Elementele actului normativ instituitor de venituri bugetare

Elementele actului normativ instituitor de venituri bugetare

Orice act normativ prin care se instituie un impozit trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente principale:

Denumirea impozitului

Platitorii

Suportatorii

Obiectul

Sursa

Modul de impunere si percepere

Unitatea de impunere

Cotele de impunere

Termenele de plata

Responsabilitatea si drepturile platitorilor

Denumirea venitului bugetar reliefeaza natura economica a impozitului respectiv si este prevazuta chiar in titlul actului normativ.

Platitorul(subiectul impozabil, contribuabilul) este persoana fizica sau juridica obligata prin lege sa plateasca impozitul.

Calitatea de platitor presupune intrunirea anumitor conditii, intre care realizarea de venituri sau posedarea de bunuri impozabile este conditia esentiala. Companiile nationale si societatile comerciale cu capital de stat, unitatile cooperatiste ,mixte si cele private pot fi platitoare de impozite numai daca au personalitate juridica.( care se obtine prin inregistrarea in registrul comertului si la organele financiare).

Pentru ca o persoana fizica sa fie platitoare de impozite trebuie sa indeplineasca conditiile : sa fie cetatean liber, sa realizeze un anumit venit sau sa posede anumite bunuri, sa fie in deplinatatea facultatilor mintale , sau in unele cazuri se cere ca persoana sa dispuna de calificarea corespunzatoare , sa aiba o autorizatie pentru desfasurarea activitatii la domiciliu. Persoanele straine care realizeaza venit pe teritoriul tarii noastre sunt obligate sa la bugetul statului aceleasi impozite ca si cetatenii romani.

Suportatorul(destinatarul)impozitului este acea persoana care in fapt suporta impozitul. De regula, subiectul este si suportatorul. Exista insa cazuri cand suportatorul impozitului este o alta persoana decat subiectul ,deoarece se folosesc diferite metode pentru a transpune impozitele platite in sarcina altei persoane( intr-o anumita masura ).

Obiectul impozabil consta in materia care cade sub incidenta impozitului. Acesta poate fi ,de exemplu -profitul, venitul realizat, salariul, bunuri,anumite acte si fapte juridice ,sau in cazul impozitelor indirecte -incasari din vanzarea produselor ,prestarea anumitor servicii . . Obiectul impozabil se impune o singura data ,potrivit principiului unicitatii. Actele normative prevad obiectul impozabil in general, impersonal , insemnand ca el trebuie determinat in mod concret atat calitativ, cat si cantitativ, formandu-se astfel baza impozabila. Determinarea acesteia are o importanta exceptionala sub aspect politic, economic, social, financiar si juridic : marimea impozitului de plata in sarcina subiectului impozabil depinde in mod direct de determinarea corecta a bazei impozabile si , volumul impozitului se stabileste in functie de natura si marimea acestei baze .Determinarea acesteia necesita doua operatii: identificarea si stabilirea naturii obiectului impozabil (determinare calitativa), si evaluarea , masurarea pe o anumita perioada de timp ( cantitativa ).Baza impozabila se exprima in unitati banesti, sau naturale -hectare, bucati .

Sursa o constituie mijloacele din care se plateste de fapt impozitul .In multe cazuri sursa platii si obiectul impozabil se confunda (ele coincid in cazul impozitului pe profit, pe salarii, etc, plata impozitului insemnand diminuarea venitului). Alteori intre cele doua trebuie facuta o neta distinctie (spre exemplu , la impozitul pe cladiri : obiectul impozabil este cladirea - valoarea acesteia ,procesul economic de utilizare , iar sursa de plata a impozitului o constituie alte venituri realizate de proprietarii cladirilor). De regula, legea precizeaza doar obiectul, sursa de plata a impozitului subintelegandu-se.

Modul de impunere si percepere (asieta) a impozitului cuprinde masurile si metodele succesive folosite de organele financiare , pentru stabilirea, constatarea, evaluarea materiei impozabile , determinarea cuantumului si perceperea sau ,incasarea impozitului.

Materia impozabila se poate evalua pe trei metode

o           metoda evaluarii indirecte (bazata pe prezumtie)

o           metoda evaluarii directe (foloseste diferite probe, acte ,registre)

o           metoda normativ (materia impozabila este evaluata de insasi legea impozitului respectiv)

o           Metoda evaluarii indirecte foloseste urmatoarele cai de realizare:

-evaluarea pe baza indiciilor exterioare ale materiei impozabile , care se foloseste la calcularea impozitelor de tip real- funciar, pe cladiri ; este foarte simpla si ,deci putin costisitoare ; prezinta doar inconvenientul ca nu conduce la determinarea cu exactitate a bazei impozabile , facand impunerea inechitabila.

evaluarea forfetara . Organele financiare stabilesc ,in acord cu subiectul impozabil ,o anumita valoare a materiei impozabile (si aici inexacta)

evaluarea administrativa .Organele financiare determina materia impozabila pe baza datelor de care dispun. Daca subiectul impozabil este nemultumit, are dreptul sa o conteste, administrand probe corespunzatoare.

o Metoda evaluarii directe foloseste doua cai de determinare a marimii valorii obiectului impozabil

evaluarea pe baza evidentelor si declaratiei platitorului. Organul fiscal determina marimea valorica a obiectului impozabil pe baza evidentei activitatilor desfasurate de platitori de impozite- bilantul contabil, declaratia de impunere intocmita de regula anual din care rezulta venitul, averea, valoarea succesiunii etc.

Desi aceasta evaluare este larg utilizata, prezinta inconvenientul ca face posibila sustragerea de la impunere a unei parti din obiectul impozabil ,deoarece evidentele si declaratiile nu sunt intotdeauna sincere .

2. evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane .In vederea calcularii impozitului organele fiscale folosesc declaratii date de catre persoane care cunosc marimea materiei impozabile si care sunt obligate prin lege .Se foloseste in cazul impozitului pe salarii, la impunerea membrilor consiliilor de administratie, a cenzorilor etc.

o Metoda normativa de evaluare .Este folosita la determinarea venitului impozabil pe hectar, diferentiat pe zone de fertilitate si culturi ,veniturilor impozabile pe feluri de meserii etc. Determinarea veniturilor impozabile dupa anumite norme prezinta avantaje deoarece simplifica munca organelor la calcularea impozitului, evita aprecieri subiective, platitorul cunoaste in mod cert obligatiile sale fiscale si il stimuleaza sa lucreze cat mai bine , ca sa obtina venituri cat mai mari, stiind ca cele obtinute in plus , peste cele normate, nu sunt impozabile.

Ulterior urmeaza perceperea (incasarea) impozitului, pentru care in unele cazuri , organele financiare instiinteaza in scris platitorii asupra impozitului datorat.

Perceperea se poate efectua prin urmatoarele procedee:

- plata directa ( agentii economici determina singuri ,pe proprie raspundere, baza impozabila ,in concordanta cu actele normative ,calculeaza impozitul si il vireaza la termenul legal in contul bugetului statului, urmand ca acestea sa fie controlate ca exactitate de organe; exemplu- impozitul pe profit, taxa pe valoare adaugata etc).

-retinerea si virarea (stopaj la sursa) ( agentul economic are obligatia atunci cand plateste drepturile banesti pentru munca prestata -salarii, onorarii, tantieme, dividende, drept de autor- sa calculeze impozitele aferente acestor castiguri, sa le retina si vireze la termenele legale la bugetul statului sau cel local)

-impunerea si debitarea ( organele financiare calculeaza unele impozite ,taxe anuale cu caracter de continuitate, instiinteaza in scris platitorii si apoi urmareste incasarea lor - impozitul pe cladiri, pe veniturile intreprinzatorilor) .

- aplicarea de timbre mobile fiscale (incasarea taxelor de timbru pentru diferite actiuni in justitie ,a taxelor privind eliberarea ,legalizarea actelor,certificatelor de catre notari publici,instante judecatoresti ).

-recipise CEC

Organele financiare pot incasa impozitele pe doua cai :

a)platitorul e obligat sa achite din proprie initiativa suma datorata la bugetul statului -impozit portabil.

b) organul fiscal e obligat sa se deplaseze la domiciliul platitorului pentru a incasa impozitul - impozit cherabil.

Unitatea de impunere este unitatea de masura cu care se evalueaza obiectul impozabil - unitate monetara la impozit pe profit, metru la impozit pe cladiri etc.

Cota de impunere este suma/procentul care se aplica asupra bazei impozabile cu ajutorul caruia se calculeaza impozitul. Acestea se diferentiaza in functie de natura si marimea venitului impozabil, si de categoriile de platitori

cote fixe(forfetare) sunt stabilite in suma fixa , independent de marimea venitului impozabil marimea averii sau situatia sociala a platitorului.Se utilizeaza in cazul exprimarii materiei impozabile in unitati naturale .

cote procentuale  proportionale - orizontale

progresive

regresive -verticale -simple

-compuse

Cotele procentuale reprezinta un anumit procent din suta de lei de venit impozabil; se aplica numai asupra bazelor impozabile exprimate valoric.

Cotele proportionale .Acestea raman nemodificate indiferent de marimea bazei impozabile sau situatia sociala a platitorului si se numesc astfel deoarece, daca se face raportul intre impozitul rezultat prin aplicarea lor si venitul respectiv ,se constata ca proportia este constanta.Acestea stimuleaza agentii economici si producatorii individuali sa-si dezvolte si sa-si perfectioneze activitatea.

Cotele progresive cresc pe masura cresterii venitului impozabil ,fie intr-un ritm constant ,fie variabil .Pentru progresivitatea orizontala este caracteristic faptul ca , la venituri egale ca marime ,cota de impozit este diferita in functie de natura venitului impozabil si de categoriile de platitori ( 15% cota de pornire in cazul impozitului pe veniturile oamenilor de arta si stiinta, si 21% la impozitul pe salarii).La progresivitatea verticala ,in schimb, cota creste pe masura cresterii veniturilor, precum si in functie de natura venitului si de categoriile de platitori.

La un moment dat ,cotele progresive nu mai cresc ,devenind degresive, adica se opreste, transformandu-se in cote proportionale. Acest lucru este necesar, altfel s-ar ajunge la o egalitate intre venitul impozabil si impozit, sau chiar depasirea.

In cazul cotelor progresive simple (globale) se aplica procentul de impunere aferent transei superioare a venitului impozabil la intregul venit impozabil realizat de catre platitor ( se aplica rareori deoarece duc la salturi, la inechitati in impunere ).

Cotele progresive compuse (pe transe) se calculeaza separat,aplicandu-se fiecarei transe procentul aferent, apoi se insumeaza impozitele calculate, obtinand totalul.

Cotele regresive nu sunt specifice economiei noastre si ele se micsoreaza pe masura cresterii venitului impozabil , in scopul avantajarii platitorului.

Termenele de plata arata cand si cum ( integral sau in rate) trebuie sa se plateasca impozitul si sunt prevazute e fiecare act normativ .La fixarea acestor termene se au in vedere atat perioadele de realizare a veniturilor cat si necesitatea de a se asigura alimentarea continua a bugetului statului si a celor locale cu resurse banesti. Stabilirea precisa a termenelor de plata este una din conditiile esentiale care face ca platitorul sa stie precis cat datoreaza statului si cand trebuie sa plateasca.

Inlesnirile la plata impozitelor si taxelor fac parte din masurile de politica economica si financiara adoptate de statul roman. Inlesnirile cuprind: scutiri, reduceri, bonificatii, compensari, restituiri de sume platite in plus, amanari,esalonari etc. de la plata impozitelor .Se acorda inlesniri companiilor nationale ,societatilor comerciale, cooperativelor, sau se exonereaza de la plati anumite categorii de cetateni a caror stare materiala ,civila si sociala justifica asemenea acordari ,sau persoane invalide , handicapate, in varsta, sau care au adus servicii deosebite patriei, persoane straine aflate in Romania, in conditii de reciprocitate.

Contribuabilii au obligatia sa conduca in mod corect contabilitatea activitatii lor ,sa depuna la termen declaratiile de impunere, bilanturile, informatiile solicitate, si sa-si achite obligatiile fiscale fata de stat . Platitorii sunt raspunzatori de respectarea stricta a prevederilor cuprinse in legislatie . Nerespectarea normelor aduce dupa sine sanctiuni.

Platitorii au dreptul la revizuirea impunerii, aplicarii amenzilor etc., in cazul efectuarii lor eronate .Respectarea drepturilor platitorilor de impozite contribuie la intarirea legalitatii.