Criteriul destinatiei surselor de finantare in alegerea structurii financiare

Criteriul destinatiei surselor de finantare in alegerea structurii financiare

Determinarea structurii financiare a intreprinderii inseamna gasirea raspunsului la doua probleme importante :

o           Cum trebuie sa fie impartite sursele totale de fonduri intre finantarea pe termen lung si cea pe termen scurt ?

o           Care trebuie sa fie proportia dintre finantarea prin datorii pe termen lung si cea prin capitaluri proprii ?

Raspunsul la prima intrebare necesita concentrarea atentiei asupra naturii activelor din proprietatea intreprinderii. Activele imoblizate, care reprezinta nevoi cu caracter permanent, este judicios sa fie finantate cu capital permanent. In acest sens trebuie spus ca definim capitalul permanent al intreprinderii ca fiind compus din capitalul propriu siimprumuturile pe termen lung si mijlociu. In schimb, activele circulante, formate in principal din stocuri, creante asupra clientilor si diverse lichiditati imediate, pot fi acoperite atat prin capital permanent, cat si prin imprumuturi pe termen scurt, formate din credite bancare si obligatii fata de furnizori. Partea din activele circulante care este finantata prin capital permanent se numeste capital de lucru net sau fond de rulment.

Raspunsul la a doua intrebare necesita concetrarea atentiei indeosebi pe activele imoblizate ale intreprinderii care trebuie sa se finanteze prin capital permanent, dar si pe capacitatea intreprinderii de a apela la majorari de capital sau de a contracta imprumuturi pe termen mediu si lung.

Asadar, pentru fiecare agent economic este important sa-si adapteze decizia de finantare in functie de caracterul permanent sau temporar al nevoilor de finantat (adica in functie de structura bilantiera). Acest principiu de finantare se numeste principiul armonizarii sau echilibrarii si presupune ca pentru finantarea activelor cu caracter permanent (cele imobilizate si o parte din cele circulante, ca obiectele de inventar, spre exemplu) intreprinderea sa recurga la finantare pe termen lung, iar pentru activele circulante imobilizate pe o perioada scurta de timp sa recurga la finantare pe termen scurt.