obtinute, de inlaturare a neregulilor existente, a masurilor de luat in perspectiva.